Metode şi strategii activ-participative folosite în predarea-învăţarea limbii române

Este cunoscut de mult timp faptul că eficienţa pedagogică – atât desfăşurarea, cât şi rezultatele procesului de învăţământ – depinde într-o măsură foarte mare de discernământul cu care cadrul didactic îşi alege cele mai potrivite metode în fiecare moment al procesului instructiv-educativ în funcţie de nivelul clasei. Cercetările unor pedagogi recunoscuţi au arătat că, prin utilizarea unor metode diferite în aceeaşi secvenţă didactică, se pot obţine rezultate diferite în pregătirea elevilor.
Limba şi literatura română este o disciplină prin studierea căreia se intenţionează atingerea unor obiective şi competenţe specifice, iar finalităţile generale ar fi următoarele:
 Formarea unui sistem de atitudini, valori şi comportamente axate pe: consolidarea interesului pentru învăţare şi autoeducare; conştientizarea valorilor spirituale şi etice vehiculate prin limbă şi literatură; înţelegerea semnificaţiei limbii – şi a creaţiei spirituale, în general – în conturarea identităţii naţionale şi a integrării acestora în universal; formarea unui profil civic şi moral, premisă a inserţiei active în social; structurarea unui sistem axiologic deschis , interiorizarea valorilor democratice, ale toleranţei şi ale dialogului intercultural;
 Formarea unui ansamblu de cunoştinţe privind: sistemul şi subsistemele limbii, ca elemente de construcţie ale comunicării sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetică a creaţiilor beletristice din literatura naţională şi universală;
 Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare de exprimare şi receptare orală corectă; exprimarea în scris a unor idei, într-o formă ordonată, clară şi corectă; lectura şi interpretarea apropiată a unor texte;
 Formarea unor capacităţi intelectuale privind: optimizarea operaţiilor gândirii şi dezvoltarea creativităţii specifice (practica raţională a limbii, formarea reprezentărilor culturale prin intermediul limbii, însuşirea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală);
 Practica raţională a limbii (în scopul înţelegerii structurii şi funcţionalităţii limbii, ca sistem unitar, în permanentă evoluţie, stabilirea unor reguli şi modele de bază ale comunicării orale şi scrise, activarea cunoştinţelor de limbă şi adaptarea acestora la particularităţile situaţiei de comunicare; comunicarea ideilor şi sentimentelor într-un mod original, accesibil şi armonios;
 Formarea reprezentărilor culturale include: dezvoltarea disponibilităţilor de receptare a mesajelor scrise, literare şi nonliterare, stăpânirea tehnicilor literare de analiză a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective şi morale.
Însuşirea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală se realizează în mod progresiv prin aprofundarea cunoştinţelor acumulate la care se adaugă permanent noi informaţii.
Metodele de predare – învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt multiple.
- Metode de transmitere şi de însuşire a cunoştinţelor: metode de comunicare orală (expozitive, conversative, problematizate), de comunicare scrisă, metode de comunicare la nivelul limbajului intern;
- Metode de cercetare directă/indirectă a realităţii, metode bazate pe acţiune practică; instruirea şi autoinstrirea asistată de calculator.
Metode de intercunoaştere:
BLAZONUL: elevii primesc pixuri, creioane colorate şi o coală albă pe care profesorul conturează un blazon, iar elevii vor desena simboluri care să-i definească în ceea ce priveşte temperamentul, preferinţe literare, proiecte etc., iar în colţ se semnează, apoi îl lipeşte pe un panou. Într-o clasă în care există un grup bine închegat, un elev poate realiza blazonul altuia, ca mai apoi să se verifice modul în care imaginea proprie concordă cu părerea celorlalţi despre sine.
ACVARIU: elevii aşezaţi într-un dreptunghi configurează simbolic un acvariu, în care fiecare devine, pe rând, peştişor şi trece în mijlocul acvariului, unde răspunde unui număr limitat de întrebări. Metoda e utilă pentru orele de evaluare.
Metode de simulare:
JOCUL DIDACTIC: jocul silabelor, labirintul ortografic, formează diminutive, răspunde la întrebare.
ÎNVĂŢAREA PRIN DRAMATIZARE presupune utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice.
