Elevul-actor principal în ora de istorie

Într-o societate în care şcoala şi reprezentanţii săi, nu mai
reprezintă principala sursă de informare, în care elevul este
copleşit de informaţii diverse şi ,,colorate” din diferite
domenii, rolul profesorului s-a schimbat.
În calitate de cadru didactic cea mai mare satisfacţie o am atunci
când elevul meu, plin de energie şi fără răbdarea necesară să
mă asculte, devine un elev interesat, un elev care întreabă,
participă, contribuie, cu alte cuvinte este actorul principal al
orei. A transforma ora într-o scenă deschisă, cu parteneri de
dialog, reprezintă o adevărată artă cu numeroase satisfacţii pe
termen lung.
Am şansa de a preda o disciplină care-mi permite să-l fac pe elev
să ,,călătorească” în timp şi în spaţiu, căci istoria ne
transpune în timpuri diferite şi în mijlocul unor civilizaţii
diferse, mai mult decât oricare disciplină. De la Grota din
Altamira până la prima călători în spaţiu, elevul are
posibilitatea să descopere epoci diferite, mentalităţi şi moduri
de acţiune diverse.
Vă propun în rândurile care urmează o altfel de oră de curs şi
să uităm de ora clasică în care dascălul transmite informaţia
iar elevul o transpune în notiţe, mai mult sau mai puţin corecte,
urmând să le uite închise în filele caietului până ora
viitoare, pe care le memorează în cel mai fericit caz.
JOCUL DE ROL este metoda prezentată astăzi în şcoala
românească, o metodă interactivă, dinamică, modernă şi de
care eu nu am avut parte în calitate de elev. Am făcut
cunoştinţă cu această metodă cu ani în urmă, în timpul unui
curs de perfecţionare şi, aşi putea spune că, am fost încă de
la început încântată. Jocul de rol reprezintă o metodă
eficientă de formare rapidă şi corectă a convingerilor,
atitudinilor şi comportamentelor. Pe lângă obiectivele cognitive
specifice unor activităţi, jocul de rol contribuie la realizarea
unor obiective atitudinal-valorice. Astfel, jocul de rol:
facilitează socializarea elevilor, îi familiarizează cu modul de
gândire, trăire şi acţiune, specific anumitor statusuri
profesionale, culturale, ştiinţifice etc., le dezvoltă
capacitatea de a rezolva situaţii problematice dificile,
capacitatea empatică şi de înţelegere a opiniilor, trăirilor
şi aspiraţiilor celor din jur. De asemenea, jocul de rol oferă
oportunităţi pentru validarea unor comportamente sau pentru
sancţionarea altora şi pentru exersarea lucrului în echipă şi a
colaborării,
Să nu credeţi că a fost atât de simplu ca la curs. Pentru a
ajuta elevii am realizat în primă fază un scenariu pentru o
lecţie folosind jocul de rol/modelul prescris (cu scenariul dat).
Tema aleasă la clasa a VI-a a fost Organizarea statului în Europa
medievală-Statul centralizat.
Etapele parcurse au fost:
• Stabilirea competenţelor;
• Stabilirea temei (cea amintită mai sus);
• Pregătirea fişelor;
• Organizarea clasei: stabilirea grupelor de lucru;
• Împărţirea fişelor şi familiarizarea, informarea asupra
timpului şi criteriilor de evaluare;
• Pregătirea rolurilor (de către elevi);
• Interpretarea rolului;
• Evaluarea pe baza criteriilor;
• Valorificarea informaţiilor.
Fişele pe care grupele de elevi le-au primit prezentau câte un
monarh care a contribuit la procesul de centralizare în Anglia,
Franţa sau Spania. Sursele avute la dispoziţie trebuiau fofosite
pentru a putea realiza o descriere personalizată a regelui, pe care
o prezentau în faţa celorlaţi elevi. Din simpli auditori deveneau
actorii întregului proces istoric.
