IMPACTUL TEATRULUI ÎN DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A PREȘCOLARULUI

IMPACTUL TEATRULUI ÎN DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A
PREȘCOLARULUI

Profesor, Daniela Chisăliță-Grădinița PP
Nr.23 Botoșani

Copiii mici trăiesc o serie de emoții de-a lungul
copilăriei. Ei se confruntă cu sentimente de afecțiune și
bucurie, furie și frustrare, tristețe și rușine, frică și
nervozitate, încredere, mulțumire sau mândrie.
Nu există sentimente corecte sau incorecte, toate emoțiile
trăite de copil joacă un rol important în viața acestuia. Nu
trebuie să uităm ca sentimentele trăite oferă atât copiilor
cât și educatorilor informații despre starea acestuia.
Sentimentele pozitive, cum ar fi bucuria și încrederea, dau
copiilor siguranță. Acestea spun că că ceea ce se întâmplă
în jurul lor este plăcut și îi îndeamnă să repete
experiențele plăcute. Alte sentimente pe care le încearcă îi
fac pe copii să se simtă prost și semnalează pericolul sau
nemulțumirile trăite . Ele îi avertizează că ceva nu este în
regulă.
În grădiniță, activitățile extracurriculare, au un bogat
conținut cultural, artistic, spiritual, științific, sportiv sau
sunt simple activități de participare la viața și activitatea
comunității locale având un rol important în dezvoltarea
socio-emoțională a preșcolarilor.
Activitățile extracurriculare din grădiniță, orientate spre
realizarea conținuturilor educaționale specifice curriculumului
preșcolar, sintetizează aspecte ce cuprind aproape în întregime
grupa de copii, ele derulându-se de cele mai multe ori în
parteneriat cu alte grădinițe, scoli, sau alțe organisme ale
comunității locale. Importanța dezvoltării socio-emoționale
pentru preșcolari derivă din aceea că oferă recreere,
destindere, voie bună, satisfacțiile atmosferei de grup precum și
posibilitatea afirmării și cultivarea aptitudinilor artistice.
În aceeași ordine de idei, activitățile extracurriculare pot
avea caracter ocazional, în forme foarte variate și contribuie la
completarea procesului de învățare, la dezvoltarea
înclinațiilor artistice, tehnico-aplicative, la organizarea
plăcută a activităților și a timpului liber.
Procesul instructiv educativ se realizează mult mai eficient.
Contactul direct cu aspectele reale susține învățarea dat fiind
caracterul concret intuitiv al gândirii în perioada
preșcolarității, copiii participând la acest gen de activități
într-o atmosferă de optimism și voie bună, cu însuflețire și
dăruire.
Teatrul de păpuși, ca activitate extracurriculară, susține cu
real succes, la preșcolari, capacitățile de percepție,
înțelegerea, observarea, perseverența, explorarea sau simțul
abstractizării.Emoțiile trăite de copil în această situație
sunt relevante. Eroii pozitivi din poveștile jucate cu păpuși
devin parte din imaginația copilului care preiau apoi prin jocurile
de rol, replici, atitudini și emoții. Fie că se rezumă doar la
vizionare spectacolelor de teatru, fie că vorbim despre redarea
prin dramatizări sau mânuirea de marionete, scenetele susțin
achiziționarea unor noțiuni de socializare, de interacțiune cu
ceilalți colegi, experimentând emoții și sentimente.
Organizarea de spectacole de teatru, piese jucate de copii
implică o sumedenie de activități colaterale menite sa facă
dintr-o simplă poveste, o reală reușită. Parte a proiectului
eTwinning ,,Lets animate tales “–Să animăm poveștile, piesa
jucată de copiii Grupei mari Buburuzele a creat reale emoții și
sentimente de bucurie. Antrenarea copiilor și a părinților în
amenajarea decorului, în procurarea costumelor și apoi realizarea
scenariului a angajat toți participanții într-o colaborare
unitară care a avut drept rezultat montarea unei povești cunoscute
într-o variant adaptată, proprie. Ca urmare numărul personajelor
a crescut, pădurea a fost animată de multe ,,animăluțe”
iepuras, buburuze, fluturași, etc iar rolul lupului a fost jucat de
educatoare la propunerea copiilor.
Serbările și șezătorile, ca parte distinctă a categoriei
activități extracurriculare, ocupă un rol important, situându-se
între cele mai complexe și adecvate forme de manifestare a
relației dintre copil și artă. Orice serbare este o sărbătoare
atât pentru copii, cadre didactice cât și pentru părinti,
organizarea serbărilor, fiind un mijloc foarte bun pentru toți
actorii implicați de a-și pune în valoare imaginația,
creativitatea cântând, dansând, interpretând un rol într-o
piesă. Serbările generează emoții pozitive, copiii se simt
valorizați, stima de sine crește chiar și copiii timizi resimt
aceste aspecte.
Jocul ,,De-a teatrul “îi ajută pe copii să se deprindă cu
spațiul și spațiile, cunoașterea propriului corp, exercițiul
imaginației, capacitatea de a se asculta pe sine și pe ceilalți,
rigoarea sensibilitatea, modestia, asumarea riscului. În cazul în
care accentul major cade pe cunoștințe în detrimentul nevoilor
emoționale, se crează o prăpastie între corp și spirit.
Sensibilitatea este abandonată, iar procesul instructiv educativ se
derulează în defavoarea acestuia. Rolul educatorului este în
acest caz, în esență, de a regăsi această sensibilitate
natural, de a o ghida, și de a o cizela.
Participând la scenete de teatru, copiii socializează, își
zcreativitatea și imaginația. Teatrul susține educația copilului
prin ofertarea unui câmp emoțional eficient, preșcolarul având
satisfacția exprimării conduitelor achiziționate și a vieții
social afective.
Activitățile extracurriculare concretizate în serbări,
vizite, excursii, șezători, programe distractive, reprezintă
activități ce răspund unei duble necesități psiho-pedagogice:
de a asigura odihnă activă și relaxare precum și exersarea,
completarea , dezvoltarea capacităților psiho-fizice ale acestora.
Ele continuă, aprofundează și valorifică activitățile de
învățare dirijată sau la alegere.
Aceste activități îi asigură fiecarui copil posibilitatea de a
fi el însuși, actorul propriei existențe și în același timp de
a devein adultul sigur pe sine pe care societatea și-l dorește.

Bibligrafie
1.Valeria Cincă, ,,Haideți la serbare!”Editura Caba
Educațional, 2008
2. Mihaela Preda, ,,Spectacole de teatru pentru grădiniță”,
Editura CD Press, 2009
3. Brigitte Saussard, ,,Scenete și jocuri de mimă”, Editura CD
Press, 2009