ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEVI ŞI GRUPE DE ELEVI

ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEVI ŞI GRUPE DE ELEVI

GĂINĂ VERONICA – GABRIELA, profesor matematică, Şcoala
Gimnazială Vadu Paşii, Structura Scurtești, jud. Buzău

Definiţiile date de specialiști pentru învățarea
centrată pe elev ne oferă câteva repere generale. Cel mai
important este că descrie modalităţi diferite de gândire în
privinţa învăţării şi predării. În cadrul învăţării
centrate pe elev, învăţarea este plasată înaintea predării.
Accentul ne mai este pus pe activitatea didactică de predare a
cadrului didactic, ci se mută pe rolul avut de elevi în acest
proces instructiv-educativ, acela de a învăţa. Învăţarea
centrată pe elev nu este o metodă de predare, ci un mod extins de
predare. Poate presupune folosirea unei largi palete de metode,
unele putând îmbrăca forma predării tradiţionale. Cel mai
important aspect al învăţării centrate pe elev este acela că
elevul ocupă locul personajului principal în acest demers,
profesorul urmărind prin acest procedeu satisfacerea nevoilor
elevului.
Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde
întrebări sau activităţi care să-i implice pe elevi. Elevii
sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o
anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor. Elevii
pot beneficia de ajutorul profesorului şi pot cere acestuia
îndrumări ori de câte ori au nevoie. Aptitudinea elevilor de a
găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată, nu li se
oferă informaţii standardizate. Pe lângă învăţarea
specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de
a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de
a lucra în echipă. Se fac evaluări care permit elevilor să
aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi
studiile de caz, simulările, testele TIMMS. Lecţiile cuprind o
combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate
stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual,
auditiv, practic/kinetic). Lecţiile înlesnesc descoperirile
făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor
la învăţare.
Lecţiile se încheie cu solicitarea profesorului adresată elevilor
de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au
învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de
învăţare în cazul lor.

A) Activitatea elevilor

În cadrul învăţării centrate pe elev, cel mai important rol îl
au elevii, având o mai mare autonomie, responsabilitatea lor
crescând, devenind astfel manipulatori activi de cunoştinţe.
Dacă satisfacerea nevoilor elevilor se află în prim planul
învăţării centrate pe elev, formarea trebuie să răspundă
nevoilor acestora. În mod tradiţional, învăţarea s-a
întreprins pentru ei, nevoile lor fiind decise şi
furnizându-li-se informaţii în consecinţă.
Învăţarea centată pe elev merge mult mai departe, oferindu-le
elevilor o mai mare autonomie în cadrul procesului
instructiv-educativ. Dacă în învăţarea tradiţională le
spuneam elevilor să meargă să înveţe ce noi, cadrele
didactice, le predam, în cadrul învăţării centate pe elev, le
oferim îndrumare şi orientare când încep să înveţe şi îi
sprijinim pe tot parcursul procesului de învăţare. Scopul
învăţării centrate pe elev este de a-l face pe acesta
responsabil pentru propriul proces de învăţare. Elevii au o mare
influenţă asupra ce urmează să înveţe şi asupra modului în
care vor învăţa acele conţinuturi. În viaţa de zi cu zi,
atunci când ni se oferă o libertate mai mare în ceea ce facem,
bineînţeles că responsabilitatea este mai mare, acest lucru
aplicându-se şi în cazul elevilor participanţi la învăţarea
centrată pe elev.Dacă în procesul instructiv-educativ
tradiţional, elevii primeau cunoştinţele de-a gata de la
profesori, ei având un rol pasiv, de data aceasta, în învăţarea
centată pe elev, ei îşi dezvoltă responsabilitatea devenind
căutători activi de cunoştinţe. Ei folosesc posibilităţile de
învăţare care li se oferă, caută alte modalităţi de
învăţare; dacă nu dă roade, elevii cer ajutorul şi îndrumarea
profesorului, dar nu pentru a primi răspunsul de-a gata, ci pentru
a li se arăta drumul către acel răspuns.
Activitatea elevilor în învăţarea centrată pe elev este foarte
importantă. Au un rol activ în procesul instructiv-educativ, nu
pasiv, ca în cazul învăţării tradiţionale. Opinia lor
contează foarte mult în alegerea subiectului, plănuirea
învăţării, alegerea metodelor de învăţare, fiind astfel ei
cei care găsesc cunoştinţele care trebuie învăţate.
Interacţionează atât cu profesorii, cât şi cu ceilalţi elevi.
Activitatea lor este atât în grup, dar şi individuală. Ei
cercetează problema, o explorează, învăţând în ritm propriu.
Cu toate că ne vine greu să credem, elevul are şi un important
rol în evaluarea învăţării. În momentul de faţă are loc o
dezvoltare cu privire la inteligenţele multiple. Trebuie să
recunoaştem că sunt elevi care au diferite tipuri de abilităţi.
Unii sunt foarte buni la limbi străine, sau matematică –
abilităţile academice tradiţionale. Fiecare elev dispune de un
echilibru diferit între punctele tari şi cele slabe în aceste
domenii.Indiferent de diferenţele pe care elevii le pot prezenta,
ei nu învaţă izolaţi, ci se dezvoltă şi îşi adaptează
gândirea în continuu în lumina cunoştinţelor anterioare.
Trebuie să recunoaştem cunoştinţele anterioare ale elevului şi
să le folosim ca o bază pentru furnizarea de noi experienţe care
să-l ajute să-şi dezvolte ideile şi abilităţile.

B) Activitatea profesorului

Rolul profesorului în învăţarea centrată pe elev se schimbă
radical faţă de abordarea tradiţională. În perspectiva
tradiţională, profesorul transmite cunoştinţe elevilor pasivi,
accentul fiind pus pe predarea frontală şi ajungerea la răspunsul
corect. În contradicţie cu abordarea tradiţională, în
învăţarea centrată pe grupe de elevi, profesorul are rol de
supraveghetor, sub directa lui îndrumare elevul asumându-şi
responsabilitatea propriei învăţări, dezvoltându-şi în timpul
procesului instructiv-educativ competenţe de educaţie permanentă,
metacognitive şi autoevaluative.
În această abordare modernă, profesorul are mai multe roluri, el
fiind pentru elevii săi şi mentor, sfătuitor, supraveghetor, dar
şi model, colaborator, îndrumându-şi elevii în vederea
atingerii rezultatului scontat, dorit de toţi cei implicaţi în
acest proces educativ. Acum accentul se pune pe sprijinirea
învăţării, folosind metode şi mijloace de predare –
învăţare plăcute, acceptate de către elevi, metode şi mijloace
pe care inerent şi ei învaţă să le folosească, folosirea
acestora ducând la rezultatul dorit. Dacă în predarea –
învăţarea tradiţională profesorul foloseşte prelegerea ca
metodă principală, sigur, împletindu-se şi cu alte metode
tradiţionale, şi organizarea clasei de elevi frontală, elevii
primind din discursul didactic toate cunoştinţele fără a fi
implicaţi în vreun fel în aflarea lor, în învăţarea centrată
pe elev prelegerea este înlocuită de învăţarea activă, nu
total, iar forma de organizare a clasei de elevi se schimbă,
alternând forma individuală cu cea pe grupe, forma frontală fiind
forma de organizare a clasei cel mai puţin folosită. Metodele
învăţării active se îmbină cu prelegerea pe tot parcursul
procesului instructiv – educativ, pretându-se cerinţelor
fiecărui elev în parte. În învăţarea centrată pe elev elevii
învaţă fiecare în ritmul său. Din această cauză noi,
profesorii avem un rol foarte important în cest proces.
Învăţarea centrată pe elev are drept scop atingerea şi
asimilarea de către elevi a competenţelor planificate de noi în
documentele didactice anuale şi semestriale, dar nu oricum, ci în
ritmul lor propriu, dar într-o perioadă de timp rezonabilă. Munca
profesorului nu mai este aceea de a preda, de a da elevilor
cunoştinţele printr-un discurs didactic, ci este de a îndruma
elevii cum să înveţe, alegând metodele şi mijloacele didactice
care sunt cele mai bune pentru progresul şcolar al elevilor
scontat.