Ora nu s-a desfăşurat la fel la toate colectivele la care am
aplicat metoda.Unii, mai silitori, şi-au luat rolul în serios,
s-au mobilizat, deşi nu sau mai întâlnit cu un astfel de
exerciţiu; alţii au considerat momentul prielnic pentru a discuta
cu ceilaţi colegi de echipă, neînţelegând prea mult din
exerciţiul dat. Concluzia-multă muncă pentru elaborarea fişelor,
multă agitaţie în oră şi pe moment prea puţină satisfacţie.
Dar dacă satisfacţiile se lasă aşteptate cu atât sunt mai
plăcute. Aceeaşi metodă, altă temă: Europa în
expansiune-Principalele descoperiri geografice şi consecinţele
lor. Elevii ştiau deja să se grupeze şi să se organizeze: cine
prezintă, cine redactează şi alte probleme legate de munca pe
echipe. Încă de la începutul exerciţiului le-am prezentat care
sunt criteriile de evaluare, ceea ce recomand tuturor colegilor,
indiferent de metoda aplicată. În cazul de faţă elevii aveau în
faţă criteriile: folosirea corectă a surselor date: documente,
fotografii, harţi, modul de redactare a prezentării: coerenţă,
logică istorică, respectarea timpului alocat pentru redactare şi
prezentare, folosirea hărţii, căci avem o temă în care harta nu
poate lipsi, modul de organizare a grupului, etc. Aveţi
posibilitatea de a stabili criterii în funcţie de competenţele
urmărite, temă, colectivul de elevi, dar cel mai important este ca
ele să fie transparente, elevul trebuie să le cunoască, pentru a
lucra în interesul său, scopul exerciţiului nu este de a
sancţiona ci de a învăţa.
Pe parcursul celor cincizeci de minute elevul a folosit surse
diferite, de la cele documentare la hărţi şi fotografii, a
navigat pe mările şi oceanele lumii, a descoperit continente şi
civilizaţii noi, iar ora s-a transformat dintr-o oră banală în
care profesorul stă lângă hartă şi încearcă să le prezinte
învăţăceilor săi care a fost importanţa marilor descoperiri
geografice, într-o oră în care fiecare dintre elevi a descoperit,
a prezentat, a explicat şi transmis colegilor noi cunoştinţe
dobândite prin folosirea surselor.
Oricât de greu a fi la început aplicarea acestor metode dinamice,
sfatul meu pentru toţi colegii este să le promovaţi, să le
aplicaţi şi să le adaptaţi la colectivele pe care la aveţi şi
la temele pe care le abordaţi. Dacă avem elevi care cu greu mai
reuşesc să stea în bancă în timpul orelor, de ce să nu-i
lăsăm să-şi folosească mintea şi energia într-un scop
constructiv. De ce să-i ţintuim în bănci şi să-i forţăm să
ne asculte, când putem să-i transformăm în partenerii noştrii?
Chiar dacă timpul alocat pregătirii lecţiei creşte considerabil,
fişele pot fi folosite şi în anii următori, iar dacă modelaţi
colectivele încă de la începutul ciclului şcolar, a V-a şi
respectiv a IX-a, veţi observa o evoluţie vizibilă dealungul
timpului.
Cu speranţa că experienţa împărtăşită astăzi vă va fi de
ajutor, vă doresc spor la muncă şi curaj în alegerea unui
scenariu pentru următoarea dumneavoastră oră de curs. Permiteţi
elevilor dumneavoastră să construiască piramide, să intre în
mormântul lui Tutankhamon, să picteze Capela Sixtină sau să
ajungă pe Lună şi veţi transforma istoria dintr-o ştiinţă cu
prea multe date şi personaje într-o aventură cu necunoscute pe
care le vor descoperi cu cea mai mare plăcere.
BIBLIOGRAFIA:
Păcurari Otilia, Târcă Anca, Sarivan Ligia, Strategii didactice
inovative, Editura Educaţia 2000+, 2003.