MODELUL CURRICULAR CENTRAT PE COMPETENȚE

MODELUL CURRICULAR CENTRAT PE COMPETENȚE
prof. înv. primar Enache Nicoleta
Şc. Gimn. ,,Iancu Văcărescu” , Văcăreşti , Dâmboviţa
Clasa pregătitoare este acea clasă mult discutată de unii, mult contestată de alţii şi mult temută de ceilalţi. Eu am făcut parte din ultima categorie, însă de când am preluat clasa pregătitoare mi-a trecut teama, sunt foarte mulţumită şi mi-aş dori să predau, dacă ar fi posibil, tot timpul la această clasă.
Clasa pregătitoare este o noutate pentru sistemul de învăţământ românesc. Cred că este normal ca toţi cei implicaţi să aibă întrebări la care încă nu au găsit răspuns, începând cu părinţii care au optat pentru înscrierea copilului la clasa pregătitoare şi continuând cu toate cadrele didactice care vor preda la această clasă. Nu lipsa de transparenţă creează această stare despre care amintim, ci tocmai elementul de noutate şi lipsa de experienţă, obstacole pe care le-am depăşit pe parcurs , cu multă răbdare , spirit de iniţiativă şi deschidere către nou .
Modelul curricular centrat pe competenţe răspunde cerinţelor actuale ale vieţii profesionale şi sociale şi presupune învăţarea nu numai pentru “a şti” (savoir ), dar şi pentru “a şti să faci” (“savoir faire”) şi “a şti să fii şi să devii”(”savoir être”). Accentul se deplasează de pe însuşirea cunoştinţelor pe aplicarea lor în contexte diverse ; elevul trebuie să afle la ce îi serveşte ceea ce învaţă la şcoală.
Curriculumul specific claselor primare este o noutate în învăţământul nostru. Este conceput astfel încât să respecte principiul continuităţii şi să se atingă nivelul de performanţă elementar în formarea competenţelor cheie. Cercetările din ultimii 30 de ani au valorizat educaţia timpurie datorită efectelor ei pe termen lung. Majoritatea ţărilor Europei au stabilit debutul şcolarităţii la 6 ani. Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie sunt atraşi de şcoală, obţin bune rezultate, au o motivaţie crescută pentru învăţare, ceea ce evidenţiază importanţa ei deosebită .
Secţiunea curriculară defineşte cele 8 domenii de competenţă - cheie ce determină profilul de formare al elevului. Competenţele de comunicare stau la baza formării celorlalte competenţe şi , totodată , sunt dependente de acestea.
Pentru ca micii şcolari să se poată adapta schimbărilor rapide din actuala societate este imperios necesar ca învăţământul să le formeze şi să le dezvolte competenţe .
Noul model de proiectare curriculară urmăreşte :

focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării ;
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului ;
respectarea aptitudinilor şi a interesului elevului , a aşteptărilor lui de către şcoală .
Această orientare produce ,, efecte ” ce se concretizează în :
• formarea de capacităţi şi atitudini urmărind atingerea obiectivelor - cadru şi de referinţă ;
• introducerea standardelor curriculare de performanţă ce fac legătura între curriculum şi evaluare ;
• predarea integrată a învăţării , prin acţiunea elevului .
Ca rezultat al educaţiei , competenţa este greu de obţinut , dar şi greu de evaluat . În teoria şi practica modernă se face distincţie între competenţele teoretice cognitive ( axate pe ,, a şti ceva ”) şi ştiinţifice ( axate pe ,, a şti de ce ” ) şi competenţele de expertiză practică (axate pe ,, a şti cum ” ).
În sistemul nostru de învăţământ , evaluarea prin competenţe a fost introdusă prin Curriculum-ul Naţional din 1998 şi clar evidenţiată în noua programă pentru clasele pregătitoare , I şi a II-a din 2013 .

