Introducerea istoriei locale la orele de istorie

Afirmaţia lui Nicolae Iorga: ”un popor care nu îşi cunoaşte istoria e ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”, reprezintă chintesența cunoașterii propriei istorii și subliniază relaționarea directă între istoria locală și cea națională. Astfel, prin intermediul orelor de istorie, pentru a putea percepe viitorul, elevul trebuie să își înțeleagă trecutul, prin utilizarea mijloacelor specifice.
Ultimele trei decenii au cunoscut o evoluție deosebită din punct de vedere politic, economic și social, datorate căderii comunismului și a tranziției către o societate democratică. Astfel, o parte din efectele acesteia evidențiază descentralizarea, subsidiaritatea și pune în valoare localul și regionalul. Dacă vorbim de perioada comunistă, aceste elemente au fost des criticate și blamate, motiv pentru care astăzi, ele au impulsionat valorizarea localului. Astfel, modalitatea de a face și de a scrie istorie reprezintă un factor direct proporțional cu aceasta. O consecință a sistemului comunist a reprezentat modelarea istoriei discreționar, bazandu-se în principal pe destinul, cariera și faptele marilor oameni, pe marile probleme ale păcii sau războiului precum și pe problematici de ordin economic, social și politic, din aproape în aproape, cutumele actuale s-au schimbat, mutând accentul pe istoriile locale, regionale, studiile monografice, stârnind astfel un interes deosebit. Acest curent este evidențiat și prin prisma comunităților locale și/sau regionale românești ce își manifestă un interes accentuat în ceea ce privește redescoperirea unor valori și identități din trecut care, în final, tind să creeze o nouă identitate în prezent, în contrast cu procesul de globalizare.
În contextul reformei din învăţământul preuniversitar românesc, istoria nu mai poate fi abordată doar sub aspectul abundenţei de fapte şi date punctuale, ci se recomandă înglobarea elementelor de istorie locală și regională pentru a forma o structură omogenă, ce conține un cumul de idei şi sentimente, care trezesc patriotism elevilor.
Abordarea elementelor de istorie locală este de natură să stimuleze interesul şi imaginaţia elevilor, facilitând tranziția de la un tip de învatamant static, bazat pe interacțiunea singulară a cadrului didactic către un sistem dinamic ce pune în valoare interactiunea și implicarea elevilor. Datorită accesului la documentele de epocă, elevul devine factor activ în procesul de analiză şi cercetare.
Prin integrarea materialelor de istoriei locală la orele de istorie, sunt aduse informaţii noi, fiind importantă transmiterea mai departe a istoriei strămoşilor și a tradiţiei. Cercetarea comunităților locale poate fi o activitate motivantă și stimulantă pentru elevi. Integrarea elementelor de istorie locală în procesul instructiv-educativ, implică și utilizarea atât a unor mijloace de învățământ precum: obiecte istorice, etnografice, fotografii, mijloace tehnice audio-vizuale cât și a unor metode de învățământ precum: expunerea narativă, demonstrația, investigația, conversația, învățarea prin descoperire, comparația, problematizarea.
Elementele de istorie locală, integrate cu pricepere în cadrul predării istoriei, au o valoare educativă deosebită. Ele oferă dovezi asupra trecutului, aduc mărturii, sugerează, îi ajută pe elevi să înţeleagă, să intre in contact cu trecutul, fără de care acesta ar rămâne abstract şi verbal. Curiozitatea, interesul pe care-l trezesc urmele istoriei locale, emoţia pe care o provoacă, imaginaţia pe care o stimulează, constituie o condiţie favorabilă pentru studierea cu succes a acestei discipline. Ele dau trecutului, o viaţă nouă, îi ajută pe elevi să reconstituie evoluţia istoriei, să retrăiască cu intensitate trecutul. Prin exemple vii şi reale, istoria, şi îndeosebi istoria locală, are un rol important în educarea elevilor în spiritul patriotismului.
Orice localitate îşi are istoria ei, are o vechime, o întindere în timp şi spaţiu, are personalităţile ei, are oameni, locuri, fapte cu care se poate mândri. Este rolul profesorului de istorie să le descopere, să încerce să le pună în valoare, să-i facă pe elevi să le conştientizeze însemnătatea, să fie interesaţi şi mândri de comunitatea locală. Numai cunoscând istoria locală ne cunoaştem mai bine, învăţăm să fim mai buni, să apreciem valorile neamului, ne dezvoltăm spiritul patriotic.
Cunoscând istoria locală ne este mai uşor să facem conexiunile cu evenimentele petrecute în istoria naţională şi universală. De o mare importanţă este ca în predare, elementele de istorie locală să nu fie izolate de faptele şi evenimentele istorice care fac obiectul istoriei naţionale, ci sa fie inglobate
Aşa cum istoria României nu poate fi înţeleasă dacă o privim izolat, dacă nu o integrăm în istoria universală în general, tot aşa şi elementele de istorie locală rămân neînţelese dacă nu sunt integrate în istoria naţională. Cunoaşterea trecutului ţării noastre, a vieţii strămoşilor, a luptelor pentru independenţă naţională şi dreptate socială, cunoaşterea culturii materiale şi spirituale create în trecut şi în prezent, devine mai clară, mai profundă şi mai temeinică prin folosirea în predarea istoriei naţionale a elementelor de istorie locală. În acelaşi timp, folosirea acestor elemente la lecţiile de istorie contribuie într-o mare măsură la stimularea interesului şi a dragostei lor pentru studiul acestei discipline. Elevii se conving că oamenii din fiecare oraş sau sat şi-au adus contribuţia la constituirea istoriei. Ca urmare, mulţi dintre ei manifestă preocupări pentru aceasta.
Acordând un înţeles larg noţiunii de elemente de istorie locală, ne aflăm în faţa unei varietăţi mari de material, care poate fi folosit în procesul de învăţământ și anume:
- material narativ ( relatări asupra unor evenimente istorice concrete);
- material folcloric (înfăţişează în imagini artistice: poezii, cântece, proverbe, zicători, nu numai obiceiuri li tradiţii, ci si modul de viaţă al poporului, faptele eroice, lupta pentru dreptate si libertate, bucuriile si durerile);
- material beletristic (literatura cu caracter istoric);
- material documentar (actele de provenienţă publică sau particulară care cuprind date istorice);
- material arheologic (uneltele de muncă, armele, podoabele, monedele şi medaliile descoperite prin săpături);
- monumentele istorice (construcţiile cu o valoare istorică deosebită, edificiile care reprezintă tradiţia unor fapte importante sau evocă mari personalităţi culturale);
- reprezentările grafice ( tablouri istorice, fotografii, desene, harta istorică locală).
Folosirea cunoştinţelor de istorie locală la lecţia de istorie este o problemă dificilă care angajează măiestria pedagogică a profesorului care trebuie să posede numeroase informții despre istoria locală și măiestria de a o integrala orele de istorie.
Elementele de istorie locală au un rol important în cunoaşterea şi înţelegerea evenimentelor, proceselor şi fenomenelor istorice, contribuind în mod nemijlocit la formarea convingerilor care se concretizează în atitudini şi comportamente. Elementele de istorie locală pot fi folosite cu mult succes în predarea istoriei contemporane.
Materialul de istorie locală vine în sprijinul elevului în înţelegerea justă a procesului istoric desfăşurat pe locurile natale şi, de la aceasta, pornind mai departe spre lărgirea orizontului vizual al elevului asupra istoriei ţării. Acest fapt îi determină să înţeleagă că lucrurile nu rămân astfel, ci îşi urmează drumul, mai drept sau mai anevoios, făcându-le, totodată, o viziune despre cum ar putea fi localitatea sau zona lor în viitor.
În concluzie, activitatea de valorificare a elementelor de istorie locală în lecţiile de istorie şi în activitatea din afara clasei, prin eficienţa ei, se înscrie ca o preocupare esenţială, care ajută profesorul în realizarea obiectivelor de ordin formativ şi informativ, dăruindu-le copiilor o parte din trecutul local, ce le aparţine strămoşilor lor, pentru ca, treptat, să descopere – cu uşurinţă – elementele din istoria poporului român. Considerăm că o lecţie desfăşurată sub această formă, chiar folosind o metodologie clasică, dar optimizată, poate fi considerată ca o modalitate de activizare a elevilor, de sporire a eficienţei predării-învăţării-evaluării lecţiei de istorie.