ETAPELE ELABORĂRII UNEI STRATEGII MANAGERIALE EFICIENTE

ETAPELE ELABORĂRII
UNEI STRATEGII MANAGERIALE EFICIENTE
PROF. ÎNV. PRIMAR, COSTELA RENATA GAVRILĂ
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,MARIA GRECU,,
ODAIA MANOLACHE, GALAȚI
Deşi există diferite conceptualizări ale termenului, majoritatea specialiştilor în domeniu convina că strategia este răspunsul posibil la întrebarea ”cum ajung să-mi îndeplinesc scopurile”, fiind, de fapt, un set de acţiuni care ajută organizaţia să îşi atingă obiectivele pe care şi le-a propus.
Alfred Chandler defineşte strategia ca fiind „stabilirea scopurilor şi obiectivelor fundamentale pe termen lung ale organizaţiei şi adoptarea unor direcţii de acţiune, precum şi alocarea resurselor necesare pentru îndeplinirea acestor scopuri.”( Cole, 2004).
1. O bună strategie porneşte de la misiunea asumată a organizaţiei în vederea asigurării continuităţii funcţionării şi dezvoltării unităţii şcolare.
Misiunea şcolii, care va fi afişată în şcoală, trebuie cunoscută şi asumată atat de şcoală cat şi de comunitate. Din misiune derivă toate celelalte elemente ale proiectului strategic de dezvoltare (scopuri, opţiuni strategice etc.), precum şi planificarea paşilor concreţi prin care sunt realizate scopurile proiectului. Totodată, la elaborarea misiunii, trebuie avute în vedere încă două aspecte importante:
modul de formulare – astfel încât misiunea să fie înţeleasă de elevi, de părinţi şi de ceilalţi membri ai comunităţii;
misiunea trebuie să se refere cu precădere la rezultatele educaţiei pentru elevi şi pentru comunitate; alte elemente, cum ar fi asigurarea bazei materiale sau pregătirea profesorilor sunt numai mijloace pentru atingerea misiunii şi nu fac parte din ea.
Scopurile proiectului - derivate din misiune - sunt ţintele care vor fi atinse, sau intenţiile majore care vor fi realizate prin proiect. Este important ca ţintele strategice să fie realiste, clar formulate pentru a fi înţelese nu numai de către cadrele didactice ci şi de elevi, părinţi, alţi membrii ai comunităţii. Totodată, ele trebuie să răspundă intereselor şi aşteptărilor acestora. De asemenea, trebuie să avem în vedere că scopurile strategice sunt stabilite pentru o perioadă de 3 – 5 ani, ele urmând a fi transformate în programe şi activităţi concrete. Nu este productivă multiplicarea scopurilor strategice dincolo de un număr de 5. Dacă există prea multe ţinte strategice, resursele, de multe ori insuficiente, vor trebuie împărţite la mult prea multe programe şi activităţi. Pentru ca resursele să fie eficient folosite, ele trebuie concentrate în 3-5 direcţii strategice care vor crea efectele scontate.
2. O bună strategie defineşte scopuri strategice, ţinte ale dezvoltării şcolii pe termen lung (3-5 ani) argumentând modul în care atingerea acestor ţinte serveşte îndeplinirii misiunii organizaţiei.
Enunţarea scopurilor proiectului trebuie să fie secondată de expunerea motivelor şi argumentelor pentru alegerea scopurilor respective. Această motivare are două surse:
Misiunea şcolii sau a proiectului;
Diagnoza ofertei educaţionale curente, a nevoilor de educaţie şi a nevoilor de dezvoltare instituţională.
3. O bună strategie are ca fundament foarte buna cunoaştere a nevoilor şi a posibilităţilor la nivelul şcolii şi al comunităţii.
O strategie eficient formulată şi care să asigure o promovare optimă a managementului instituţional trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
Care sunt nevoile de educaţie ale comunităţii?
Care este cererea de educaţie exprimată de reprezentanţii legitimi ai comunităţii?
Cum contribuie realizarea ţintelor respective la îndeplinirea misiunii şcolii?
Abordările strategice privind căile de acţiune reprezintă un pas important în definirea strategiei. Astfel se configurează modul concret în care vor fi atinse scopurile strategice ale organizaţiei şcolare. Căile de acţiune vor fi alese pe baza competenţelor şi resursele disponibile dar pornind şi de la istoria şi tradiţiile unităţii şcolare. Prin urmare, este esenţial ca la baza strategiei să se afle aceste puncte tari ale fiecărei unităţi şcolare care definesc opţiunea strategică.
Abordarea strategică reprezintă utilizarea, în construirea şi realizarea strategiei, aceea ce şcoala respectivă are mai valoros. Totobată, trebuie avute în vedere principalele categorii de resurse necesare (financiare, materiale, umane, de timp, de informaţie, de expertiză, de experienţă, de autoritate şi de putere).
4. O bună strategie defineşte opţiunile fundamentale ale şcolii precum şi principalele categorii de resurse.
Stabilirea termenelor de realizare reprezintă un alt pas important în conceperea strategiei. Având în vedere că este vorba de intenţiile generale privind dezvoltarea şcolii, la acest nivel trebuie definite precis:
momentul în care strategia intră în vigoare şi începe aplicarea ei;
momentul finalizării, când estimăm atingerea scopurilor strategice stabilite;
principalele etape în realizarea strategiei.
Concomitent, în cadrul strategiei, trebuie precizate rolurile şi responsabilităţile principalelor instituţii, grupuri şi persoane cheie din şcoală şi din afara ei: care este rolul directorului, al Consiliului de Administraţie şi al Consiliului Profesoral, al profesorilor de diferite specialităţi, al Comitetului de Părinţi, al administraţiei locale etc.
5. O bună strategie defineşte momentul în care începe aplicarea ei, momentul în care estimăm că vor fi atinse toate ţintele strategice, jaloanele în derularea ei, precum şi rolurile şi responsabilităţile persoanelor şi grupurilor cheie.
Elaborarea strategiei poate fi considerată finalizată după ce se analizează avantajele opţiunii pentru anumite ţinte strategice şi căi de acţiune faţă de altele posibile. Sunt necesare argumenteb pertinente care să susţină eficacitatea strategiei formulate în detrimentul altora posibile astfel:
ţintele stabilite sunt absolut necesare pentru existenţa şi dezvoltarea unităţii şcolare;
respectă politicile şi strategiile de dezvoltare naţionale, regionale şi locale;
este realizabilă cu resursele materiale şi umane existente şi previzibile;
foloseşte mai eficient resursele disponibile (inclusiv timpul);
este rezultatul unui consens în cadrul comunităţii;
duce la creşterea calităţii educaţiei oferite de şcoală;
lărgeşte accesul la educaţie şi creşte echitatea în furnizarea de servicii educaţionale.
Pe parcursul aplicării strategiei pot apărea noi reglementări sau măsuri de reformă la nivel naţional, pot apărea sau, dimpotrivă, dispărea resurse, pot surveni alte evenimente care ne pot schimba ordinea priorităţilor. În momentul în care se elaborează o strategie, managerul trebuie să fie convins de necesitatea ei şi să ofere argumente care să arate că opţiunile alese sunt cele optime.
6. O bună strategie argumentează faptul că este cea mai bună strategie posibilă în condiţiile date.
Toate etapele de stabilire a strategiei manageriale trebuie realizate prin negociere cu toate grupurile şi persoanele cheie din comunitate deoarece ea trebuie să reflecte nevoile şi interesele întregii comunităţi.
7. O bună strategie se negociază în cadrul CA, în toate etapele ei, cu reprezentanţi ai cadrelor didactice, ai părinţilor, ai elevilor, ai instituţiilor comunitare şi ai altor grupuri importante precum şi cu persoane cheie din comunitate. O bună strategie se poate aplica numai după obţinerea acordului comunităţii.

DECALOGUL DIRECTORULUI EFICIENT
1. ,,Cea mai bună investiţie pentru viitor este o influenţă corectă în prezent ”;
2. Începe cu părţile pozitive, nu da sentinţe;
3. Exemplul personal induce inspiraţie şi motivaţie pentru cei din jur;
4. Stabilirea priorităţilor şi administrarea eficientă a timpului;
5. Îndrumarea profesională a celor cu care lucrez;
6. Recunoaşterea responsabilităţilor şi crearea unui climat în care şi ceilalţi şi le recunosc pe ale lor;
7. Stabilirea ţintelor pentru perfecţionarea continuă;
8. Asigurarea şi susţinerea unui proces de învăţare eficient;
9. Nu ataca; critică ideile, nu persoanele;
10.Asigurarea angajării şi implicării părinţilor, comunităţii locale în vederea realizării misiunii şi viziunii propuse.
Bibliografie:
 Alecu, Simona, „Dezvoltarea organizaţiei şcolare”, EDP, Bucureşti, 2007
 Boboc, I. „Psihologia organizaţiilor şcolare şi Managementul educaţional”, E.D.P., Bucureşti, 2002.
 Brătianu, C. ,,Management strategic,,suport de curs, 2000, www.lefo.ro.
 Cristea, S. “Managementul organizaţiei şcolare” E.D.P., Bucureşti, 1996 sau 2003.
 Iosifescu Şerban, „Elemente de management strategic şi proiectare”, Corint, Bucureşti, 2002