Şcoala cu
bune practici

39 şcoli
Şcoli înscrise Înscrieţi o şcoală Precizări

INDIFERENŢA ÎNCURAJEAZĂ VIOLENŢA

Învăţământ liceal | Limbi moderne

Propus de: raymona_r | 16.12.2014 21:16 | Revista cadrelor didactice nr. 4/2014 | 1541 vizualizări

Astăzi, violenţa umană a atins cote alarmante, iar educaţia încă mai bâjbâie. Tinerii se confruntă cu diverse tipuri de violenţă, cu efect nociv, iar indiferenţa noastră, a tuturor, nu îi ajută. Din contră, are acelaşi sfârşit ca şi violenţa.

INDIFERENŢA ÎNCURAJEAZĂ VIOLENŢA

„Istoria umană, spunea H.G. Wells, devine tot mai mult o întrecere între educaţie şi catastrofă”. Astăzi, violenţa umană a atins cote alarmante, iar educaţia încă mai bâjbâie. Tinerii, inclusiv şcolarii, se confruntă cu diverse tipuri de violenţă, acestea variind de la abuzul copilului în familie la agresiunea stradală, de la violenţa cauzată de frământările sociale sau politice până la conflictele deschise sau războiul declarat. Indiferent de forma sa, impactul violenţei asupra tinerilor este deosebit de nociv: aceasta le distruge încrederea în sine şi le diminuează sentimentul că pot avea o contribuţie pozitivă în societate.
Una din formele acute ale violenţei îşi are rădăcina în mediul familial, acolo unde copiii ar trebui să întreţină relaţii intergrupale necesare socializării şi formării sale ca personalitate. Totul începe cu neglijenţa părinţilor, grija prea mare pentru ziua de mâine îi face pe aceştia să-şi scape copiii de sub control şi să nu mai dea atenţie nevoilor şi modului de comportare al copiilor. La acestea se adaugă anturajul din care fac parte adolescenţii şi dezinteresul lor faţă de cei din jur. Trăiesc continuu cu părerea că lumea le aparţine. O mare influenţă asupra „micilor delincvenţi” o au, în altă odine de idei, criza nebună de bani şi faptul că sunt crescuţi într-un mediu al alcoolemiei în care toţi sunt învăţaţi să obţină ce vor prin fel şi fel de metode, departe de a ţine cont de o anume lege. Sunt ieşiţi de sub control din dorinţa de afirmare, de distracţie. Vor să copieze pe alţii pentru că ajung să nu se mai cunoască pe ei înşişi. Pun în practică ce văd la televizor, în jurul lor şi, din păcate, în familie: violenţa, neglijenţa, dezinteresul, răzbunarea. Foarte mulţi dintre adolescenţi abandonează şcoala, iar şansele de a deveni un delincvent sunt mult mai mari si astfel li se reduc şansele de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o educaţie de calitate. Delincvenţa juvenilă, este masca „la modă” a acelor tineri care încep să se maturizeze şi trec printr-o perioadă cu multiple schimbări ce implică tulburări comportamentale şi crize de personalitate. Deci, o etapă de viaţă, normală dealtfel, stimulată de indiferenţă şi carenţe educaţionale poate duce la conturarea unui psihic haotic şi a unui ego traumatizat.
Societatea este un mediu care favorizează rebuturile umane. Trebuie urmărit şi analizat impactul mass-mediei asupra tinerilor. Se recomandă ca programele care conţin în cadrul lor violenţă sau pornografie să nu fie transmise decât după ora 22:30. De asemenea sunt prezentate şi criterii foarte stricte pentru delimitarea filmelor. O analiză de peste 100 de filme prezentate în 4 ţări europene a arătat următoarele: în Spania un studiu desfăşurat de un centru din Cataluna ne arată că timp de o săptămână se transmit 608 de acte de violenţă prin canalele de televiziune naţionale şi locale. Doua treimi din această violenţă transmisă la televizor se consumă în decursul după-amiezii, cand copii cu vârste fragede fac parte din telespectatori. Alt studiu ne arată că un copil vede în medie 8000 de omucideri până să termine şcoala primară. Un studiu recent în Statele Unite ne arată că o mare parte din persoanele care sunt agresive ca adulţi, atunci când au fost copii, au urmărit programe cu violenţă, spune Reuters. Investigarea a fost făcută de psihologi ai Universităţii din Michigen care a intervievat un grup de copii cu vârstele cuprinse între 6 şi 10 ani. După 15 ani au vorbit cu ei din nou examinându-le şi dosarele care conţineau fapte din sfera criminalităţii. Investigaţiile aveau ca puncte principale: situaţia economică a copilului, rasa, profesiile şi personalităţile părinţilor şi alte variabile. Bărbaţii cărora le-au plăcut programele de televiziune cu scene violente când erau copii, sunt mai predispuşi a se comporta într-o formă violentă cu soţiile lor sau să primeasca amenda pentru exesul de viteză sau chiar să intre la închisoare pentru comiterea unei crime.
