JOCUL DIDACTIC ÎN ORA DE LIMBA ROMÂNĂ

Jocul didactic este o activitate cognitivă care asigură o
asimilare activă şi conştien¬tă a noţiunilor, categoriilor,
regulilor. Pentru mulţi specialişti în didactică, jocul este o
temă pri-vilegiată de meditaţie. Ca metodă de
predare-învăţare a vocabularului, el este interpretat ca o
dimensiune majoră a libertăţii gândirii. J. Spencer, în
lucrarea „Principes de psychologie”, menţionează: „Jocul
este exersare artificială a energiilor care, în absenţa
exersării lor natu¬rale, devin într-o asemenea măsură libere,
încât îşi găsesc debuşeul sub forma unor acţiuni simulate în
locul unora reale”.
Asimilarea de către elev a unui rol în cadrul jocului implică
responsabilitate, iar eli¬be-rarea de rolurile impuse face ca jocul
să devină creator.
Ca mijloc didactic, jocul îi permite profesorului să treacă de la
forme pasive de acti¬vi-tate a elevului la orientarea activă a
personalităţii, de la capacităţi limitate ale gândirii la
aptitudinea de a soluţiona probleme.
La introducerea jocului în procesul de învăţământ, profesorul
trebuie să respecte urmă¬-toarele reguli:
• să cunoască bine latura organizaţională a procesului de
învăţământ;
• să cunoască profund disciplina de studii;
• să fie exigent, dar binevoitor;
• să iubească şi să stimeze copiii.
Se cunosc mai multe tipuri de jocuri, printre care: intelectuale, de
trening, de afa¬ceri, de activitate organizatorică. În Cartea cu
jucării, T. Arghezi menţionează: „Nici o ju¬cărie nu e mai
frumoasă ca jucăria de vorbe. Copiii, ca şi oamenii mari, sunt
mai simţitori la vorbe decât la fapte, plăcându-le, mai mult
decât faptele făcute, faptele povestite.”Şi pentru că
dezvoltarea vocabularului la elevi este o permanenţă, ea se va
face eficient şi prin meto¬da jocului. În clasa a V¬-a, de
exemplu, poate fi propus pentru completare următorul
a) careu de cuvinte:

c v t
o
r
b
v c a u r

El aparţine rubricii „învăţaţi jucându-vă”. Sarcina de
lucru:
• Scrieţi în caiete cuvintele necesare completării spaţiilor
libere, ştiind că pe fiecare coloană se află un cuvânt având
acelaşi sens cu „vorbă”.
După ce elevii completează careul de cuvinte, poate fi solicitată
includerea sinoni¬melor scrise în enunţuri.
b) Un al tip de joc este „Anagrama”. Se aruncă pe tablă „un
pumn de litere”, ca acestea:
I
E L
T C R
O
Ă Ă
Profesorul cere elevilor să le amestece astfel, încât să rezulte
un cuvânt care să le conţină pe toate. Se va forma cuvântul
CĂLĂTORIE. El se scrie pe tablă, apoi se anunţă că acest
cuvânt este tema compoziţiei ce urmează a fi scrisă.
Sarcina de lucru:
• Scrieţi o naraţiune de 15-20 de rânduri în care să
povestiţi despre o călătorie pe care aţi întreprins-o în
timpul vacanţei de vară.
Notă: Prin amestecarea literelor dint-un cuvânt, în cazul
anagramei, se obţin şi ale cuvinte cu acelaşi număr de litere.
Astfel, elevii claselor a V-a – a VI-a se livrează hazardului,
„vânând”cuvinte sau construcţii inteligibile.
c) În cartea Ocolul lumii în 50 de jocuri create, autorii descriu
jocul lexical „Cuibul de cartofi”. A fost numit aşa, deoarece,
dintr-un cuvânt, prin anagramare, se pot obţine nenumărate
cuvinte noi. Nu este nevoie ca noile cuvinte să aibă acelaşi
număr de litere ca termenul-bază. Funcţionează o singură
regulă de joc, şi anume interdicţia repetării aceleiaşi litere.
Ca orice regulă, şi aceasta are excepţia ei: este permisă
repetarea acelei litere care apare de mai multe ori în cuvântul
iniţial, şi anume de atâtea ori de câte ori se repetă acolo.
Câştigă jocul acela care reuşeşte să formeze cele mai multe
cuvinte noi într-o unitate de timp (de exemplu, în 5 minute). Este
indicat să se pornească de la cuvinte-bază foarte lungi, formate
din cât mai muie litere diferite. De exemplu: imponderabilitate.
Cuvinte obţinute: abil, amper, bal, bate, bilet, demn, departe,
deportat, dor, dorm, drept, dreptate, etate, debil, impar, import,
important, lan, nedrept, nod, netot, mobil, mobilat, moderat,
ponderabil, pondere, perie, tot.
Jocul este foarte potrivit pentru elevii clasei a V-a, le dezvoltă
logica, atenţia.
d) Calamburul este un joc de cuvinte care mizează pe echivoc, pe
asemănarea for¬ma¬lă a unor cuvinte deosebite ca sens. Prin
urmare, sursele jocului sunt polisemia şi omonimia. Prin accentul
pus pe combinarea inteligentă şi subtilă a cuvintelor, calamburul
este un excelent mod de educare a simţului limbii, de îmbogăţire
şi diversificare a limba¬jului. Jocul bazat pe omonimie presupune
selectarea categoriei, fixarea sensurilor şi, în final, utilizarea
lor în construcţii cât mai reuşite. De exemplu: Pe cornul
dealului un corn în¬fipt în alt fel de corn în care eu mă
tupilez mâncând un corn sub cornul lunii.

BIBLIOGRAFIE:
Avram, Mioara – Consideraţii asupra dinamicii limbii şi asu¬pra
studierii ei în româna actuală, Editura Universităţii,
Bucureşti, 2003
Cerghit, Ioan – Metode de învăţământ, Bucureşti, 1997
Crăciun, Corneliu – Didactica limbii şi literaturii române în
gim¬naziu şi liceu, Editura Emia, Bucureşti, 2004
Pamfil, Alina – Limba şi literatura română în gimnaziu.
Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003