Jocuri educaţionale

Întrecerea
Folosirea parantezelor în exerciţii
Matematica Clasa a III-a

Dale
Forme geometrice în plan
Matematica Clasa a VI-a

Curcubeu
Elemente intuitive de geometrie. Forme spaţiale
Matematica Clasa a III-a

Factori de risc ai delincvenţei juvenile

Învăţământ primar | Consiliere si orientare

Propus de: iuliaadriana | 08.08.2019 05:15 | 103 vizualizări

Delincvenţa juvenilă constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă România, a cărei amploare este evidenţiată atât de statisticile oficiale, cât şi de mass-media.

Studiu de specialitate
Factori de risc ai delincvenţei juvenile

Cîrlescu Iulia-Adriana
Şcoala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Vaslui, judeţul Vaslui

Delincvenţa juvenilă constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă România, a cărei amploare este evidenţiată atât de statisticile oficiale, cât şi de mass-media. Alături de familie, şcoala reprezintă un factor important în formarea personalităţii individului, facilitând dezvoltarea unor aptitudini asimilarea unor valori.

Factori de risc ai delincvenţei juvenile:
a) Abandonul şcolar şi familial
În limbajul curent termenul de abandon reprezintă o părăsire voită, de obicei definitivă a unei funcţii. Această detaşare este doar de natură afectivă şi nu implică despărţirea fizică de fiinţa respectivă. În anumite situaţii, detaşarea poate consta din neîndeplinirea unor obligaţii legale de întreţinere a copiilor sau a unor rude apropiate ori a soţiei. Este sensul juridic al termenului abandon familial, astfel cum este consacrat în legislaţia noastră actuală, care pune un accent deosebit pe aspectul material al acestei îndatoriri. Motivaţiile unei asemenea detaşări rezultă din împrejurări şi situaţii diferite care duc aproape întotdeauna la sentimentul de abandon pe care îl încearcă persoana părăsită şi care variază în funcţie de legăturile anterioare şi de starea de lipsă şi de frustrare pe care o simte persoana abandonată. Deci, în văzul abandonului avem, pe de o parte un eveniment, care constă în părăsirea fizică sau în detaşarea de o persoană prin ruperea de anumite relaţii bazată pe îndatoriri materiale şi morale, asociate adesea cu elemente de natură afectivă, iar pe de o parte o situaţie care constă în starea de abandon.
Minorul în pericol moral se găseşte întotdeauna într-o stare de abandon provocată de evenimente şi împrejurări diferite, cum sunt de pildă, decesul părinţilor şi carenţele afective din mediul unde a fost încredinţat spre creştere şi educare, indiferenţa acestora faţă de dezvoltarea morală şi intelectuală a minorului, disocierea familială prin conflicte repetate între părinţi şi între aceştia şi minori, excesul de autoritate, lipsa de afecţiune etc. Cu alte cuvinte, starea de abandon în care se află minorul în pericol este aproape întotdeauna de natură afectivă şi constituie, pe fondul labilităţii psihice care caracterizează perioada copilăriei, principala cauză a fugii de la domiciliul părinţilor sau din instituţiile de ocrotire. În aceste situaţii întregul proces educativ este abandonat, deoarece perioadele de fugă şi vagabondaj se asociază cu întreruperea şcolarizării şi în cele din urmă cu abandonul şcolar.
Familia este un grup social primar, în care se desfăşoară iniţial procesul de socializare a individului. Începutul procesului de transformare a fiinţei biologice în fiinţă umană are loc în cadrul familiei care oferă condiţiile cele mai favorabile de transmitere a metodelor, normelor şi valorilor de comportament. Familia deţine un rol important în societate şi este deosebită prin modul în care acceptă acest rol de socializare. Astfel există familia care practică un stil educaţional deficitar, lipsit de valenţe morale, care adoptă o atitudine permisivă şi tolerantă faţă de comportamentele deviante ale tinerilor. Aceste familii determină în cele mai multe cazuri o subsocializare morală a copiilor.
De cele mai multe ori infractorii minori fac parte din familii cu o slabă coeziune morală, în care veniturile sunt utilizate pentru consumul excesiv de alcool, jocuri de noroc etc. Aceste grupuri încurajează direct sau tacit opţiunea tinerilor pentru infracţionalitate. Astfel de familii se evidenţiază printr-un climat dezorganizat, certuri, stări conflictuale între părinţi şi copii, între soţi. Toate acestea influenţează negativ personalitatea tânărului.
Comparativ cu familia‚ şcoala utilizează o gamă mai largă de modalităţi şi mijloace formative în planul personalităţii minorului‚ prin dezvoltarea şi fundamentarea unor atitudini şi convingeri morale durabile, care să faciliteze integrarea acestuia în societate. Pregătirea şcolară redusă, nivelul precar al cunoştinţelor, absenţa unor deprinderi de a munci constant şi ordonat, de a îndeplini obligaţiile sociale şi profesionale determină structuri de personalitate şi înclinaţii spre o viaţă parazitară, antisocială. La aceştia contribuie atât factorii obiectivi economici şi sociali (şcoli puţine, număr mare de elevi, dotări insuficiente) cât şi factori subiectivi (personalitatea profesorilor, dezinteresul manifestat, pregătirea acestora).
b) Gaşca sau cercul de prieteni
În ceea ce priveşte ocupaţia minorilor care în ultimii 10 ani au comis infracţiuni, s-a constatat o creştere a minorilor care au abandonat şcoala.
Neavând o preocupare concretă aceştia se adună în aşa numitele „găşti” şi comit infracţiuni în grup
Se constată că victimele infractorilor minori sunt de cele mai multe ori alţi minori iar faptele infracţionale ale acestora sunt comise adesea în şcoli.
Grupul sau gaşca reprezintă pentru minor un mod de refugiu faţă de problemele pe care le are. Minorul în pericol moral se găseşte întotdeauna într-o stare de abandon provocată de împrejurări sau evenimente diferite cum ar fi: decesul părinţilor şi carenţele afective din mediul în care a fost încredinţat spre creştere şi educare, indiferenţa acestora faţă de dezvoltarea morală şi intelectuală a minorului, disocierea familială prin conflicte repetate între părinţi şi între aceştia şi minor, excesul de autoritate, lipsa de afecţiune etc.
În aceste situaţii întregul proces educativ este abandonat, deoarece perioada de fugă şi vagabondaj se asociază cu întreruperea şcolarizării şi în cele din urmă, cu abandonul şcolar.
În perioada de vagabondaj‚ din necesitatea de subzistenţă dar şi din nevoia firească şi compensatorie de relaţii bazate pe situaţii de viaţă comune‚ minorul se asociază cu copii sau tineri aflaţi în situaţii similare formând grupuri care devin bandele de adolescenţi de mai târziu.
Grupul şi insistenţele celor din grup îl fac pe minor să consume băuturi alcoolice şi chiar droguri, aflându-se într-o stare labilă în care va fi uşor manipulat de cei din jur.
Nivelurile crescute de violenţă din societate sunt preluate şi de școală care trebuie să fie şi să devină cel mai deschis şi vizibil model micro al societăţii în care îşi desfăşoară activitatea elevii. Preocupările elevilor şi profesorilor, în strânsă cooperare cu părinţii, trebuie să fie legate de prevenirea şi combaterea atitudinilor şi manifestărilor ce încurajează violenţa sub toate formele sale. Prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile în incinta unităţilor de învăţământ preuniversitar constituie o preocupare prioritară la nivelul instituţiilor statului român care urmăresc prin demersurile lor să vină în sprijinul şcolii, părinţilor şi elevilor.
Analiza cauzalităţii delincvenței juvenile prezintă un moment important, ceea ce reprezintă un mare pas în stabilirea şi orientarea măsurilor de combatere care se impun.
Intervenţii la nivel individual: cunoaşterea copiilor şi identificarea celor cu potenţial violent; implicarea lor în activităţi cu caracter social; evitarea centrării predominant pe sancţiune.
Intervenţii la nivel familial: consiliere familială, terapie familială, Şcoala Părinţilor.
Intervenţii la nivelul şcolii: Violenţa – temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii; transformarea regulamentului şcolar din instrument formal, în mijloc real de prevenţie şi intervenţie; creşterea rolului consilierului şcolar în viaţa şcolii; programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii concrete de violenţă; programe şi activităţi extra-curriculare pe tema combaterii violenței; invitarea unor specialişti care să prezinte într-un mod interactiv, teme legate de violenţa şcolară.

BIBLIOGRAFIE
Boloş Daniela, Sălăgean Daniela –Ghid de educaţie civică şi antiinfracţională, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003;
Milea Viorel, Vlad Viorel Iulian, Dominte Ciprian Vasile, Macovei Ioan - Perspective teoretico-aplicative privind delincvenţa juvenilă, Editura S.C. LUMEN, Iaşi;
Codul Penal Român, Editura Caminante, Bucureşti, 2002.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 5 evenimente

«OCTOMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Gârcina

Propus de: savcoco

Sondajul zilei

Ce procent din totalul "hârtiilor" pe care le produceți in activitatea dumneavoastră didactica sunt inutile (nu va sunt de folos la clasa, nu sunt relevante, nu sustin procesul didactic etc)

260 voturi | 2 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: magghyc Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Pentru cadrele didactice din preuniversitar: Abonaţi-vă la Premium și puteţi avea mai multe puncte la dosarul personal!