Experimentul, un mod de înțelegere a realității

M-am întrebat nu de puține ori: „De ce oare nu
prețuiesc elevii cornul de la școală?”. Răspunsul l-am găsit
din discuțiile cu ei: au tot ceea ce își doresc, prin urmare nu
apreciază un simplu corn. Pentru a îndrepta această atitudine,
mi-am propus să-i determin pe elevi să conștientizeze că tot
ceea ce ei au se obține cu multă muncă din partea părinților.
Astfel că am încercat să organizez şi să desfăşor
activități instructiv-educative spre formarea deprinderilor
practic-aplicative, respectiv a unui comportament pozitiv în mediul
înconjurător şi nu în ultimul rând pe constituirea premiselor
concepţiei ecologice.
Am considerat că pentru o reuşită deplină este necesar ca
şcolarul să trăiască experienţa de cunoaştere şi să se
implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a
înţelege cât mai mult din tainele naturii, să-şi aducă aportul
la protecţia mediului înconjurător.
Mi-am imaginat proiectul ca un șir de experimente, urmate
de o vizită la fabrica de pâine și nu în ultimul rând,
activități practice și plastice care să le satisfacă elevilor
curiozitatea și să le clarifice unele nelămuriri legate de truda
cu care se obține “pâinea cea spre ființă”, toate organizate
pe parcursul mai multor săptămâni.
Am început prin a realiza experimentul privind încolțirea
bobului de grâu, respectiv a bobului de fasole, care a reliefat
conținutul științific al proiectului. Elevii au fost capabili să
evidenţieze componentele seminţei încolţite de fasole şi de
grâu. Au observat că ritmul de creştere este propriu fiecărei
seminţe.
Etapele germinaţiei observate de elevi în urma efectuării
experimentului au fost:
a) îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora;
b) ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei;
c) formarea perişorilor absorbanţi şi transformarea
rădăciniţei în rădăcină;
d) creşterea tulpiniţei şi apariţia primelor frunze şi uscarea
cotiledonului.
De asemenea, copiii au putut observa care sunt condițiile
prielnice pentru ca boabele de grâu să germineze (lumină,
căldură, apă, aer). În lipsa acestor condiții, unele boabe de
grâu au mucegăit, s-au uscat, s-au îngălbenit.
Pentru a înțelege conceptul de traspirație, am acoperit
plantele cu o pungă de plastic și le-am așezat la căldură.
Copiii au observat picăturile de apă care au apărut în
interiorul pungii.
Elevii au fost capabili să evidenţieze și fototropismul.
În urma efectuării experimentului, elevii au observat mişcarea de
orientare a plantelor către lumină.
Am discutat despre cultura grâului și despre importanța
pâinii în alimentație. Am spus proverbe și poezii despre muncă
și pâine. Copiii au realizat desene sugestive despre pâine sau
produse de panificație specifice Sărbătorilor Pascale. Jocul
“Ce știm despre?”, i-a ajutat pe elevi să cunoască mai
îndeaproape munca agricultorului, a morarului, a vânzătorului de
pâine, a uneltelor specifice acestor meserii, a produselor
obținute de aceștia, a normelor de protecție și de comportare
în diferite situații.
Am vizitat fabrica de pâine și magazinul aferent
acesteia. Întorși la școală, elevii și-au dorit să pună în
practică ceea ce au văzut la brutărie. Am stabilit care sunt
ingredientele necesare pentru a obține pâinea. Elevii au
frământat pâinea manual, au modelat covrigei pe planșete. După
ce au fost copți, copiii au mâncat covrigii calzi,
respectându-se regulile de igienă.
Toate aceste experimente au confirmat faptul că, dacă elevii sunt
implicaţi în situaţii de învăţare bazate pe experiment, atunci
ei își dezvoltă capacitățile de explorare, observare și
înțelegere a realității, se eficientizează înțelegerea și
utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, conduce la
formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător.
Este o necesitate ca elevii să lucreze activ, însuşindu-şi prin
efort propriu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, să judece,
să ia decizii, să exprime opinii personale, să organizeze, să
caute soluţii, să coopereze, dobândind astfel deprinderi
esenţiale pentru viaţă.
Dascălul trebuie să cunoască metoda experimentului,
îndeosebi maniera de desfăşurare a acestuia şi implicaţiile
sale asupra şcolarilor, deoarece gradul de retenţie al
informaţiei în activităţile de învăţare experimentală
creşte în cazul experimentului desfăşurat de elev. Stimulând
interesul copilului pentru investigaţie, acesta va încerca în
timpul liber şi de cele mai multe ori va reuşi, cu sau fără
ajutor, să rezolve ca pe o joacă o serie de activităţi
experimentale.
Dirijându-i pe elevi să observe lumea
înconjurătoare, să mânuiască materialul biologic şi să
interpreteze ştiinţific fenomenele naturii, îi învăţăm să
cunoască natura, s-o preţuiască şi s-o ocrotească, contribuind
astfel la formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul
înconjurător, prin stimularea interesului faţă de păstrarea
unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire
şi ocrotire a acestuia.
Părinții și-au manifestat dorința de continuare a
acestui gen de activități, asigurându-ne de sprijinul lor prin
implicarea în a-i învăța pe elevi să producă sandwich-uri,
prăjituri și ceaiuri.
Acest proiect a avut un impact pozitiv atât asupra
elevilor, cât și a părinților, iar pe de altă parte
cunoștințele și deprinderile dobândite le vor fi utile pentru
toată viața. Copiii au înțeles cât de lung este drumul de la
bobul de grâu până la pâinea caldă, astfel vor aprecia și mai
mult munca celor implicați.
Experiența didactică a demonstrat faptul că
experimentul creează bucurie, creează noi experiențe, iar pentru
copii este un fel de miracol care îi ajută să înțeleagă mai
bine lumea în care trăiesc.
Bibliografie:
1. Călin, M., Teoria educaţiei. Fundamentare epistemică şi
metodologică a acţiunii educative,
Editura “ALL”, Bucureşti, 1996.
2. Cerghit, I., Metode de învăţămînt. EDP, Bucureşti, 1980.
3. Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă,
Editura “Minerva”, Bucureşti, 1990.
4.
http://education.inflpr.ro/res/CarteGarabet/Elemente%20de%20didactica.pdf