Educaţia interculturală-un pas înainte pentru școală și societate

Educaţia interculturală-un pas înainte pentru școală și societate

Educația interculturală a devenit o temă de actualitate în școala și în societatea românească. Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raportului ”eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea polarităţii superior-inferior.
Conform Dicţionarului de Psihologie , fenomenul educaţional este unul social de dezvoltare, formare, construire a fiinţei umane ca subiect al acţiunii, al cunoaşterii şi al valorilor, prin comunicare şi exerciţiu, prin modelarea comportamentului său şi prin integrarea în activitatea şi în relaţiile sociale.
Educaţia interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să permită egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este (în cadrul educaţional instituţionalizat) managerul grupei/ clasei, respectiv cadrul didactic.Identitățile multiple, tradițiile și obiceiurile se fac simțite chiar și în comunitățile mici, rurale. Același lucru putem spune și despre modul de relaționare dintre diverși indivizi sau grupuri de indivizi. Această diversitate presupune o nouă abordare a societății și a educației. Interculturalitatea aduce în societate un plus de cunoaștere și de îmbogățire culturală.Educaţia interculturală se referă la teme ca ”acceptarea”, ”conviețuire cu ceilalți”, ”participare”, evitarea prejudecațiilor și promovarea unei educații democratice interculturală/ multiculturală.
Educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii, şi caută să-i sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă, solidaritate. Educaţia interculturală corespunde unei opţiuni ideologice şi politice care, departe de dificultatea unei alegeri clare în sistemele de valori (absenţă care se reproşează uneori educaţiei actuale), face această pledoarie pentru a pregăti viitorii cetăţeni în perspectiva unei vieţi armonioase în societăţile multiculturaleEducaţia interculturală nu este o nouă disciplină şcolară, o extindere a programei prin “predarea culturilor” şi nici o folclorizare, o formă de manifestare a exotismului în cunoaştere. Educatorul care practică o pedagogie interculturală va profita efectiv de prezenţa elevilor de origini diferite pentru a (re)valoriza cultura lor de origine şi a-i sensibiliza, în acelaşi timp, pe ceilalţi la diversitatea culturală, dar va evita să impună o oarecare identificare, va evita să “stereotipizeze”, să prezinte culturile în mod static. Pentru o asemenea educaţie, ceea ce contează înainte de toate este atitudinea şi comportamentul educatorului.
Educaţia interculturală se apropie astfel de pedagogia diferenţiată, care ţine seama de achiziţiile prealabile şi de particularităţile fiecărui elev. La nivel instituţional, ea implică alegerea unui model de relaţionare prin integrare, şi nu prin asimilare. Când vorbim de educație interculturală ne referim ca un element cheie și anume interculturalismul.Educația interculturală poate atinge trei niveluri:
 de curriculum nucleu,
 de curriculum la decizia școlii,
 la activitățiile extracurriculare.
De asemenea, educația interculturală poate atinge mai multe direcții:
 etnică,
 religioasă,
 profesională,
 rasială.
Educația interculturală poate fii implementată cu succes în orice școală din țara noastră. Școala mea abordează ideile educației interculturale prin următoarele componente:
 își organizează activitatea într-un mod democratic dând astfel elevilor posibilitatea să se exprime liber, să dialogheze ținand cont de ceilalți, lasându-i să-și asume responsabilități;
 le oferă tuturor elevilor șanse egale, prin participarea la actrivități extracurriculare, evitând marginalizarea sau izolarea elevilor;
 elevii din cadrul liceului, pot experimenta diverse roluri, pot identifica și analiza raporturi de autoritate în cadrul grupului de elevi sau în cadrul instituției, pot depista abuzurile și pot reacționa la acestea;
 relațiile dintre elevi s-au îmbunătățit datorita cooperării dintre aceștia;
 școala asigură un anumit prestigiu fiecărui elev, eliminând orice urmă de manifestare discriminatorie din comportamentul elevilor.
Activitățile extracurriculare propuse și derulate de liceu din perspectiva educației interculturale sunt următoarele:
 participarea la diferite evenimente culturale și sărbători locale;
 organizarea de activitați sportive: ”Cupa Liceului Teoretic ”Panait Cerna” la fotbal;
 invitarea în spatiul școlar a unor specialiști: Parteneriate educative cu medici nutritioniști, cu Poliția Rutiera,cu instituții de învățământ superior,/ etc;
 utilizarea frecventă a centrelor de documentare, a bibliotecii școlare: activități sustinute în incinta bibliotecii;
 activități vocale și corale: serbări susținute de elevii talentați ai școlii cu diverse ocazii; pot aminti aici nenumăratele serbări caritabile susținute de elevi cu scopul de a-și ajuta colegii suferinzi de boli grave;
 parteneriate cu diferite școlii din alte zone sau medii sociale;
 vizite, excursii.
Interculturalitatea este o componentă a realității zilnice din școală.Tot modul de învățare este organizat din perspectiva interculturală, permițând învațarea prin colaborare, comunicare și nicidecum de marginalizare a unor elevi.Deschiderea spațiului școlii către comunitate și specificul ei, organizarea unor întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural dar nu în detrimentul majorității, urmărește realizarea obiectivelor de egalizare a șanselor în educație.