Importanța educației fizice în sistemul nostru de învățământ

Importanța educației fizice în sistemul nostru de învățământ
Prof. Preda Manuel Lucian
Educația fizică, ca principala activitate de tip motric, este accesibilă tuturor vârstelor școlare, și nu numai, și are obiective - cadru (generale) și diferențiate (specifice) pe fiecare subsistem. Educația fizică, ca proces instructiv - educativ în mod deosebit - dar și ca autoeducație fizică - este o activitate deliberat construită și desfășurată în vederea perfecționării dezvoltării fizice și capacității motrice ale practicanților exercițiilor fizice, în funcție de particularitățile de vârstă și sex, cerințele de integrare socială, specificul unor viitoare profesii . Educația fizică are un caracter predominant formativ (în sensul că, face pregatire pentru "viața"), nefiind exclus - ba chiar recomandat, din ce în ce mai mult - caracterul competitiv. Educația fizică beneficiază de un foarte mare număr de exerciții fizice, diferențiate și adaptate la toate subsistemele și variabilele. Ea presupune practicarea sistematică și dupa reguli științifice a acestor exerciții. Necesitatea practicării sistematice a exercițiilor fizice, ca parte componentă a regimului de viața, a căpătat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. În schimb, punerea în practică a acestui concept are rezolvări diferite și, în foarte multe cazuri, el nu depașește stadiul de deziderat. Acest obiect de învățământ reprezintă subsistemul care este cel mai bine organizat. La nivelul acestui subsistem există: cadre specializate în predarea educației fizice ca disciplină de învățământ și, începând cu anul școlar 2007 - 2008, este predată de aceste cadre, încă de la clasa I. Are programe specifice de la clasa I și pâna la a XII-a. Există, de asemenea, obligativitatea participării la forma organizatorică de baza (lecția) și posibilitatea de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnică, mometul de educație fizică, pauza organizată, activitatea sportivă și turistică etc.). Evaluarea randamentului subiecților se face pe baza unor probe și criterii precise prin aplicarea "Sistemului National de Educație Fizică și Sport". În altă ordine de idei, educația fizică este constituită ca arie curriculară de sine stătătoare, fața de celelalte obiecte de învățământ, care sunt înglobate în alte arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul că numai educația fizică și limba româna sunt singurele discipline care sunt prezente în toate planurile - cadru de învățământ de la clasa I și pâna la a XII-a.

Disciplina educație fizică are de îndeplinit obiective - cadru (generale) și specifice, subordonate idealului și funcțiilor generale valabile pentru întregul fenomen de practicare a exercițiilor fizice. Această "misiune" nu poate fi realizată decât prin conceperea și transpunerea în practică a unui proces desfățurat în timp și dupa anumite reguli bine statornicite în sistemul de învaățământ. Procesul respectiv impune, în primul rând, o activitate desfășurată în mod sistematic și, în al doilea rând, condusă de cadre cu competență profesională. Procesul de educație fizică școlară este bilateral: această afirmație nu trebuie limitată numai la cele doua aspecte pe care le implică, adică instruirea și educația, ci și la participarea activă la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de specialitate (profesorul) pe post de emițător în raport cu informația pe care o deține elevul, în postura de receptor. Important este să nu delimitam strict atribuțiile celor doi factori la cele doua roluri: "emițator" și "receptor". Pentru ca să funcționeze eficient, procesul respectiv presupune o relație corectă între cei doi factori, o relație adecvată la noile coordonate ale învățământului modern. Obiectivul general al disciplinei educație fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice și la formarea capacității elevilor de a acționa asupra acestora, în vederea menținerii permanente a stării de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase și manifestării unei capacități motrice favorabile inserției profesionale și sociale. Disciplina educație fizică contribuie, în general, prin cunoștintțle, abilitatile și atitudinile specifice,la toate domeniile de competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice. Detaliat, contributia educației fizice la aceste domenii poate fi prezentată astfel -a învăța să înveți: -cunoștințe: modelul bio-psiho-motric specific vârstei și sexului, metode și mijloace specifice dezvoltării fizice, capacității motrice și instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potențialului bio-psiho-motric personal; -abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacităților proprii și analiza valorii acestora, elaborarea autonoma a unor programe de ameliorare a propriei dezvoltări fizice și a capacității motrice; - competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice: -cunostințe: noțiuni despre starea de sănătate și despre igiena practicării exercițiilor fizice, forme de practicare a exercițiilor fizice și a sporturilor în timpul liber, individual și în familie, comportamente acceptate și interzise în diferite discipline sportive, instituțiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpică; -abilități: inițierea și întreținerea de relații interumane prin intermediul practicării exercițiilor fizice și a sportului, în vederea eliminării oricărei forme de violență, medierea situațiilor conflictuale care pot apărea pe parcursul activităților; Realizarea obiectivelor educației fizice școlare este posibilă dacă se urmarește în mod sistematic - lecție de lecție, trimestrial, anual și pe durata unui întreg ciclu de școlarizare a elevilor - desăvârșirea unor finalități de prima importanță pentru instruirea motrică și educația acestora cum ar fi dezvoltarea calităților motrice, însușirea unui sistem de cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice concretizate în programele școlare, valorificarea influențelor exercițiului fizic în sprijinul realizării obiectivelor generale ale învățământului, contribuind astfel, la întregirea formării personalității elevului. Finalitățile amintite își au rolul lor bine determinat în cadrul procesului de pregătire fizică a elevilor, contribuind într-o măsură mai mare sau mai mică la realizarea acesteia.
Bibliografie
1. Albu V. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Constanţa: Exponto, 1999. 2. Badiu T. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Galaţi: Mongabit, 2002. 3. Cârstea G. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: ANDA, 2000 4. Dragnea A., Teodorescu Mate S. Teoria sportului. Bucureşti: FEST, 2002. 5. Raţă G., Raţă B.C. Aptitudinile în activitatea motrică. Bacău: EduSoft, 2006 6. Scarlat E., Scarlat M.B. Educaţie fizică şi sport. Manual pentru învăţământul gimnazial. Bucureşti:E.D.P., 2002.