Şcoala cu
bune practici

39 şcoli
Şcoli înscrise Înscrieţi o şcoală Precizări

Forme de organizare a activităţilor didactice cu elevii

Învăţământ liceal | Toate disciplinele

Propus de: autodidacta | 17.01.2016 00:09 | Revista cadrelor didactice nr. 20/2016 | 20369 vizualizări

Cele mai multe situaţii de instruire au ca fond organizatoric activitatea cu întreaga clasă - activitatea frontală, diversificată prin combinarea cu învăţarea prin cooperare în grup şi învăţarea independentă, individuală.

Forme de organizare a activităţilor didactice cu elevii

Activitatea didactică cu elevii se poate organiza în diferite moduri în funcţie de specificul activităţii, de caracteristicile clasei de elevi, de resursele materiale şi de timp pe care profesorul le are la dispoziţie. Astfel, activităţile cu elevii se pot desfăşura frontal, pe grupe de elevi sau prin munca independentă individuală a elevilor. Fiecare dintre aceste forme are caracteristicile ei şi poate prezenta avantaje şi dezavantaje. În general, este recomandabilă o îmbinare a acestor modalităţi de organizare a activităţilor cu elevii.
Pentru situaţiile de instruire, organizarea frontală asigură:
- O introducere,o dirijare, condiţii, metode, climat, câmp unitar pentru toţi elevii în predare – învăţare, în realizarea obiectivelor comune, la nivel minimal accesibil tuturor elevilor clasei;
- Construirea situaţiilor delimitate de obiective, strategii, metode, mijloace, posibil realizabile de către toţi elevii, împreună cu profesorul, în acelaşi timp;
- Urmărirea, receptarea concomitentă a expunerii, explicaţiei, demonstraţiei, prezentării de modele, tehnici şi algoritmi;
- Crearea premiselor, bazelor pentru învăţarea prin cercetare, prin aplicare şi de învăţare creativă, cu metodele lor specifice;
- Crearea premiselor pentru corecta afirmare ulterioară a celorlalte două forme de organizare, sub aspectul fondului informaţional, cognitiv, metodologic, criterial;
- Posibilitatea reală de combinare cu celelalte forme, după strategia aleasă şi modalitatea de antrenare a elevilor în situaţiile proiectate, pentru atingerea calitativă a obiectivelor;
Combinarea menţionată este o modalitate de compensare, diminuare a limitelor semnalate în practică, generatoare de ineficienţă: continuitatea şi finalizarea obiectivelor şi formelor de învăţare de tip superior (analiză, sinteză, creaţie, cercetare), antrenarea şi formarea diferenţiată a elevilor, pregătirea pentru autoinstruire, etc. .
Situaţiile de învăţare în grupuri mici, eterogene, prin cooperare, aduc un plus în antrenarea elevilor prin:
- Oferirea posibilităţii elevilor de a utiliza şi relaţiile interpersonale (atracţie, prietenie, sprijin reciproc, colaborare) în rezolvarea unor sarcini de învăţare;
- Solicitarea grupului fie la rezolvarea unor sarcini comune pentru toate grupurile formate în clasă (cu sau fără sprijinul profesorului), fie la rezolvarea subsarcinilor derivate din cea generală, echivalente ca dificultate întâi, apoi cu sintetizarea lor;
- Fiecare elev lucrează independent individual un timp, după care urmează dezbaterea rezolvării la nivelul grupului, adoptarea unei soluţii comine, care va fi comunicată clasei de către elevul desemnat. Prin activitate frontală, profesorul concluzionează asupra rezultatului, variantelor conturate, reglează predarea – învăţarea şi continuă procesul.
- Progresiv, o dată cu rezolvarea sarcinilor, elevii sunt antrenaţi şi în formarea, consolidarea deprinderilor de organizare, de asumare a rolurilor, de respectare a normelor de colaborare, în dezbaterea soluţiilor conturate, în concluzionarea, comunicarea şi argumentarea soluţiilor, etc. .
Astfel, caracteristici importante ale grupului pot fi utilizate pentru punerea lui în situaţii de învăţare eficientă: coeziunea, mărimea, compoziţia, dinamica, percepţia reciprocă, cooperarea, stilul de conducere, evaluarea şi aprecierea rezultatelor, a activităţii fiecărui elev şi a grupului ca unitate.
Situaţiile de învăţare pe grupe de nivel, omogene, se pot baza pe învăţarea prin cooperare şi atunci sunt valabile criteriile de organizare ca în cazul grupurilor eterogene. Diferă însă sarcinile date după nivelul dezvoltării cognitive, nivelul însuşirii cunoştinţelor, al formării deprinderilor al tipului de elevi grupaţi, ca şi modul de îndrumare dat, condiţiile şi mijloacele asigurate, metodele abordate, categoriile de situaţii de învăţare potrivite fiecărei grupe.
Acestea aparţin tratării diferenţiate în instruire, care comportă o dezvoltare teoretică şi practică mai amplă, până la conceperea adecvată a procesului de învăţământ ca sistem în curs de reformare: obiective, conţinuturi, metodologie, evaluare. Toate acestea în funcţie de o cunoaştere ştiinţifică a elevilor la nivelul instituţional şi de către profesor.
Situaţiile de învăţare prin acţiunea independentă individuală sunt suficient de numeroase: studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă, elaborarea de lucrări practice şi scrise, rezolvarea de exerciţii şi probleme variate, efectuarea de scheme sau desene, elaborarea de proiecte şi referate, etc. . Dintre trăsăturile caracteristice se pot menţiona: se desfăşoară în clasă, acasă sau în bibliotecă, dirijat, semidirijat sau nedirijat, în toate etapele şi tipurile de lecţii, prin combinare cu munca frontală sau în grup, dar nu se confundă cu individualizarea, diferenţierea.
În organizarea activităţilor, profesorul îşi exersează şi îşi afirmă mai multe competenţe:
- De a ordona logic elementele activităţii şi situaţiile necesare rezolvării obiectivelor;
- A analiza şi doza utilizarea resurselor ( materiale, ergonomice, temporale, umane, ştiinţifice, etc.);
- A construi situaţii, acţiuni variate prin combinarea elementelor procesului;
- A prelucra, a structura şi a utiliza logic, progresiv, accesibil, conţinuturile date;
- A prevedea măsuri şi forme de abordare diferenţiată a acţiunilor, după particularităţile elevilor;
- A alterna şi diversifica mijloacele ( situaţii, sarcini, metode resurse, etc.) pentru motivarea comunicării şi participării elevilor;
- A se informa asupra evoluţiei realizării obiectivelor şi a interveni oportun;
- A îmbina autoritatea cu sprijinirea afirmării iniţiativei elevilor;
- A asigura utilizarea eficientă a timpului, prin dozarea sarcinilor, a rezolvării lor;
- A alterna tipurile de sarcini şi situaţii pentru raţionalizarea efortului;
- A integra oportun experienţele de învăţare nonformale, informale sau obţinute interdisciplinar, etc.

Bibliografie
1. Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995
3. Joiţa E., Ilie V., Vlad M., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves,2003

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 48 evenimente

«MARTIE 2024»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Lucrarile copiilor

Propus de: SperantaNeda

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre simularea Evaluării Naționale pentru clasa a 8-a? Votați ceea ce vi se pare mai important, comentați.

151 voturi | 4 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN