Educația timpurie

Educația timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă intervalul de la naștere la 6 ani, interval în care au loc transformări profunde și achiziții fundamentale în dezvoltarea copilului. Este cea mai importantă perioadă din viața copilului, întrucât este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la școală și în viață. Educația timpurie se realizează atât în mediul familial, cât și în cadrul serviciilor specializate, precum creșa sau grădinița. Intervenția adultului asupra copilului în această perioadă este crucială.
Focalizarea pe educația timpurie este firească, știut fiind faptul că dezvoltarea copiilor este rapidă în această etapă de vârstă, iar valorificarea potențialului pe care îl are copilul creează pentru acesta premisele performanțelor lor ulterioare. Există corelații puternice între frecventarea grădiniței și comportamentul copiilor ca elevi:
progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii, indiferent de mediul din care provin;
descoperirea de către fiecare copil o propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale și reducerea comportamentelor deviante precum și a eșecului școlar;
dezvoltarea abilităților sociale prin interacțiunile generate de mediul de învățare;
comportamente centrate pe sarcină;
dezvoltare socio – emoțională;
motivație și atitudini pozitive față de învățare.
(Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and provision,1995, în Curriculum pentru Învățământ Preșcolar, M.E.C.T., 2008)
Principii și cerințe în educația timpurie
Promovarea și practicarea unei educații centrate pe copil și pe dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacțiunii cu mediul natural și social.
Abordarea holistică a dezvoltării copilului, care presupune considerarea și acordarea în permanență a unei atenții egale tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltare fizică, sănătatea, dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă și dezvoltarea socio-emoțională a acestuia.
Adecvarea întregului proces educațional la particularitățile de vârstă și individuale.
Promovarea și aplicarea principiilor incluziunii sociale, luarea în considerare a nevoilor educaționale individuale specifice ale copiilor. Toți copiii trebuie să se simtă acceptați și valorizați.
Centrarea demersurilor educaționale pe nevoile familiilor în scopul creării unui parteneriat, incluzând participarea părinților la organizarea și desfășurarea activităților.
Valorificarea principiilor învățării autentice, semnificative în care copilul este autor al propriei învățări, prin implicarea sa activă și prin interacțiunea cu mediul.
Respectarea coerenței și a continuității curriculumului pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6 ani și respectarea coerenței și a continuității cu curriculum pentru învățământul primar.
Respectarea standardelor europene și internaționale privind educația timpurie. (Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani, M.E.C.T., 2008).
Efecte ale educației timpurii pe termen lung
1. Copiii care au beneficiat de educație timpurie de calitate se simt mai atrași de școală, manifestă atitudini pozitive față de învățare, obțin rezultate mai bune, sunt motivați și doresc să finalizeze întreg parcursul școlar, ceea ce duce la creșterea ratei de școlarizare.
2. Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor, la progresul acestora și ulterior la integrarea în societate.
3. Educația timpurie contribuie substanțial la realizarea idealului educațional a spiritului uman prin factorii implicați:
calitatea personalului din grădiniță;
mediul educațional organizat pe centre de activitate/ interes;
numărul de copii din grupă;
calitatea proiectării demersurilor instructiv- educative la nivel macro și micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a programei școlare în funcție de contextul educațional).
Educația timpurie este o necesitate în contextul social actual. Dacă procesul de dezvoltare este neglijat, mai târziu, compensarea acestor pierderi este dificilă și costisitoare. La acest nivel trebuie depistate și remediate deficiențele de învățare și psiho –comportamentale ale copiilor pentru a avea următoarele beneficii: performanțe școlare superioare , diminuarea ratei eșecului școlar și a abandonului.
Pentru a asigura calitatea educației, a îngrijirii și protecției copilului doresc să învăț, să mă dezvolt permanent, să lucrez în echipă cu toți factorii implicați, pentru a asigura o intervenție integrată și o abordare globală a dezvoltării fiecărui copil cu care interacționez și față de care am o responsabilitate, acționând coerent și având în atenție permanentă copilul și particularitățile lui.

BIBLIOGRAFIE:
Cuciureanu, M „Educația timpurie. Integrarea copiilor în grădiniță”, București, Institutul de Științe ale Educației;
„Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, M.E.C., 2008;
„Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar”, M.E.C.T.,2011;
„Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7ani”,UNICEF,2008.