Lectura altfel...

Lectura altfel...


,,Cât citești, atâta crești,cât citești, atâta ești.”
(Vasile Romanciuc)
Una dintre cerințele învățământului
modern este aceea a formării la elevi a deprinderilor de studiu
individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi
creator, de a soluționa individual sau prin conlucrare multitudinea
de probleme cu care se confruntă în anii de școală. Acesteia
îi revine misiunea de a-i înarma pe elevi cu deprinderi temeinice
de autoinstruire și autoperfecționare prin intermediul a diverse
mijloace și, nu în ultimul rând, prin mijlocirea cărții. La
vârsta școlară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea
și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea gustului
pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin
formarea și dezvoltarea unui vocabular adecvat. Lectura literară
pune la dispoziția copilului cunoștințe despre mediul
înconjurător, despre viața oamenilor, animalelor și plantelor,
despre trecutul istoric al poporului nostru, despre muncă și
profesiuni, cunoștințe de educație cultural–artistică și
moral–religioasă.
Trezirea interesului și a gustului pentru
lectură se face tot mai greu; putem spune că există o ,,criză”
a lecturii în rândul elevilor provocată de mulțimea
informațiilor obținute, mai ușor, prin intermediul tehnologiilor
computerizate. De aceea, încă din clasele primare este necesar să
cunoaștem ce, cât și cum citesc copiii, respectând
particularitățile de vârstă. Micii cititori trebuie inițiați
și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a
cărții și a mijloacelor moderne audiovizuale ca premisă
esențială a unei învățături eficiente. Alegerea cărților
potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de
important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei
maxime în urma citirii unui text.
De asemenea, lectura necesită nu numai
îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura particulară
trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în
cadrul verificării cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii
elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătoarei
spre a preveni comoditatea, efectuarea unei lecturi facile,
superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii,
în funcție de scopul urmărit, se pot parcurge diverse
modalități: verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a
fișelor de lectură, care se face periodic, iar corectarea acestora
oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea ce
citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date
și personaje semnificative; corectarea acestor caiete/fișe este
urmată de analiza concluziilor în fața întregii clase, cu
prezentarea aspectelor pozitive și negative; convorbirile cu clasa
și individuale despre lecturile elevilor, care sunt foarte utile,
deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise
asupra materialului citit, elevii beneficiind și de întrebările
ajutătoare ale cadrului didactic; observarea performanțelor vor
evidenția elevii care, în urma lecturii particulare, își
completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat,
apreciind acest lucru ca un gest de silință și inteligență;
afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă, care
va stimula concurențial cititul cărților; controlul fișelor de
cititor de la bibliotecă, care ajută cadrul didactic să vadă
cât de preocupați sunt elevii pentru lectura suplimentară, ce și
cât citesc, ce preferințe au.
În ciclul primar – ca, de altfel, de-a
lungul întregii școlarități – este necesar să se acorde o
atenție deosebită utilizării unor tehnici de lectură care să
vizeze citirea corectă, coerentă și expresivă, ascultarea
conștientă a unui text citit, argumentarea punctelor de vedere,
înțelegerea ordinii logice a faptelor prezentate, exersarea
memoriei de scurtă durată prin reținerea unor amănunte din
textul citit sau audiat.
Prin joc, aceste obiective pot fi atinse
într-un mod mai atractiv, mai stimulativ – având, totodată,
posibilitatea de a dezvolta spiritul de echipă, colaborarea,
toleranța față de opinii diferite, respectarea rolului atribuit
în joc și a regulilor impuse și, nu în ultimul rând,
activizarea tuturor elevilor.
Dintre tehnicile de lectură, am aplicat, la
clasa a III-a ,,Lectura puzzle oralizat” și ,,Guri și urechi".
Voi descrie prima tehnică de lucru: am ales un text accesibil și
l-am fragmentat. Am notat aleatoriu textul cu litere (de exemplu: D,
A, C, B) și am conceput un chestionar de control. Chestionarul avea
atâtea întrebări câte fragmente am obținut (răspunsul primei
întrebări se află în primul fragment,…). Activitatea s-a
desfășurat altfel:
• am împărțit clasa în grupe de câte 4-5 elevi;
• fiecare elev a primit câte un fragment din text;
• am acordat timpul necesar lecturării individuale, în gând;
• elevii au povestit în cadrul grupului fragmentul primit, fără
a arăta secvențele din text;
• se stabilește ordinea inițială a părților de text;
• elevii verifică refacerea textului prin chestionar;
• am identificat, pentru fiecare grup în parte, ordinea
cronologică corespunzătoare;
• grupele pot citi cu voce tare rezultatul muncii lor.
Aplicarea acestor tehnici a prilejuit câteva ore de lectură
plăcute și antrenante, ale căror rezultate nu au întârziat să
apară, fapt pentru care am reluat acest gen de activități,
diversificând tipul de texte și accentuând latura creativă.
În clasa pregătitoare, am participat la
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CITITULUI ÎMPREUNĂ, alegând povestea
,,Ridichea uriașă”- poveste populară. Las fotografiile să
vorbească!