Avantajele învăţării centrate pe grupe de elevi

Cele mai importante avantaje ale învăţării centrate pe grupe de
elevi sunt:

- Pentru a fi îndeplinite scrcini didactice simple, activitatea
de grup stimulează elevii,
acestora trezindu-le dorinţa de învăţare a altor cunoştinţe.
- Cei care învaţă pe grupe pot sintetiza ceea ce au învăţat
în multe modalităţi.
- Învăţarea centrată pe grupe de elevi este foarte importantă
în descoperirea posibilităţilor de învăţare şi cunoaştere
ale elevilor, dar şi în descoperirea limitelor lor, deci în
autoevaluarea individuală.
- În activităţile în grup se dezvoltă plăcerea de a
învăţa alături de colegi, acest lucru având o importanţă
deosebită în dezvoltarea personalităţii elevilor.
- Învăţarea centrată pe grupe de elevi are drept rezultat
cooperarea dintre membrii grupului, ceea ce face ca învăţarea în
grup să fie mult mai uşoară şi pe termen mai îndelungat decât
în cazurile de predare a cunoştinţelor de către profesor sau de
învăţare individuală.
- Această activitate pe grupe de elevi dezvoltă
capacitatea lor de a relaţiona în
interiorul grupei, capacitatea lor de a comunica unii cu alţii.
- Învăţarea centrată pe grupe de elevi dezvoltă
inteligenţele multiple: lingvistică,
logico – matematică, spaţială, interpersonală,
intrapersonală, naturalistă şi morală.
- Învăţarea centrată pe grupe de elevi este folosită şi în
scopul de a dezvolta gândirea logică, capacitatea elevului de a
cerceta lucrurile şi sub alte unghiuri.
- În timpul unei activităţi didactice organizate pe grupe de
elevi, responsabilităţile fiecărui membru al grupului cresc,
fiecare primind sarcini de lucru bine stabilite, astfel
nerămânând nimeni fără sarcină de lucru.
- În interiorul grupului, elevii se învaţă să fie toleranţi
faţă de acei colegi care învaţă mai greu, care au ritmul de
învăţare mai lent, acceptându-i în grup.
- Atunci când se învaţă în grup, timpul de rezolvare a
sarcinilor didactice este mult mai mic decât dacă fiecare ar
încerca rezolvarea în mod individual.
- Sub stricta dirijare a profesorului, folosirea
învăţării prin cooperare în cadrul grupului face ca elevii
să-şi dezvolte deprinderile şi priceperile.
- Inter-relaţionarea din cadru grupului de elevi sporeşte
interesul elevilor şi dorinţa de a învăţa şi alte lucruri.
- Lucrul în grup facilitează în cadrul lui comunicarea
între membrii grupului, împărtăşirea de idei, cunoştinţe,
păreri.

Învăţământul actual urmăreşte folosirea în cadrul
procesului instructiv – educativ a metodelor activizante
pentru elevi, care să solicite gândirea şi creativitatea
elevului. Activ este elevul care depune efort de reflecţie
personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune
mentală de căutare, de cercetare şi redescoperire a
adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe. Activismul
exterior vine deci să servească drept suport material activismului
interior, psihic, mintal, să devină un purtător al acestuia.
(Ioan Cerghit, 1997, p. 73).

BIBLIOGRAFIE:

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, (1997), Bucureşti / pag.
44;
2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, (1997), Bucureşti / pag.
54;
3. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, (1997), Bucureşti / pag.
73;
4. Pânişoară, I. – O., Comunicarea eficientă. Metode de
interacţiune eficientă, Editura
Polirom, (2003), Iaşi / pag. 140;