Metode si procedee didactice folosite la clasele I-IV pentru formarea deprinderilor civice

Metode si procedee didactice folosite la clasele I-IV pentru formarea deprinderilor civice

Sprintaroiu Irene,
Scoala Primara “Just 4 Kids”

Educatia civica reprezinta o componenta esentiala a procesului educational, rolul formator al acestei discipline putand fi dedus chiar din idealul educational: “Constituirea unei persone libere si autonome care sa isi cunoasca si sa-si apere drepturile, sa isi assume responsabilitati in societate”.
Educatia civica este o componenta extrem de complexa a educatiei, pentru ca pe de o parte efectele sale se repercuteaza asupra intregului comportament al individului, iar, pe de alta parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele morale si juridice subordoneaza toate celelalte valori(culturale, estetice, stiintifice, ecologice, profesionale, etc.). Astfel, moralitatea si civismul apar ca dimensiuni fundamentale ale unei personalitati armonioase, autentice si integrale.
Valorile morale si civice ce trebuiesc formate la elevii din clasele I-IV sunt:
 Respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei;
 Pretuirea demnitatii persoanei, a tolerantei;
 Realizarea unui schimb liber de opinii;
 Manifestarea unui comportament civilizat, care sa integreze aceste valori, in relatiile cu ceilalti

