Modalităţi de stimulare a interesului cognitiv prin activităţi de educarea limbajului

Prof. inv. prescolar Mariana Gavriloaie
Gradinita Nr. 15 – Focsani – Vrancea

Copilul este o fiinţă activă, maleabilă, cu o lume proprie.
Educatoarea are menirea de a-i prezenta noi mistere ale cunoaşterii pentru a-i stimula şi optimiza deprinderile de comunicare şi capacităţile cognitive.
Însuşirea corectă a limbajului oral constituie o primă şi esenţială treaptă în formarea cognitivă, afectivă, comportamentală a copilului, iar un program de educare individualizat sprijină această treaptă asigurând dezvoltarea personalităţii copilului. S-a constatat că preşcolarii îşi însuşesc mult mai repede cunoştinţele prin explorarea activă şi prin interacţiunea cu ceilalţi.
Copilul se joacă învăţând, învaţă jucându-se, deci poate în acelaşi timp să-şi îmbogăţească sfera cognitivă şi chiar să se relaxeze.
Ştiind că jocul este una dintre preferinţele în top ale copiilor am apelat de fiecare dată câteva minute cu precădere în activităţile de educare a limbajului urmărind: aspectul fonetic, lexical, gramatical şi cel al expresivităţii.
Un mijoc comunicare şi de stimulare a interesului cognitiv este povestirea cu toate formele ei. Ea constă în prezentarea unor acţiuni sau evenimente din viaţă printr-o expunere orală sub formă de naraţiune venind astfel în întâmpinarea nevoii fireşti de miraculos şi de fabulos a copilului. Prin intermediul povestirii, copiii pătrund în lumea basmelor şi a fabulelor, gustă farmecul legendelor, fac cunoştinţă cu întămplări semnificative din viaţa unor eroi.
Tematica povestirilor este variată, avand poveşti cu conţinut realist sau cu un conţinut fantastic. O bună parte din ele au ca temă centrală copilul, lumea copilăriei cu tot ce are ea mai frumos.Dragostea nemărginită şi grija părinţilor fată de copii, bunătatea şi sacrificiul lor, ajutorul şi dragostea dintre soră şi frate sunt evidenţiate în,,Nuieluşa de alun”, ,,Lebedele”.
Preşcolarilor mari le sunt accesibile şi poveşti inspirate din viaţa adulţilor.
Datorită conflictului simplu inspirat din viaţa cotidiană, din lumea plantelor si animalelor, acestea captivează atenţia copiilor, le stârnesc interesul atrag simpatia lor pentru personajele pozitive, sunt un izvor de trăiri emoţional intense. Din poveşti ca ,,Scufiţa Roşie”, ,,Turtiţa” ei desprind cu uşurinţă consecinţele neascultării, deasemeni pot să-şi manifeste dezaprobarea pentru necinste,viclenie, lăcomie, zgărcenie,minciună infăţişate în : ,,Ciripel cel lacom, ,,Coliba iepuraşului”, ,,Ursul păcălit de vulpe “, etc.
În procesul ascultării unei povestiri este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmăreşte cu atenţie cele povestite, memorează, compară şi analizează materialul furnizat, face unele legături de cauzalitate, stabileşte anumite relaţii între fapte şi personaje. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată şi face posibilă înţelegerea semnificaţiei faptelor eroilor.
Un rol deosebit de important îl au povestile în devoltarea vorbirii.
Astfel, prin cuvânt copilul se familiarizează cu structura limbii, cu bogăţia formelor gramaticale, cu expresivitatea limbii ce contribuie la devoltatea limbajului şi a gândirii.
Educatoarea trebuie să aibă în vedere asigurarea percepţiei conştiente, depline a acelor poveşti sau povestiri. Pentru a-i sensibiliza pe copii pentru ceea ce este bun şi frumos expunerea acestei naraţiuni orale trebuie să fie nuanţată artistic, expresiv, estetic fiind un exemplu de exprimare.
Expresivitatea educatoarei trebuie să cuprindă numeroase mijloace actoriceşti prin care să sublinieze înţelesul cuvintelor, al propoziţiilor, al frazelor să-i imprime conţinutului un caracter atractiv, emoţional.
a) Vocea, tonul constituie unul dintre mijloacele cele mai importante pe catre trebuie să se folosească educatoarea pentru a da relief spuselor sale şi mai ales pentru a sublinia unele stări afective.
b) Intensitatea timbrului şi înălţimea vocii trebuie să varieze conform conţinutului.
c) Schimbarea ritmului vorbirii, rostirea mai rară sau mai grăbită a cuvintelor, ridicarea sau coborârea glasului în timpul vorbirii, felul în care accentuază un cuvânt, o propoziţie, o frază , modificarea timbrului vocii sunt mijloace prin care educatoarea poate mări starea emoţională a copilului.
d) Un rol important în expunere îl au pauzele şi accentele. Prin pauzele bine marcate (fie prin ridicarea sau coborârea vocii, fie prin întreruperea pentru un timp scurt al naraţiunii) educatoarea redă un anumit sens spuselor sale şi mai ales atrage atenţia a ceea ce urmează să se întâmple. Astfel, aşteptarea îi obligă pe copii să asculte cu o mai mare atenţie conţinutul poveştii sau povestirii, basmul.
Folosind repetiţia se insistă asupra unor acţiuni intense şi de durată.
În cazul în care un copil nu este atent este importantă o singură privire îndreptată spre el, sau o întrebare despre text şi acesta va reveni imediat, fără să fie nevoie de ridicarea tonului, deoarece acesta va diminua firul epic şi va influienţa negativ ascultarea.