În clasa I, pentru a sărbători
această zi, am realizat o fișă prin care am implicat și
părinții și copiii, fiecare primind câte o sarcină. Această
fișă o veți regăsi în unul dintre afișele realizate de copii.
Din partea factorilor educativi este nevoie de răbdare,
perseverență, voință, precum și de modelul propriu.
Vorbind de ,,modelul propriu”,
consider că și părinții au mare responsabilitate în a transmite
și cultiva copilului lor dragostea pentru citit. În rândurile
următoare, voi scrie din postura de părinte și voi da câteva
exemple utile, în acest sens, de activități părinți – copii:
Cititul este o abilitate foarte importantă
pe care trebuie să o poată stăpâni copiii noștri. De departe,
cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească
și să aprecieze cărțile și cititul este să le citim de mici.
Cu cât începem mai devreme, cu atât șansele de succes sunt mai
mari. Copiii cărora li se citește de mici vor învăța să fie ei
înșiși buni cititori. Cu cât li se citește mai mult, cu atât
sunt mai interesați să învețe să citească. Ideal
este ca fiecare copil să ajungă să deschidă o carte de plăcere,
singur, fără să-i ceară cineva din familie sau de la școală.
Mulți copii nu vor să citească pentru că
preferă să vadă filmul realizat după carte, părându-li-se mai
atractiv să meargă la cinema decât să stea acasă citind. Pentru
a-i convinge să aleagă lectura, putem apela la una din
următoarele metode: le explicăm că majoritatea filmelor de succes
sunt ecranizări ale unor cărți minunate, iar un film de
aproximativ o oră nu poate surprinde tot ceea ce este prezentat în
carte, cartea fiind deci mult mai interesantă. Dacă nu se lasă
astfel convins, putem citi împreună o carte, apoi putem viziona
împreună filmul, încercând astfel să le demonstrăm că, de
multe ori, cartea este mai interesantă decât filmul, iar
acțiunea prezentată în carte este mult mai palpitantă.

Citirea sau povestirea zilnică a unei povești,
ținând cont și de dorința copilului de a reasculta o poveste
foarte îndrăgită. Repovestirea realizată de copil conduce la
îmbunătățirea capacității de concentrare și de redare a
informațiilor (stând un număr mare de ore în fața
calculatorului, copilul întâmpină numeroase probleme în redarea
unei întâmplări reale sau din lecturile sale).
Lectura ,, în oraș”. Orice plimbare poate
fi un motiv pentru lectură, dar un alt fel de lectură – cea a
semnelor de circulație, a comportamentului, a culorilor, a
reacțiilor celorlalți. Orice călătorie este, de asemenea, un
prilej pentru a povesti istoricul locurilor, pentru a depăna
amintiri și a împărtăși impresii.
Importanța lecturii este evidentă și mereu
actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de
comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de
gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual
esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și
familie.
Bibliografie:
• Ilica,A., Moș,P., Moș,A., Ardelean,A., Ardelean,A.(2007),
Didactica limbii române şi a lecturii (îndrumări metodice pentru
profesorii din învăţământul primar), Editura Universităţii
,,Aurel Vlaicu” Arad;
• Gheorghe,A., Şincan,E.(1993), Îndrumător metodic pentru
învăţători, părinţi şi elevi, Editura ,,M. Duţescu’’.