Prin studierea educatiei si a culturii civice, tinerii vor fi pregatiti sa cunoasca si sa sustina ideile si valorile democratiei, sa devina cetateni informati si responsabili, sa participe activ la viata scolara si ulterior la viata sociala, sa dezvolte deprinderi de luare a deciziilor si de participare la actiune.
Aceste deziderate se vor realiza prin intermediul unor medode si procedee specifice disciplinei educatie civica.
In functie de componentele esentiale ale educatiei si culturii civice(cunostinte, deprinderi civice, valori si atitudini) se vor folosi metode si procedee distincte.
Metode de apreciere a cunostintelor si conduitei moral-civice.
În procesul educatiei morale aprecierea se realizeaza mai ales prin aprobare si dezaprobare. Aceste modalitati de apreciere se folosesc nu numai la sfârsitul activitatii, ci si înaintea începerii si pe parcursul desfasurarii ei. Ele reprezinta un gen de asistenta continua si reglatoare, având rol de convingere, încurajare, temperare, prevenire.
APROBAREA (recompensa) este forma aprecierii favorabile. Ea consta în acceptarea si recunoasterea rezultatelor comportarii morale a elevilor, confirmarea concordantei lor cu exigentele stabilite. Pe plan psihologic aprobarea reprezinta o întarire pozitiva, declanseaza stari afective stenice, care stimuleaza si intensifica mentinerea în continuare a aceleeasi conduite morale, contribuie la consolidarea rezultatelor obtinute, la fixarea în structura morala a personalitatii. Aprobarea se realizeaza prin mai multe procedee:
 Acordul (acceptarea), prin care ne manifestam multumirea fata de modul în care au fost respectate cerintele. El poate fi exprimat printr-un zâmbet, un gest, o privire, sau cu ajutorul unei expresii "bine", "sunt multumit", "ati procedat bine" etc.
 Lauda, ca forma a aprecierii verbale, se poate realiza individual sau în fata colectivului.
 Evidentierea consta în sublinierea îndeplinirii exemplare a unor cerinte. Se poate face în fata clasei, pe scoala (la statia de amplificare), în consiliul profesoral, în fata parintilor.
 Recompensa este o forma premiala care se acorda pentru rezultate ce depasesc nivelul de exigente obisnuit. Ea poate fi materiala (carti, rechizite, material sportiv) si spirituala (diplome, distinctii, evidentierea la panoul de onoare).
Eficienta educativa a aprobarii depinde de respectarea cerintelor pedagogice în aplicarea ei:
o obiectivitatea aprecierii, bazata pe importanta reala a activitatii si conduitei elevilor, raportarea aprecierii la valoarea faptelor, a motivelor reale care stau la baza actelor recompensate;
o atragerea si obtinerea adeziunii colectivului clasei în vederea stabilirii si acordarii recompenselor. În acest fel se formeaza opinia publica favorabila scopurilor educative si are loc evitarea fenomenelor de invidie, ura si suspiciune între elevi;
o folosirea unui repertoriu cât mai larg si diferentiat de recompense pe forme de activitate. Aceasta va permite evitarea evidentierii permanente a unora si acelorasi elevi si omiterea totala a altora, va stimula tendinta de autodepasire la toti elevii, initial în directia în care au posibilitati mai mari.
DEZAPROBAREA reprezinta forma negativa a întaririi, de respingere a unor fapte si manifestari ce vin în contradictie cu anumite cerinte morale. Exprimând nemultumirea educatorului fata de modul de îndeplinire a cerintelor, dezaprobarea declanseaza trairi afective negative (rusine, culpabilitate, sentimentul vinovatiei, disconfort moral), care îi determina pe elevi sa evite repetarea greselilor respective sau a altora similare. Procedeele prin care se realizeaza dezaprobarea sunt foarte variate:
 Dezacordul prin care se exprima nemultumirea fata de modul în care au fost respectate cerintele. El se poate realiza printr-un gest, o privire, sau cu ajutorul limbajului;
 Observatia se refera la un aspect concret al conduitei. Se face individual sau în fata colectivului.
 Admonestarea este o forma drastica ce se aplica pentru greselile repetate.
 Avertismentul reprezinta exprimarea indignarii fata de îndeplinirea deficitara a unei sarcini (cerinte) si prevenirea elevului ca va fi pedepsit daca va mai proceda la fel. Este un ultimatum care se adreseaza pe un ton sever.
 Pedeapsa cea mai înalta forma a dezaprobarii. Ea poate consta în: scaderea notei la purtare, mutarea disciplinara într-un alt colectiv (o alta clasa) sau alte masuri prevazute în regulamentul scolar.
Aplicarea dezaprobarii se bazeaza pe trebuintele fiecarui elev de a ocupa în colectiv un statut favorabil, de a se bucura de stima si apreciere, pozitie ce poate fi afectata în cazul unor sanctiuni, atitudini care pot atrage pedeapsa. Pentru ca dezaprobarea sa declanseze tendinta si hotarârea de corectare (îndreptare) se impun respectate anumite cerinte pedagogice:
o obiectivitate si echitate bazate pe cunoasterea temeinica a conditiilor, cauzelor, motivelor abaterii respective. Acordarea unor pedepse pe nedrept genereaza neîncrederea, ura, tendinta de razbunare fata de educator;
o antrenarea clasei în stabilirea si acordarea formelor de dezaprobare, formarea opiniei favorabile a colectivului clasei fata de sanctiunile aplicate;
o statornicirea (dupa aplicarea sentintei) a unor raporturi elev - profesor - colectiv, bazate pe stima si respect, care sa grabeasca procesul de corectare a conduitei celor pedepsiti (a actelor dezaprobate) si sa pregateasca terenul pentru noi stimulari pozitive. Educatorul va manifesta mult tact în aplicarea dezaprobarii. În concluzie, aprobarea (recompensa) este un mijloc puternic de stimulare pentru savârsirea de acte morale, iar dezaprobarea (pedeapsa) este o metoda cu rolul de a frâna producerea de acte imorale; ambele sunt totusi necesare pentru formarea morala a personalitatii, reprezentând o concretizare a interactiunii dintre libertate si constrângere.
Cadrul didactic trebuie sa fie el insusi un exemplu pentru elevi, sa devina un organizator al situatiilor de invatare, un mediator intre elev si societate. In cadrul activitatilor de educatie civica, prin utilizarea metodelor si procedeelor specifice, elevul se va simti sprijinit, nu controlat si evaluat in permanenta.

BIBLIOGRAFIE
Bunescu V., "Metode de educatie morala", în Tribuna înv. nr.4 / 1992
Comanescu I., "Reconsiderari necesare în problematica educatiei morale", în Revista de pedagogie nr.6-7-8 / 1991.
Holban I. "Consolidarea aspectului moral al personalitatii, obiectiv cu solicitare în crestere", în Revista de pedagogie nr. 12 / 1989.
Nicola I. "Tratat de pedagogie scolara", Buc., E.D.P.,1992.