Munca în echipă prin activitățile didactice și extradidactice

Munca în echipă prin activitățile didactice și extradidactice

Prof. Florea Camelia Simona
Școala Gimnazială nr. 1, Remetea

Reforma învățământului oferă o nouă viziune asupra curriculumului și a modului de punere în practică a cerințelor unui învățământ modern care să corespundă nevoilor de educație actuale. Acesta, prin noile programe școlare, centrează activitatea didactică pe elev, oferindu-i posibilitatea realizării unui traseu propriu de învățare, potrivit aspirațiilor și talentelor sale. Folosind metode de învățare alternative profesorul poate colabora și desfășura activități în parteneriat cu cadre didactice de alte specialități, completându-se reciproc și făcând mai ușoară continuarea învățării în anul de studiu următor. Astfel, competiția trece pe plan secundar, prioritară devenind colaborarea, munca în echipa, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort susținut din partea tuturor, îndreptat către același scop.
Indiferent dacă elevii sunt implicați în activități didactice sau extradidactice, munca în echipă și cooperarea vor avea rezultate mult mai bune și, în același timp, îi va pregăti pe aceștia pentru viață. În multe școli se practică cu succes învățarea în echipă. Aceasta are loc atunci când elevii îndeplinesc sarcinile împreună, în grupuri de doi sau mai mulți, iar profesorul îi învață să faciliteze, să dezbată și să rezume ideile celorlalți și chiar să adopte anumite puncte de vedere în cadrul dialogului, apoi să schimbe rolurile, astfel încât să-și poată vedea ideile susținute în fața grupului.
Învățarea în echipă poate fi foarte constructivă, de exemplu, în condițiile predării la clase simultane, când elevii pot beneficia foarte mult de pe urma unei baze colective de cunoștințe. De exemplu, dacă într-o sală de clasă se află copii de clasa a doua, a treia și a patra, profesorul ar putea întreba despre semnificația zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Cei din clasa a IV-a și-ar putea aminti informații din anii trecuți, pe care cei din clasa a doua nu le-au învățat încă, în timp ce un elev din clasa a treia ar putea ști lucruri pe care nu le știe altcineva din sală, pentru că a fost la Alba Iulia împreună cu părinții și a aflat mai multe lucruri despre Unirea din 1918. Dar pentru ca această metodă să funcționeze, elevii din clasele inferioare, care sunt fizic mai mici și posibil intimidați, au nevoie de recunoașterea formală a faptului că fiecare are ceva de oferit; iar elevii din clasele superioare trebuie să vadă că sunt tratați ca parte a grupului întreg, nu ca dominatori ai grupului. Un alt exemplu ar putea fi un profesor care predă la liceu. Acesta ar putea creea în sala de clasă un mediu al dialogului. Să nu le ceară elevilor să ridice mâna, ci să se așeze într-un cerc sau într-un mod care permite fiecăruia să se simtă confortabil, iar conversația ar curge de la unul la altul. În timp și după exerciții susținute, elevii învață că este o regulă să aștepte ca cineva să-și termine ideea înainte ca ei să intervină. Pentru a interveni în cadrul dialogului, ar putea fi utilă folosirea unui obiect, precum o minge mică, în calitate de “microfon”, până când dialogul real devine un tipar în sala de clasă.
Avantajele muncii în echipă în școală sunt importante: pregătirea elevilor pentru cooperare și munca în colectiv, asigurarea unui câmp mai larg de manifestare a aptitudinilor individuale precum și educarea elevilor timizi și izolați pentru integrarea mai ușoară în colectiv. Muncind în echipă elevii își precizează poziția pe baza activităților desfășurate, își asumă rolurile care le revin, colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor, își asumă responsabilități și se instruiesc continuu în vederea îmbunătățirii propriilor performanțe.
Chiar dacă se lucrează în echipă, activitățile vor fi evaluate. Formele evaluării pot fi diverse: discuții libere tip conversație, prin care elevul demonstrează că este capabil să identifice propriile sarcini, să formuleze întrebări și să explice relația dintre sarcinile proprii și sarcinilor celorlalți membri de echipă, probe scrise și probe practice. În cadrul acestora din urmă elevul demonstrează că este capabil să utilizeze instrucțiunile de lucru, să verifice realizarea sarcinii și să-și corecteze erorile.
Exisă și unele dezavantaje ale muncii în echipă și depinde enorm de abilitatea cadrului didactic, de pregătirea lui profesională și de încrederea pe care o inspiră elevilor, pentru ca acestea să rămână minime. Ne referim la riscul de fragmentare în achiziția de cunoștințe, riscul de informare completă a unor noțiuni și riscul de încetinire a ritmului de dezvoltare intelectuală a elevilor cu performanțe slabe care pot profita de munca și de rezultatele celorlalți colegi.
Activitățile extradidactice se referă la activități extrașcolare și extracurriculare, precum programe educaționale proiecte educaționale, parteneriate educaționale, competiții școlare, excursii, vizite, serbări și voluntariat. În cadrul activităților extradidactice, indiferent de natura lor, se pot creea echipe în cadrul aceleiași clase, școli, sau între școli din aceeași țară sau din țări diferite. Posibilitățile sunt diverse, iar rezultatele vor fi pe măsură. Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite obiective ce inspiră și provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educațional, cât și pentru cel din viața de zi cu zi. Acestea au o valoare importantă, atât pentru dezvoltarea socială e elevilor, cât și pentru cea personală, prin demersuri specifice și particulare . Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, iscusința, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că, muncind în echipă în cadrul unor asemenea activități, se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Lucrând în echipă ei învață că trebuie să colaboreze pentru a excela. Talentele lor unice pot fi valorificate pentru binele mai mare, dar ei nu pot reuși singuri. Cei care realizează că pot realiza mult mai mult când sunt împreună unii cu alții, experimentează recompense pe tot parcursul vieții. Apoi, elevii trebuie să înțeleagă că, în lumea reală, ei vor trebui să lucreze, cu și pentru alții, indiferent de ce. Învățarea asta în școală și tratarea cu diferite personalități și oameni cu abilități diferite, îi va ajuta să se integreze, după ce termină școala, la locurile lor de muncă.
Fie că vorbim despre munca în echipă în cadrul activităților didactice, fie în cele extradidactice, aceasta implică dezvoltarea unor abilități esențiale pentru elevi. Una dintre cele mai importante abilități, pe care munca în echipă le dezvoltă, este abilitatea de comunicare . Cei care fac parte dintr-o echipă trebuie să poată comunica verbal, dar și prin limbajul corpului, atât la nivel emoțional, cât și intelectual. Cei care sunt eficienți în comunicare sunt capabili să își explice ideile, ascultându-i pe ceilalți cu atenție și răspunzând doar când e nevoie și nu pentru a domina interlocutorul. Ei își vor exprima fără teamă sentimentele, încercând să-i înțeleagă pe ceilalți, pe baza a ceea ce spun sau prin limbajul lor corporal.
O altă abilitate importantă în echipă este abilitatea de sprijin față de coechipieri, manifestarea empatiei și grijii față de colegi. Când echipa obține rezultate pot să îi felicite pe ceilalți, fără invidie sau, atunci când există momente de încercare, ei reprezintă o încurajare pentru tovarășii lor. Pentru ei, membrii echipei sunt colaboratori și nu concurenți și ei știu să se respecte unul pe celălalt.
Abilitatea de ascultare și feedback este de asemenea importantă, pentru că înseamnă că îți pasă de celălalt și de opinia lui. Elevii vor să fie ascultați și vor să se simtă respectați. Adultul este cel care dă tonul, el ascultă și îndrumă pe fiecare, iar elevii vor copia comportamentul acestuia. Orice sarcină trebuie să primească un feedback și elevii trebuie să înțeleagă că munca fiecăruia este luată în serios. În cadrul echipei nu sunt valoroși doar elevii de nota 10, ci fiecare are un rol important, iar ei trebuie să vadă acest lucru.
Și nu în ultimul rând, foarte importantă este abilitatea de gestionare a conflictelor. Acestea vor apărea oriunde: în clasă, în afara ei și ulterior la locul de muncă . Modul în care elevii fac față conflictelor îi poate ajuta sau, dimpotrivă, îi poate opri în demersurile lor, sau, mai târziu, în propria carieră. Furia și frustrarea trebuie lăsate la o parte. Ei trebuie învățați să ajungă la o soluție benefică pentru echipă.
Abilitățile de lucru în echipă pot fi învățate, dezvoltate, ajustate, îmbunătățite, începând din școală și apoi, pe tot parcursul vieții. Când elevul a învățat să fie un jucător de echipă, el a făcut un pas important pe drumul spre maturizare.
Ca să ai elevi bine pregătiți, implicați în activități curriculare și extracurriculare, un învățământ de calitate, adaptat noilor cerințe de pe piața muncii, trebuie ca profesorii să fie pregătiți din perspectiva managementului clasei de elevi, dar și a managementului în general, având în vedere că profesorii în prezent sunt tot mai mult implicați în diverse proiecte și parteneriate la nivel național și internațional. “Din această perspectivă se modifică rolul profesorului care se transformă din transmițător de cunoștințe în moderator și mentor. Rolul său nu mai este acela de a impune, ci mai mult de a oferi diverse programe, diferența de status modificându-se în favoarea elevului, profesorul având obligația de a ține seamă de dorințele și preferințele lui, devenindu-i prieten și confident. În acest context aptitudinile manageriale trec pe primul plan și întreg sistemul de științe ale educației capătă o valență managerială.”
Ideea necesității realizării, în școală, a unei învățări care să-l situeze pe elev în centrul relației pedagogice constituie, în învățământul actual, un principiu fundamental. Astfel elevul nu va mai fi un obiect, ci un subiect al învățării, va fi coparticipant la propria sa formare, se va afirma, atât individual, cât și în echipă, își va dezvolta gândirea critică, motivația pentru învățare și își va evalua propria activitate.

BIBLIOGRAFIE
1. Peter M. Senge, Nelda Cambron-McCabe, Timothy Lucas, Bryan Smith, Janis Dutton, Art Kleiner, Școli care învață A CINCEA DISCIPLINĂ ÎN EDUCAȚIE, Editura TREI, 2016
2. Ludu Constantin, Voinea Elena, Curriculum în dezvoltarea locală, „Lucrul în echipă” clasa a XI-a, 2016
3. Lilia Cebanu, Managementul activităților extrașcolare, Ghid metodologic, Institutul de Științe ale educației, Chișinău, 2015
4. Brianna Flavin, The importance of Teamwork Skills in Work and School, 2018
5. BSS BEST SCHOOLS IN SPAIN, Jennifer Pauli, Extracurricular activities and learning, 7 iunie 2018
6. Saucă Luminița, Școala românească în context european- Metode de învățare prin cooperare, Vaslui, 21 mai 2011