Metode de procesare a informaţiei:
TERMENI-CHEIE INIŢIALI: vor nota în cele trei rubrici ale unui tabel de pe tablă: ştiu/vreau să ştiu/am învăţat.
CVINTETUL sintetizează conţinutul de idei al unui text şi conţine: versul 1 - un cuvânt cheie (de obicei un substantiv); versul 2 - două adjective care descriu subiectul; versul 3 – trei cuvinte care exprimă o acţiune (verbe la gerunziu); versul 4 – patru cuvinte care exprimă sentimentele faţă de subiect; versul 5 – un cuvânt sinteză.
PALĂRIILE GÂNDITOARE: prin această metodă, elevii sunt antrenaţi în jocul de rol: sunt şase pălării de o anumită culoare, fiecare reprezentând altceva: albul – informaţia; negrul – gândirea critică; roşul - afectivitatea; verdele – creativitatea; galbenul – gândirea pozitivă; albastrul – moderatorul.
GÂNDIŢI/LUCRAŢI ÎN PERECHI: urmăreşte stimularea elevilor pentru a reflecta asupra unui text. Elevii, grupaţi în perechi, vor avea de notat tot ce ştiu despre o anumită temă în câteva minute, apoi îşi citesc unul altuia răspunsurile şi cad de acord asupra unui răspuns comun. Vor rezuma în 30 de secunde conţinutul discuţiilor purtate şi concluziile la care au ajuns.
PREDAREA RECIPROCĂ constă în formarea unor grupe de 4-6 persoane ce primesc câte un exemplar din acelaşi text, iar unul dintre ei îi rezumă conţinutul; apoi adresează o întrebare despre conţinutul textului cerându-le celorlalţi să răspundă. Elevul care predă le clarifică celorlalţi neclarităţile.
TEHNICA LOTUS (floarea de nufăr) presupune producerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Aceasta determină cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr. La rândul lor, ideile secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca, la rândul lor, să devină teme principale pentru alte 8 flori de nufăr ce vor avea alte 8 idei secundare. În felul acesta, sunt dezvoltate noi conexiuni şi concepte.
DEZBATEREA ACADEMICĂ se desfăşoară sub diverse forme: discuţia-seminar, discuţia în grup, brainstorming, masă rotundă, discuţie liberă. Elevii sunt împărţiţi în două echipe: una care aduce argumente(afirmatoare) şi cealaltă care neagă(aduce contraargumente). Echipele se confruntă pe baza unui set de reguli. Dezbaterea parlamentară presupune alegerea unei teme care va fi dezbătută de două echipe formate din câte trei elevi.
Metode de evaluare:
SCAUNUL AUTORULUI: după ce elevii fac un exerciţiu de redactare liberă, sunt invitaţi să ia loc pe un scaun, care devine scaunul autorului. Ceilalţi elevi îi vor pune întrebări în privinţa scrierii.
JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE constă în împărţirea unei foi în două. În prima coloană notează un pasaj care l-a impresionat sau rezumă textul citit, în cealaltă coloană notează comentarii personale.
METODA GRAFFITI poate fi folosită la evaluarea cunoştinţelor la sfârşitul unui capitol: se afişează în locuri diferite, foi de flip-chart titrate cu o problemă. Elevii scriu pe foi şi se mişcă liber prin clasă pentru a observa ce au scris colegii şi pentru a adăuga altceva. Aceste foi pot fi folosite ca punct de plecare al unor dezbateri.
Rolul standardelor de performanţă pentru activitatea cadrelor didactice
 Permit compararea şi clasificarea rezultatelor;
 Măsoară progresul elevilor;
 Au rol formativ;
 Concretizează obiectivele de referinţă de curriculum-ul naţional;
 Permit transformarea şi corectarea demersurilor elevilor şi procedeelor de lucru;
 Surprind corect variabila de măsurat, deoarece sunt instrumente de măsurare validate.
Bibliografie:
1. Ilie, Emanuela, Didactica limbii şi literaturii române, Iaşi, editura Polirom, 2014
2. Apetroaiei, Elena, Strategii activ-participative în predarea-învăţarea limbii şi literaturii române, Piteşti, editura Paradigme, 2009
3. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1973