Prin expunerea propriu-zisă se vor prezenta personajele, cadrul natural şi se vor explica concomitent cuvintele noi pe parcursul desfăşurării naraţiunii..
În vederea stimulării interesului cognitiv am desfăşurat la grupă diverse poveşti, povestiri şi basme având în consideraţie particularităţile grupei şi cele individuale ale preşcolarilor.
Repovestirile sunt activităţi uşor de realizat deoarece copiilor le place să reproducă texte auzite. Prin acestea se exersează pe de o parte principalele procese psihice: memoria, gândirea, imaginaţia, şi pe de altă parte se perfecţionează vorbirea.
Ca mijloc de stimulare a interesului cognitive şi de dezvoltare a proceselor psihice am desfăşurat la grupă repovestirea după imagini ,,Coliba iepuraşului”. Prin intermediul acestei forme de repovestire am încercat să le formez copiilor deprinderea de a nara cu ajutorul ilustraţiilor episoade scurte din poveste şi de a se exprima corect şi expresiv.
Memorizarea reprezintă un alt mijloc eficient prin care putem stimula interesul şi capacităţile cognitive ale preşcolarilor,deoarece aceasta solicită şi dezvoltă procesele psihice: memoria, imaginaţia, gândirea.Activitatea de memorizare, prin structura ei, solicită copilul să memoreze în mod conştient o seamă de versuri şi să le reproducă expresiv atunci când este necesar.
Prin intermediul poeziilor ascultate şi învăţate, copiii îşi lărgesc treptat orizontul de cunoaştere, îşi precizează şi îşi îmbogăţesc reprezentările despre obiecte şi fenomene ale naturii şi raporturi sociale. Astfel, multe dintre poezii prezintă copiilor unele aspecte ale anotimpurilor, frumuseţea lor (Iarna pe uliţă de George Coşbuc, Primăvara de Vasile Alecsandri), sau surprind trăsăturile caracteristice ale unor animale îndrăgite de copii (Zdreanţă de Tudor Arghezi), îi apropie de figura legendară a lui Moş Crăciun (Scrisoare de Otilia Cazimir).
Însuşindu-şi în mod sistematic poeziile accesibile, copiii capătă deprinderea de a învăţa conştient, se familiarizează cu procedeele de memorare logică. În acest sens sunt exersate funcţiile memoriei şi educate calităţile ei, copilul pregătindu-se pentru procesul de învăţare din şcoală.
Dată fiind influenţa poeziei asupra dezvoltării tuturor laturilor personalităţii preşcolarului, desprindem că memorizarea ocupă un loc important în activitatea instructiv-educativă în grădiniţă şi constituie un mijloc preţios de cunoaştere, de dezvoltare a vorbirii, de cultivare a sentimentelor estetice, de exersare a memoriei şi de stimulare a imaginaţiei creatoare.
Lectura după imagini
Dacă în cadrul activităţii de cunoaşterea mediului accentul cade pe transmiterea de noi cunoştinţe, pe cunoaşterea directă a obiectelor şi a fenomenelor lumii înconjurătoare, pe descoperirea prin analiză a aspectelor esenţiale ale obiectelor, lecturile după imagini vizează analiza, descrierea şi mai ales interpretarea datelor a acţiunilor prezentate în ilustraţii.
Elementele specifice care declanşează activitatea sunt percepţiile. Activitatea presupune sinteza şi generalizarea datelor percepute. Strategiile didactice cele mai frecvente sunt expunerea şi conversaţia, întrebările constituind elemente de stimulare ale percepţiei copiilor, a operaţiilor gîndirii şi a limbajului.
În vederea perceperii ilustraţiilor se apelează la percepţia vizuală deoarece coloritul tabloului încăntă plăcut ochiul şi apropie atmosfera corespunzătoare cu realitatea..
În faţa copiilor vor fi aduse imagini reprezentative care să-i ajute în înţelegerea şi memorarea unor date importante. Această formă de activitate pregăteşte copilul pentru citit, trezindu-i în plus unele stări afective, morale şi estetice.
Convorbirea este un alt mod de stimulare a interesului cognitiv a prescolarului.
Proverbele ghicitorile, zicătorile şi strigăturile plac foarte mult copiilor de vârstă preşcolară, ele constituind un mijloc puternic de formare a dragostei faţă de limba maternă, de muzicalitatea ei, contribuind şi la educaţia morală a copiilor.
Un alt mijloc de stimulare a interesului este jocul didactic. Datorită specificităţii acestuia se stârnesc curiozitatea şi interesul copiilor pentru rezolvarea sarcinilor jocurilor.
Formarea competenţelor de comunicare ocupă un loc prioritar în grădiniţă, limbajul fiind considerat o activitate permanentă de dezvoltare a gândirii, a proceselor intelectuale, în general, a personalităţii copilului.

Bibliografie:

1. Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi.
2. Dumitru, G., Novac, C., 2005, Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul preprimar, Ed. Didactica Nova, Craiova.
3. Manole, Gh., 2005, Stimularea creativităţii lexicale, în Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 1-2.
4. Mitu, F., Antonovici, Ş., 1999, Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti.
5. Zlate, M., 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi.