În învățământul special, evaluarea parțială este utilă pentru continuitatea procesului instructiv-educativ
„Evaluarea parţială, parte componentă a procesului instructiv-educativ şi factor determinant al stabilirii diagnosticului psihologic la elevii cu deficiență mintală”
Învăţământ gimnazial | Învăţământ special
Propus de: bodunu | 07.09.2015 22:27 | Revista cadrelor didactice nr. 17/2015 | 1444 vizualizări
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat întregului
proces de învăţământ, care urmăreşte măsurarea cantităţii
cunoştinţelor dobândite, ca şi valoarea, nivelul, performanţele
şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de
perfecţionare a actului didactic. Actul evaluării presupune două
momente relativ distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor
şcolare.
Se poate afirma astfel ca evaluarea modernă promovează trecerea de
la aspectul de control al însuşirii cunoştinţelor la
manifestarea rezultatelor învăţării, cu preponderenţă a
proceselor pe care le implică. Acest aspect vizează trecerea de la
aspectul pedagogic al transmiterii cunoştinţelor la cel al
însuşirii acestora.
În evaluarea educaţională, foarte importantă este perspectiva
din care aceasta este concepută. În ceea ce priveşte domeniul
educaţional, preocuparea centrală o reprezintă intenţia de
sortare a evaluării la planul metodelor folosite şi al
dispozitivului aferent.
Din perspectiva conceptului în sine, evaluarea ca proces se
centrează în principal pe axa evaluare iniţială – parţială
– sumativă, unitatea şi complementaritatea lor.
Evaluarea iniţială, are rol de control, este stimulantă şi
indică planul urmat noţiunilor fundamentale implicate în
susţinerea învăţarii viitoare fiind realizată la inceputul unui
program de instruire, este menită sa indice, condiţiile în care
elevii, se integrează în activitatea de învăţare care urmează.
Evaluarea sumativă este o evaluare de bilanţ care intervine la
sfârşitul unui an sau unui ansamblu de sarcini de învăţare
aflată la polul opus evaluării iniţiale şi constituie un tot
unitar. Evidenţiază efectul terminal rezulat de pe urma
învăţării,care este, în cazul copiilor cu deficiență
mintală, de natură internă şi se încheie cu atribuirea unei
note sau calificativ. În sfera învăţământului special
evaluarea sumantivă necesită stabilirea unui climat care să
permită elevului să se exprime concludent în funcţie de
posibilităţiile şi capacităţile proprii.
Evaluarea parţială se situează între cele două capete de ax şi
reprezintă însăşi esenţa evaluarii constante şi operative pe
tot parcursul procesului instructiv.
Ea vizează stabilirea nivelului de dezvoltare, atins în anumite
momente ale actului de predare-învăţare, evidenţiind
progresul/regresul şi nevoile imediate. Are dublu scop formativ şi
decizional: arată ceea ce ştie/face elevul şi stabileşte
priorităţile urmărite de către profesorul pshihopedagog în
etapa următoare de intervenţie.
Prima realizare optimă şi sistematică a evaluării parţiale şi
folosirea adecvată a instrumentelor potrivite ce stabilesc
diagnosticul socio-psiho-pedagogic în funcţie de potenţialul de
învăţare al copilului cu deficiență mintală, relevat de
rezultatele testelor de evaluarea parţială se cuantifică prin
gradul de ameliorare, stagnare, agravare a diagnosticului psihologic
impunându-se realizarea programului de intervenţie personalizat.
Valoarea diagnostică a evaluarii parţiale se manifestă atât din
perspectiva elevilor cât şi a cadrului didactic care a lucrat cu
aceştia.
Elevului:
• îi stimulează motivaţia de învăţare prin ascuţirea
dorinţei de a se autodepăşi de la o evaluare la alta;
• nu-i pune presiune prin acordare de note/calificative stricte,
nemodificabilă, îi motivează eforturile de învăţare
Profesorului:
• îi oferă posibilitatea de a benificia de o conexiune
imediată legată de pertineţa şi performanţele demersului său
didactic
• îi oferă capacitatea de a detecta dificultăţi confuzii
greşeli intervenind imediat pentru ameliorarea situaţiei
• oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor
Evaluarea parţială, ca parte integrantă a procesului amplu şi
complex al evaluării în ansamblul ei, privită sub aspect
socio-psiho-pedagocic reprezintă o neceşitate unificată de
complexitatea şi diversitatea diagnosticelor psihologice ale
copiilor cu deficiență mintală, care nu trebuie stigmatizaţi cu
un diagnostic cu caracter definitiv ci trebuie urmăriţi în
evoluţia lor şi testaţi periodic prin intermediul actului de
evaluare parţială cu toate etapele sale. Pentru profesorul
psihopedagog evaluarea în mod constant relevă eficienţa acţiunii
sale pedagogice şi este în egală măsură o modalitate care
conduce la informarea asupra evoluţiei elevului cu deficiență
mintală, în raport cu un obiectiv urmărit a cărui atingere
permite continuarea demersului pedagogic. Ea se realizează în
cadrul activităţilor didactice şi poate fi realizată atât prin
observarea activităţilor elevilor, cât şi prin crearea unor
situaţii adecvate, dar şi prin elaborarea şi aplicarea unor probe
în care elevii percep faptul că sunt antrenaţi într-o activitate
de verificare.
În procesul didactic desfăşurat cu elevii cu deficiență
mintală, evaluarea parţială, pe lângă funcţiade corectare a
greşelilor şi ameliorare şi reglare a procesului
instructiv-educativcapătă şi un scop terapeutic, îndeplinind
următoarele condiţii:
• relevă dominanta problemei de rezolvat
• relevă schema intervenţiei adiţionale ulterioare
• indică proiectarea în funcţie de rezultatatul obţinut
• descoperă raportul dintre modelul teoretic (ce ar trebui să
fie) şi modelul practic (ce este)
Evaluarea, în tridimensionalitatea sa, implică operaţii de
comparaţie-aproximaţie-estimare. O evaluare eficientă ajută
profesorul să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele
precum şi dificultăţile de învăţare ale fiecărui elev..
Evaluarea nu constituie un demers exterior procesului
instructiv-educativ, ci o componentă esenţială a activităţii de
învăţare. Deşi împărţită în trei direcţii distincte,
evaluarea pune în evidenţă dominantele care caracterizează
proiectul pedagogic al profesorului, alcătuit în funcţie de
subiect şi cerinţele situaţiei.
Ca un ultim cuvânt, aş încheia prin a conchide că procesul de
evaluare, prin dimensiunea sa ultimă, impune de la sine permanenţa
funcţiei sale diagnostice, care desemnează de fapt, în termeni
clasici, un control al elevului cu deficiență mintală, o
permanenţă a Programelor de Intervenţie Personalizate şi a
metodelor didactice folosite.
Profesor Cristina-Monica Şerban, profesor itinerant,
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Târgu -Jiu
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.