Competenţele reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe , capacităţi şi comportamente ce facilitează desfăşurarea cu succes a activităţilor , rezolvarea unei situaţii problematice cu care elevul se confruntă .
Modelul de proiectare curriculară poate fi privit din mai multe perspective ( Manolescu et all , 2012 , 20-21 ) :
a) perspectiva pedagogică - elevul trăieşte din plin experienţa de învăţare şi formare , prin acţiune propriu-zisă . Noul model de proiectare curriculară urmăreşte achiziţionarea la elevi a competenţelor educaţionale de bază , uşor evaluabile , necesare pentru a-şi continua studiile şi pentru a debuta pe piaţa muncii .
b) perspectiva psihologică. Psihologia cognitivă recomandă valorizarea competenţelor pentru ca cele însuşite să poată fi mobilizate şi transferate în situaţii noi , diverse .
c) perspectiva socială. Unele din competenţele abordate sunt răspunsul la cerinţele societăţii , la nevoile sale concrete . Părinţii , autorităţile locale , sponsorii etc. pot evalua astfel , cu uşurinţă , prestaţia unei şcoli , datorită faptului că demersurile educaţionale devin mai transparente .
d) perspectiva educaţională . Concentrarea procesului de învăţare pe achiziţiile integrate va duce la o mai eficientă adaptare a elevilor la viaţa socială , profesională şi a angajării pe piaţa muncii . Modelul nou de proiectare curriculară oferă deschideri interdisciplinare şi transdisciplinare , posibilitatea cristalizării unor competenţe transversale . Din perspectiva profesorilor , demersul metodologic are în vedere predarea diferenţiată şi individualizată , informarea elevilor asupra criteriilor de evaluare , stabilirea unui program minim acceptat stabilirea unui program de recuperare pentru cei rămaţi în urmă .
În programa de învăţământ a clasei pregătitoare , sunt sugerate situaţii diverse prin care elevii sunt stimulaţi să depășească problemele apărute prin mobilizarea achiziţiilor anterioare ; aceste situaţii apar sub denumirea de ,, exemple de activităţi de învăţare ”şi lasă libertatea cadrului didactic de a-şi alege el însuşi altele .
Orice competenţă se compune din : resurse ( cunoştinţe , deprinderi , atitudini pe care elevul le posedă ) şi situaţiile – problemă ( ce reclamă folosirea resurselor pentru a le rezolva ) .
Resursele pot fi de natură internă ( cunoştinţe , deprinderi , atitudini , valori ) sau de natură externă ( materiale , din mediul şcolar sau din experienţa personală a elevului ) .
Pentru ca o competenţă să fie învăţată şi evaluată , copilul trebuie pus în situaţii – problemă în care să demonstreze ceea ce a învăţat . Acestea sunt ,, exemplele de activităţi de învăţare ” sau familiile de situaţii . Nivelul de dificultate al acestora nu trebuie să depăşească posibilităţile elevului .
Centrarea pe competenţe transformă elevul şi învăţătorul în parteneri în procesul de învăţare : elevul participă activ la propria formare , învăţând prin cooperare .
O provocare pentru noi, dascălii ce predau la Clasa pregătitoare, este și faptul că zi de zi creativitatea nostră este stimulată, predarea materiei nu poate fi marcată de stereotipie. Suntem nevoiți ca fiecare zi, fiecare săptămână să fie proiectată ca o sărbătoare pentru școlarii noștri...
Bibliografie :
***Monitorul oficial al României , Partea I , Nr. 192 / 5. IV. 2013
***Omen , nr. 3371 din 12.03.2013 ( Anexa 1 )
***OMEN , nr. 3418 din 19.03.2013 ( Anexa 2 )
*** Legea Educaţiei Naţionale 1/ 2011. Monitorul Oficial nr. 0018 din 10 Ianuarie 2011
Manolescu , M. Coord., ( 2012 ) , Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolari mici , Universitatea Bucureşti : Editura Softwin SRL .