Şcoala cu
bune practici

39 şcoli
Şcoli înscrise Înscrieţi o şcoală Precizări

ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE ÎN CADRUL ORELOR DE AGRICULTURĂ

Învăţământ profesional şi tehnic | Agricultură

Propus de: Anetav | 11.06.2015 10:55 | Revista cadrelor didactice nr. 13/2015 | 2031 vizualizări

Învăţarea prin cooperare este o metodă didactică bazată pe organizarea în funcţie de obiective operaţionale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate.

Prof. VLAD ANETA
COLEGIUL NAŢIONAL AGRICOL ,,CAROL I’’ – SLATINA, OLT

Învăţarea prin cooperare în cadrul orelor de agricultură este o
strategie de instruire structurată şi sistematizată a grupurilor
mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună
urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească
performanţele proprii şi să contribuie la creşterea
performanţelor celorlalţi membrii ai grupului. (Johnson R.,
Johnson D., Holubec E)
Învăţarea prin cooperare este o metodă didactică
bazată pe organizarea în funcţie de obiective operaţionale bine
stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate,
orientată spre aspectul social al învăţării şi care vizează
dezvoltarea deprinderilor de comunicare interpersonală, a
interacţiunilor, competenţelor şi comportamentelor sociale ale
copiilor. (Ionescu M., Bocoş M. 2001).
Învăţarea prin cooperare implică ipoteza că modul
în care sunt planificate activităţile determină calitatea
interacţiunii dintre elevi, rezultatele activităţilor fiind
consecinţe ale interacţiunii dintre elevi. Astfel, unul dintre
elementele principale care trebuie creat în clasă este
interdependenţa pozitivă sau cooperarea.
Morton Deutsch este cel care a definit şi încadrat
într-o teorie învăţarea prin cooperare. El a conceptualizat trei
tipuri de interdependenţă socială – pozitivă, negativă şi
inexistentă.
Prima încurajează interacţiunea dintre persoanele
care lucrează împreună, fiind denumită „interacţiune bazată
pe cooperare şi stimulare”; a doua se caracterizează prin
obstrucţionarea reciprocă a membrilor unui grup de a atinge un
ţel, fiind denumită „interacţiune bazată pe opoziţie şi
competiţie”; interacţiunea este inexistentă atunci când
membrii unui grup lucrează independent.
Dacă, până nu de mult, şcoala românească promova competiţia
şi individualismul, încurajând reuşita personală, acum, în
contextul unui învăţământ orientat spre „modernitate”, ea
şi-a schimbat strategia şi abordează ideea cooperării prin:
- Simularea interacţiunii dintre elevi;
- Depunerea unui efort sporit de către elevi în procesul de
învăţare;
- Generarea sentimentelor de acceptare şi simpatie;
- Dezvoltarea abilităţilor de comunicare;
- Dezvoltarea gândirii critice.
Şcoala nu reprezintă doar o instituţie unde elevii
vin să primească informaţii, ci un loc unde trebuie să înveţe
toţi cei care lucrează. Până acum, profesorul era considerat
principala sursă de informaţii pentru o anumită disciplină.
Datorită democratizării accesului la cunoştinţe, acest rol al
profesorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o
călăuză a învăţării, oferind elevilor, în locul
tradiţionalei “transmiteri de cunoştinţe”, veritabile
“experienţe de învăţare”. Acest lucru se poate realiza
însă, doar într-o şcoală incluzivă, cea care poate răspunde
unei mari diversităţi de elevi, o şcoală în care toţi
participă şi sunt trataţi ca fiind la fel de importanţi.
Ce fac elevii?
- se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi
ideile;
- stau unii lângă alţii, explică ceea ce ştiu celorlalţi,
discută fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat
împreună, se învaţă unii pe alţii;
Elevii trebuie să fie capabili:
- să asigure conducerea grupului;
- să coordoneze comunicarea;
- să stabilească un climat bazat pe încredere;
- să poată lua decizii;
- să medieze conflicte;
Ce rol are profesorul?
- Aranjează mobilierul din clasă în mod corespunzător. Ideală
este formarea unor grupuri de câte patru copii, aranjaţi de o
parte şi de alta a unei mese;
- Stabileşte criteriul de grupare (sexul, prieteniile, nivelul
abilităţilor într-un anumit domeniu, prin numărători, diferite
jocuri etc.) şi dimensiunea grupului (între 2 şi 6 elevi);
- Stabileşte regulile de lucru (se vorbeşte pe rând, nu se atacă
persoana ci opinia sa, se consultă între ei, nu se monopolizează
discuţia, nu rezolvă unul singur sarcina, etc.);
- Explică foarte clar obiectivele activităţii, specifică timpul
pe care îl au elevii la dispoziţie. Învăţarea prin cooperare
implică următoarele avantaje:
- Se impune depăşirea restricţiei autoimpuse de a interacţiona
cu elevii cu fond cultural asemănător;
- Apar idei mai multe şi mai bune;
- Elevii învaţă unul de la altul, nu doar de la profesor;
- Încurajează contribuţia personală;
- Aprecierea diversităţii;
- Elevul intră în contact cu alte opinii decât ale sale, acestea
obligându-l să ţina seama de ele;
- Se valorifică informaţiile colegilor în construirea
cunoaşterii proprii;
- Ajută elevul să accepte schimbarea şi cooperarea pentru
identificarea unor soluţii la problemele cu care se confrunta el
sau echipa sa;
- Dezvoltarea socială, dobândirea competenţelor sociale:
respectul de sine, simţul identităţii şi capacitatea de a
rezista în condiţii de stres şi în situaţii de adversitate;
- Dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune: relaţii
colegiale, solidaritate, grijă şi devotament, sprijin personal;
Dezavantajele învăţării prin cooperare:
- Impunerea lucrului în echipă nu va reuşi întotdeauna să
integreze elevii timizi şi cu deficienţe majore de comunicare;
- Productivitatea unor elevi poate scădea uneori, atunci când sunt
obligaţi să colaboreze cu alţi elevi;
- Profesorulse confruntă cu necesitatea realizării unui compromis
între eficienţă şi performanţă;
- Se poate pierde din vedere obiectivul final, de învăţare,
acordând foarte mare atenţie relaţiilor intragrup.
Principalele metode folosite în cadrul orelor de agricultură sunt:
• Metoda Ciorchinele
• Brainstorming
• Harta conceptuală
• Turul galeriei
CONCLUZIE
Învăţarea prin cooperare dezvoltă capacitatea copiilor de
a lucra împreuna, la toate categoriile de activităţi, acoperind
neajunsurile învăţării individualizate, acordȃnd, în acelaşi
timp, o importanţă considerabilă dimensiunii sociale, prin
desfăşurarea proceselor interpersonale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Fluieras Vasile, Teoria si practica invatarii prin cooperare,
Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005.
2. Dulama Maria Eliza, Metodologie didactica, Editura Atlas –
Clasiu
3. Bocoş, M., (2007), Teoria şi practica cercetării pedagogice,
Ed. a II-a, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca.
4. Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E., (2009),
Pedagogia învăţământului preşcolar, Instrumente didactice,
Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 48 evenimente

«MARTIE 2024»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Toate evenimentele

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre simularea Evaluării Naționale pentru clasa a 8-a? Votați ceea ce vi se pare mai important, comentați.

151 voturi | 4 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN