NECESITATEA DISCIPLINEI ABILITĂŢI PRACTICE ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR

NECESITATEA DISCIPLINEI ABILITĂŢI PRACTICE ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR

Prof.STAN OANA-ELENA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.13 RM.VÂLCEA

MOTO: ,,Aud şi simt,văd şi înţeleg,fac şi ţin minte!
,, Abilităţile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctele de vedere, a personalităţii copiilor, împreună şi în strânsă legătură cu celelalte activităţi ce se desfăşoară în grădiniţă.”
Valoarea educativă a abilităţilor practice se situează pe acelaşi plan cu celelalte domenii curriculare , ele contribuind la dezvoltarea personalităţii copilului cu condiţia să respecte cerinţele psiho-pedagogice în organizarea lor, să creeze un mediu stimulativ, interesant pentru copil. Preşcolarul manifestă interes spre nevoia de mişcare, spre manipularea obiectelor şi el trebuie îndemnat spre creaţia contructivă şi dezvoltarea capacităţilor de confecţionare a unor obiecte, jucării, fapt ce va trezi stări afective pozitive.
Caracterul practic- aplicativ al acestor activităţi de abilităţi practice permite îmbinarea muncii fizice, practice cu cea intelectuală. Rolul abilitătilor practice se concretizează în dezvoltarea psihomotorie, intelectuală, afectivă şi estetică a copilului. Prin aceste activităţi de abilităţi practice copilul învaţă să-şi coordoneze mişcările, capătă pricepere şi îndemânare, îşi formează unele deprinderi practice de a opera cu diverse materiale şi instrumente, toate cunoştinţele însuşite în alte discipline îşi găsesc cadrul de exprimare şi se adâncesc, se educă simţul estetic, se îmbogăţeşte sfera afectivă prin educarea în spiritul dragostei pentru muncă şi a respectului pentru ceea ce a creat el şi cel din jurul lui.
Abilităţile practice, prin caracterul lor recreativ- creativ- atractiv, vin să canalizeze eforturile de învăţare ale copiilor, de la alte discipline, fiind ca un „decantor” al tuturor cunoştinţelor acumulate. De exemplu, dacă s-a parcurs perioada studierii animalelor sălbatice şi domestice de la noi şi din alte ţări, copilul va realiza un leu pentru o machetă -el va ştii că locul lui nu este lângă o gazelă, dar nici în curtea omului sau în preajma animalelor polare sau a peştilor-deci il va aseza in preajma maimutelor si a tigrilor.
Prin simpla aşezare corectă a unui obiect realizat de copil prin propriul efort, putem afla informaţii multiple în legătuă cu modul în care s-au însuşit cunoştinţe, deprinderi, abilităţi putându- se 2 lua în timp util măsuri în ameliorative necesare completării, îmbunătăţirii situaţilor care se dovedesc a fi necorespunzător ori lacunar însuşite.
În grădiniţă preşcolarii desfăşoară o activitate variată; în cadrul activităţilor de observare ei privesc cu multă curiozitate obiectele şi fenomenele realităţii, îşi lărgesc treptat cercul de reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care ii înconjoară.
Mânuirea materialelor şi a obiectelor în diferite acţiuni practice influenţează exactitatea şi profunzimea percepţiilor şi reprezentărilor copiilor iar participarea mâinilor determină o percepţie mai clară şi o cunoaştere mai temeinică.
În procesul abilităţilor practice cunoştinţele dobândite se adâncesc. Astfel în procesul execuţiei unei flori de primăvară copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma, mărimea, culoarea şi aşezarea petalelor, a codiţei, a frunzei, mărimea şi proporţia lor.
Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură, etc. şi propunându-şi să realizeze ceva din ele, aşa cum îşi imaginează sau le indică modelul, copilul are prilejul să cunoască însuşirile acestora, să le compare şi să generalizeze calităţi ale lor, calităţi pe care au posibilitatea să le constate în mod direct.
Observând modelul, copiii vor fi obişnuiţi să analizeze în mod dirijat părţile componente ale obiectului ce urmează a fi efectuat, reactualizând percepţiile anterior formate şi în acelaşi timp asamblând întregul din părţile lui componente, ceea ce înseamnă antrenarea altui proces de gândiresinteza.
Executarea mişcărilor se face cu ajutorul mâinii. Mâna copilului, la intrarea lui în preşcolaritate nu este suplă în mişcări, nu poate să-şi coordoneze şi nici să- şi proporţionalizeze efortul în funcţie de greutatea actului ce-l are de executat; el nu are dibăcie şi îndemânare.
Abilităţile practice asigură confecţionarea unor obiecte care pot fi utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumuseţarea sălilor de grupă, în expoziţii pentru părinţi. Această utilitate măreşte interesul copiilor pentru realizarea frumosului.
Abilităţile practice au un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv- educativ, conţinutul fiind stabilit după criterii exacte, care îi asigură un caracter ştiinţific, accesibil şi stabil.
În încheiere aş dori să precizez faptul că disciplina abilităţi practice este extrem de necesară atât în curriculumul şcolar cât şi în cel preşcolar, iar abordarea integrată a conţinuturilor trebuie să fie rodul creativităţii şi implicării permanente a educatorului, aşa cum spun vorbele : “Ai toată viaţa un şcolar, pe care niciodată nu trebuie să îl pierzi din ochi : tu insuţi!” (Nicolae Iorga).
Bibliografie:
 Herseni,I.-Curs:Strategii de invatare prin cooperare,modulul I,II,III- Step by Step
 Grama,F.,Pletea,M.,Sesovici,A.-“Aplicații ale noului curriculum pentru înv. Preșcolar”,Ed.DPH,2009