Trebuie subliniat faptul că indiferenţa susţine violenţa. De exemplu, mergem noaptea pe stradă, iar într-un colţ cineva loveşte, cu dispreţ, pe altcineva. Atunci, noi ce facem ? Privim cu frică şi mergem mai departe, fugim. Astfel se întâmplă cu mii de oameni în fiecare zi.
În alte cazuri privim doar cu indiferenţă la aceste abuzuri, spunându-ne în gând: ,,Nu am nimic cu ei”. Însă, indiferenţa are acelaşi sfârşit ca şi violenţa sau, mai bine spus, indiferenţa susţine violenţa.
Există trei tipuri de violenţă: violenţa fizică, violenţa emoţională şi cea sexuală. La violenţa fizică putem fi supuşi în orice moment, de exemplu cînd eşti bătut de alt copil mai mare sau tras de păr, de urechi, cînd eşti scuturat de un matur sau pus la munci grele ce depăşesc capacităţile tale fizice. Al doilea tip este violenţa emoţională : de exemplu, acasă cînd părinţii ne ceartă, la şcoală, cînd nu ne pregătim temele şi profesorii ne spun vorbe urâte, un coleg sau alt copil străin ne ofensează etc. Cu acest tip de violenţă este cel mai greu de ,,luptat”, iar singurul mijloc de scăpare sunt cei mai mari sau prietenii, iar dacă ei vor rămîne indiferenţi, după ce ai fost supus acestor abuzuri, putem spune că violenţa emoţională nu poate fi oprită. Cel mai grav tip de violenţă este cea sexuală, care este pedepsită cu închisoarea.
„Non-violenţa, în forma ei dinamică, înseamnă suferinţă conştientă. Ea nu presupune să plecăm capul în faţa voinţei celor ce ne asupresc, ci să ne măsurăm, cu toată fiinţa noastră, cu voinţa tiranului”. Violenţa nu este ultima soluţie, ci omenia. Grija este soluţia, nu violenţa.
Nu ne naştem violenţi, ci devenim prin ceea ce dobândim sau ceea ce primim.
Sunt familii în care violenţa domestică face legea şi educaţia.
Romania se confruntă încă cu violenţa domestică aplicată femeilor şi copiilor. Violenţa afectează drepturile fundamentale ale omului la siguranţă, libertate, demnitate, integritate fizică, integritate psihică şi viaţă.
Toleranţa violenţei duce la perpetuarea ei.
Violenţa domestică naşte tăcere, ruşine, neputinţă, disimulare sau autodispreţ, duce la o stimă de sine scăzută, pierderea treptată a demnităţii, deteriorează relaţiile interpersonale, manifestându-se în mod extrem prin izolare socială şi fizică, ucide bucuria de a trăi şi de a iubi şi poate duce victima pe culmile disperării şi la tentative de suicid.
Formele de manifestare ale violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi (are cea mai mare pondere în cazurile de violenţă şcolară), violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa profesorilor faţă de elevi. Nu de puţine ori au fost semnalate şi cazuri de violenţă ale părinţilor în spaţiul şcolii, aceştia având manifestări neadecvate faţă de profesori (ironii, discuţii aprinse, ţipete, agresivitate fizică) sau faţă de colegii propriilor copii.
Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul
şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor.
Aşadar, unul dintre factorii importanţi care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: ” lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională”.
Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale. personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.

Bibliografie:
- Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF, „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, 2005
- Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom, 2003

Prof. Ionica-Ramona Neacşu, Colegiul Naţional „Dinicu Golescu”, Câmpulung Muscel

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 47 evenimente

«MARTIE 2024»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Toate evenimentele

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre simularea Evaluării Naționale pentru clasa a 8-a? Votați ceea ce vi se pare mai important, comentați.

148 voturi | 4 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN