Importanța jocului didactic la clasa pregătitoare

Importanța jocului didactic la clasa pregătitoare
Prof.înv.primar Pop Nicoleta

Tot ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. Cu cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune.

Clasa pregatitoare a fost gândită pentru copilul de 6 ani ca un univers al poveștilor, al învățării prin joc, și nu ca un spațiu rigid al cunoașterii, al constrângerii. Este un scop ce se circumscrie aceleiași dorințe de familiarizare a copilului cu mediul școlar, cu anumite tipuri de activități care le va ușura ulterior asimilarea de cunoștinte la diverse discipline.
Jocul este un ansamblu de acțiuni si operații care în paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, morală și fizică a copilului.
Jocul ca modalitate de relație între individ şi lumea obiectelor şi a relațiilor constituie formula primară a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției şi o cale de organizare a cunoaşterii.
Copiii şcolari mici se angajează frecvent în jocuri sociodramatice sau constructive şi tind să aibă rezultate mai bune la testele de inteligentă decât ceilalti copii de aceeaşi vârstă care sunt inclinați să se joace într-o manieră senzorio-motorie. Copiii care se joacă frecvent într-o manieră constructivă sunt eficienți în rezolvarea problemelor convergente. Copiii care se joacă frecvent într-o manieră sociodramatică sunt eficienți în rezolvarea problemelor divergente.

În cadrul activităţilor de terapie educaţională, un loc aparte îl ocupă conceptul de joc didactic. Jocul didactic constituie o formă de activitate prin care se rezolvă una sau mai multe sarcini didactice prin îmbinarea tehnicilor de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Folosim adesea jocul didactic în diverse forme pentru a stimula elevii să rezolve o sarcină didactică într-o formă cât mai atractivă, ştiut fiind faptul că învăţarea care implică jocul devine mai plăcută şi reconfortantă. Jocurile devin metode de instruire în cazul în care ele sunt organizate şi se succed conform logicii cunoaşterii şi învăţării.
Contribuţia jocului didactic la stimularea şi dezvoltarea capacităţilor cognitive ale copilului, educarea trăsăturilor de personalitate şi realizarea obiectivelor de cunoaştere ale procesului de predare-invăţare este evidentă; prin jocul didactic, elevul îşi angajează întregul potenţial psihic, îşi ascute observația, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.
Eduard Claparide spunea că principala trebuinţă a copilului este jocul, este activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimţite la munca serioasă.
Jocul este considerat azi in teoria pedagogică ca modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie (Jean Piaget), asigurând copilului largi posibilităţi de activism intelectual. Jocul este practica dezvoltării şi în consecinţă în perioada copilăriei el este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative.
Prin joc, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi în acelaşi timp dobândeşte în mod progresiv capacitatea de a-şi stăpânii emoţiile.
Jocul didactic este un mijloc de facilitare a trecerii timpului copilului de la activitatea dominantă de joc la ceea de învăţare. Jocul didactic prezintă ca nota definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu cel distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc.
Aceasta îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca pe parcursul desfăşurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanşează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficienţa acestuia şi contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalităţii celor antrenaţi din joc.
Din punct de vedere educativ trebuie să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca, elementul distractiv cu efortul fizic şi intelectual.
În şcoală se pot organiza şi jocuri didactice interdisciplinare în care se îmbină sarcini didactice în diferite domenii de cunoaştere, ele au aceeaşi structura şi respectă aceleaşi condiţii de realizare ca şi jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate.
Jocul didactic are o valoare deosebit de importantă în dezvoltarea capacităţii şi formarea personalităţii acestora în activităţile instructiv-educative.
Folosirea jocurilor didactice în toată varietatea lor constituie prima treapta în realizarea învățământului formativ, care urmarește să dezvolte activismul intelectual, deprinderile de muncă intelectuală, de conduită morală, de activitate fizică, urmărind ca toate aceste deprinderi active să se dezvolte prin valorificarea resurselor psihice și fizice proprii.

BIBLIOGRAFIE:
1.Curriculum pentru Învăţământul preşcolar, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, (2008);
2. Antonovici, S., Jalba, C., Nicu, G., Jocuri didactice pentru activităţile matematice în grădiniţă, (2005);
3.Marinescu, E., Metodica cunoaşterii mediului înconjurător şi a dezvoltării vorbirii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1969)