Istoria Bisericii Evanghelice din Bistrița

Biserica evanghelică din Piata Centrală a fost construită de comunitatea sasilor din Bistrita la sfirsitul secolului al XIII-lea, aproape odată cu infiintarea localitătii.
Din vechea bazilică romanică nu pot fi identificate azi elemente arhitecturale certe, deoarece constructia a cunoscut o refacere majoră in cursul secolului al XIV-lea, lucrarile se vor finaliza la inceputul secolului al XV-lea.
Din această perioadă biserica a primit aspectul unei bazilici cu trei nave, altar degrosat si două turnuri clopotnită in fatada de vest. Cu această ocazie Petrus Kretczhmer si-a donat averea bisericii cu ocazia realizării unui altar inchinat tuturor sfintilor care a fost amplasat pe peretele
vestic al bazilicii, deasupra intrării, intre cele două turnuri. Tot in această perioadă de reinnoire a bisericii si prosperitate a orasului sunt turnate, in 1430 clopotele bisericii.
In anul 1464 Bistrita si-a răscumpărat cu 6000 de florini de la regele Matei Corvin libertatea si primea in acelasi timp dreptul de a-si ridica propria incintă de zidărie. După o perioadă constructivă deosebit de intensă lucrările a fost finalizate in preajma anului 1484. După această dată au continuat lucrările edilitare in preajma bisericii si a inceput constructia unui turn central al orasului, care trebuia să devină cel mai inalt punct de observatie al cetătii. Turnul nordic al biserici a fost demolat cu această ocazie, iar in fatada de vest in dreptul acestuia a fost ridicat un turnulet cu scară in spirală prin care se asigura un acces independentspre turnul nou construit. Intre noul turn al orasului si turnuletul de acces s-au
păstrat două ferestre din vechea fatadă de secol XV.
Acest turn este construit in mai multe etape identificate după inscriptiile plasate pe fatadele turnului după cum urmează: la nivelul etajului I anul 1487, la nivelul etajului II anul 1509, la nivelul etajului III anul 1513, iar in partea superioară a turnului a fost finalizată in jurul anului 1519.
Concomitent cu lucrările de edificare a actualului turnau avut loc si lucrări de renovare a navei, cand au fost consolidate si completate cu portalurile de nord-est si sud-est. Aceste portaluri bipartite au o profilatură bogată, cu baghete incrucisate după un model utilizat in
Transilvania la sfirsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea. Semnul de pietrar de pe montantii portalului sunt identice cu semnul de pietrar de la etajul al III-lea al actualului turn, ce fusese terminat in anul 1513. Lucrările de reconstructie a edificiului au continuat si in anii care urmează, iar in anul 1560 a fost adus la Bistrita, Petru Italus de Lugano, mester din nordul Italiei care lucrase pe santierul din Liov pentru a renova bazilica care era intr-un avansat stadiu de degradare.
In această perioadă bazilica a fost transformată in biserică hală, cu toate navele la acelasi nivel, iar peste navele laterale a fost ridicate tribune cu balustrade ce aveau balustrii proportionati după principiile Renasterii. Contrafortii a fost construiti in forma pe care o au si azi, iar pe fatadele de nord si sud au fost construite in fata portalurilor gotice portice ale căror
arcuri au o profilatură renascentistă.
O mentiune specială trebuie să facem pentru mobilierul exceptional al bisericii, care conservă piese medievale, realizări artistice cu o valoare deosebită. Unele datează de la inceputul secolului al XVI-lea: cele două strane splendide, sculptate si decorate cu intarsii, precum si o bancă avand o inscriptie gotică si ornamente in stilul Renasterii timpurii, piesă executată in 1516 de călugărul Benedict de Beclean, si adusă de la mănăstirea dominicană după dezafectarea acesteia in timpul Reformei. Banca magistrului spitalului, Gheorghe, este lucrată in 1508 de mesterul Anton si decorată intr-o manieră ce se poate regăsi in geometria goticului tarziu. O
piesă valoroasă este si dulapul sacristiei datat conform inscriptiei, din 1507. Sunt valoroase si usa sacristiei (piesă exceptională, cu decoratii intarsiate policrome, datată 1563) si strana, aflată in dreapta acesteia si lucrată in 1564. Acestor piese li se adaugă si numeroase altele, datate in
secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, cu ornamente pictate, inscriptii, insemne de breaslă. Dintre băncile aflate in biserică cele mai recente datează din primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Cea mai veche lespede este incastrată pe faŃada sudică, in coltul sud-vestic al cladirii, fiind datată in secolul al XIV-lea -1327. In jurul personajului reprezentat pe această piatră, s-au tesut adevărate legende: o ipoteză este că ar fi un personaj feminin, intr-o atitudine războinică, o alta
ipoteza este aceea a Ursulei H. Wittstok, care amintea in 1860, că după traditie, lespedea ar reprezenta figura unei persoane care a donat bisericii o parte a averii sale, contribuind astfel la refacerea clădirii (tot un personaj feminin). O altă variantă este presupunerea că, o femeie a căriui copil grav bolnav s-a insănătosit miraculos, a făcut bisericii o importantă donatie, iar
orăsenii i-au multumit, figurandu-i chipul pe această piatră. E posibil sa fie insa vorba, de epitaful unui cavaler a cărui figură incizată dovedeste stransa relatie a comanditarului cu un atelier din Boemia1. Piatra insă nu stă astăzi in pozitia ei initială, in situ, fiind refolosită in momemtul in care a fost ridicata fatada sudică a vechiului turn. Figura invesmantată in haine de
cavaler, blazonul compus din trei ciocane imbinate stelar, cu caractere in relief, stilul liniar al reprezentării, au condus la ipoteza că este vorba de fapt despre un personaj important al orasului, aflat probabil in legătură cu monetăria sau cu minele de argint si că era de orgine străină comunitătii
locale.
Cu ocazia executarii lucrarilor conduse de Petru Italus de Lugano fatada vestică a fost schimbată fundamental, prin construirea unui pinion de zidărie de dimensiuni impresionante care isi are corespondenta in spatiul polonez, de unde si denumirea de atic polonez. Suprafata aticului
este subimpărtită in patru registre care sunt ritmate aditional pe vertical de coloane angajate sau pilastrii cu forme simplificate. Extradosul aticului mult mai dinamic face dovada unei organizări compozitionale ce are corespondenta in stilistica arhitecturii italiene de la jumătatea secolului al
XVI-lea. Ca urmare a acestor interventii turnul de sud este demolat pină la nivelul acoperisului, iar pe fatada de de vest sunt realizate alte două ferestre, ce combină traditia goticului tirziu cu formele Renasterii. Vechiul portal de acces de pe această latură va fi inlocuit de un portal monumental specific Renasterii. Acest portal incheiat in partea superioară cu un arc semicircular si cu profilatură aplatizată, este proportionat după principiile Renasterii mature. In partea superioară portalul este ornamentat cu alte elemente de inspiratie antică (arhitravă, friză si
cornisă) dar interpretate intr-o manieră specifică Renasterii. Motivul arhitravei este usor subdimensionat si are rol pur ornamental fiind caracterizat de diverse profilări aplatizate , iar
cornisa mai amplă si mai reliefată conferă unitate si stabilitate ansamblului. In spatiul destinat frizei se desfăsoară o inscriptie care precizează interventiile realizate de Petrus Italus de Lugano intre 1560-1563. Din lipsă de spatiu inscriptia continuă si in zona extradosului arcului semicircula al golului usii. Din punct de vedere stilistic cele două portaluri se incadrează in
Renasterea matură, dar detalii precum cheia de arc tratată in forma ornamentală a unei volute dublate are origini manieriste, iar usoara dublare a extremei cornisei este specifică Renasterii tirzii.
Intre 1560-1563 a fost adăugată si sacristia de pe latura nordică, la care cele mai valoroase piese de pietrărie sunt portalul de acces din zona corului si fereastra geminată de pe
latura estică. Acestea sunt exemple tipice ale Renasterii mature.
După 1563 nu mai au loc interventii importante la Biserica Evanghelică, care rămane aproape neschimbată pină astăzi.
In anul 1857 in urma incendiului izbucnit de pe str. Lemnelor, de la casa arămierului Berger, este distrus acoperisul turnului si ceasul. Acoperisul a fost refăcut intr-o maneira neogotică in zona ultimelor registre, iar ceasul instalat in secolul al XIX-lea a functionat
doar pana in 11 iunie 2008, ora 20.
In anul 2006 a fost montat o schela in jurul turnului pentru lucrari de reabilitare a
componentelor artistice de pe turn, a celor patru statui din piatra de la coturile turnului, ce
reprezentau pe Sfanta Fecioara cu Pruncul, Sfantul Florian, Sfanta Ana si Sfantul Ilie.
Totodata schela servea si pentru executia lucrarilor de inlocuire a invelitorii din tabla zincata cu tabla de arama.
In seara zilei de miercuri, 11 iunie 2008, in jurul orei 20.00 la Biserica Evanghelica din Bistrita, s-a declansat un incendiu devastator; Incendiul a distrus sarpanta si invelitoarea turnului, acestea prabusindu-se, o parte in exteriorul turnului, dar cea mai mare parte in interior, peste bolta ce acopera ,,sala muzeu de la baza turnului’’. Au fost distruse si planseele din lemn de la nivele intermediare, producandu-se si prabusirea clopotelor si mecanismelor ceasului. Focul s-a
extins si la sarpanta navei centrale, distrugand o parte a valoroasei sarpante gotice.
Dupa degajarea resturilor din interiorul turnului s-a constatat ca cele doua clopote s-au topit datorita temperaturilor ,,de furnal” din timpul incendiului.
Biserica Evanghelica a fost, este si va ramane simbolul orasului Bistrita.