Educația între viziune și acțiune

Educatia intre viziune si actiune
Costache Gabriela
Grădinița cu P.P Nr.8 Vaslui
Internetul a schimbat fundamental lumea în care trăim, iar evenimentele ultimelor luni au accelerat ritmul în care am devenit cu toții mai legați de noile tehnologii pentru a lucra, învăța .
Resursele digitale devin un instrument de lucru din ce în ce mai utilizat pentru a oferi un învățământ calitativ, care să corespundă noilor tendințe pedagogice și intereselor copiilor.
Competenţele digitale reprezintă sisteme integrate de cunoștințe, abilități, deprinderi, atitudini şi valori, formate și dezvoltate prin învățare, pe care le posedă un individ și care pot fi mobilizate pentru a soluționa diverse probleme ce apar în procesul colectării, păstrării, prelucrării şi diseminării informaţiei prin intermediul tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor. Pe măsură ce tehnologiile sunt integrate în toate activitățile din orice domeniu, capacitatea de a utiliza aceste tehnologii și de a ține pasul cu evoluția lor rapidă a devenit o condiție obligatorie întrucat tehnologiile digitale transformă fiecare aspect al vieții, de la stilul de viață personal la activitatea de la locul de muncă.
In secolul XXI cadrele didactice trebuie să posede competenţe digitale pentru a face față provocărilor erei informaționale. Necesitatea deținerii unui anumit nivel de competențe digitale are două fațete pentru profesori: parte integrantă a competențelor profesionale; stimulent și catalizator pentru dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor.
Domeniile de competențe digitale : Comunicare digitală ,gestionarea informaţiei , crearea de conţinuturi digitale educaţionale , implementarea aplicaţiilor de management şcolar ,sisteme de gestionare a conținuturilor educaționale (SGCE), utilizarea echipamentelor digitale în educaţie ,. respectarea normelor etice și legale în spațiul digital.
Predarea și învățarea la distanță pot lua numeroase forme în ceea ce privește structura utilizată, timpii și mijloacele media. Putem, astfel, vorbi despre învățare îmbogățită tehnologic, învățare cu suport multimedia, instruire asistată de calculator, medii de învățare virtuale etc. Relevante și accesibile pentru procesul educațional general și având o aplicabilitate foarte mare sunt însă următoarele trei tipuri de învățare: e-learning, blended learning și m-learning.
E-learning, invățarea electronică se referă la acea formă interactivă și cvasiautonomă prin care elevul are acces la cunoaștere (informații) nu prin medierea profesorului, ci prin ghidarea oferită de acesta. Se realizează în ritm propriu, prin observare, experimentare și descoperire, cu ajutorul resurselor tehnologice și digitale. În învățământul la distanță, e-learning-ul se referă la asigurarea conținuturilor informaționale într-o manieră flexibilă, utilizând medierea internetului și a resurselor sale, pentru sprijinirea învățării generative. E-learning-ul presupune: Mediere tehnologică și digitală (device-uri, soft-uri etc.);
Aportul internetului este urmatorul: interacțiuni la distanță (în cazul învățământului la distanță); individualizarea procesului de învățare, flexibilitatea alegerii pentru cursant (conținut, timp de acces etc.), varietate de medii de învățare (grafic, vizual, audio etc.), conținuturi de învățare preponderent de tip media și multimedia ; metode și tehnici adaptate și consacrate; personalizarea și adaptarea conținutului pentru cursant; implicare, interactivitate, angajament din partea cursantului; sprijinirea dezvoltării de noi competențe. Din acest din urmă punct de vedere, este imperios necesară înțelegerea faptului că implicarea activă a cursantului determină responsabilizarea sa și sprijinirea dezvoltării autonomiei sale cognitive (aspect ce va fi abordat ulterior). Este necesar astfel ca elevul să-și exerseze abilitățile de căutare de informații, spirit și gândire critice în evaluarea și utilizarea surselor și a informațiilor etc.
Blended learning Numit și „învățare hibridă”, acest model educațional se referă la îmbinarea unor metode și mijloace de predare-învățare atât online, cât și offline, în funcție de necesitățile și posibilitățile contextului (ce țin deopotrivă de educator și de elev). Îmbinând maniera tradițională de predare cu cea oferită de învățarea electronică, blended learning poate presupune, spre exemplu, transmiterea online către o parte din cursanți a ceea ce se predă la clasă cu o altă parte de cursanți, cu sau fără interactivitate între aceștia. Acest tip de învățare presupune un mediu mixt ce încearcă să îmbine avantajele și dezavantajele predării de tip exclusiv online și offline, fiind asemenea unei optimizări a procesului general cvasimodal de predare-învățare. Printre caracteristicile acestui tip, putem enumera: imbinarea activității online cu cea față în față; postarea conținuturilor informaționale preponderent online; comunicare realizată preponderent online; evaluare fie online, fie față în față.
Avantajele pe care acest tip de învățare le aduce se referă în principal la asigurarea unei mai mari accesibilități și flexibilități pentru învățare, ceea ce determină o participare mai mare din partea cursanților, precum și presupune costuri mai reduse. De asemenea, mai putem enunța: Eficientizarea învățării: prin accesibilitate și potențial transformațional al informației, factorului uman și tehnologic etc.; oportunități mai vaste de acces la educație pentru un număr mai mare de indivizi: prin eliminarea barierelor de spațiu și, adeseori, și de timp; scăderea costurilor și creșterea calității educației asigurate; creșterea satisfacției și motivației atât a cursanților, cât și a cadrelor didactice prin beneficierea de pe urma tuturor acestor avantaje.
Asemenea învățării de tip electronic, și în cazul blended learning profesorul este nevoit să își restructureze rolurile tradiționale, devenind un ghid al învățării, ci nu un deținător al informației. El devine un facilitator al actului educațional și un partener de învățare pentru cursant, făcând apel la resursele de creativitate și inventivitate pentru a putea găsi cele mai bune variante de îmbinare a celor două tipuri de predare astfel încât să corespundă nevoilor și cerințelor elevului.
M-learning cunoscut și drept „învățare mobilă”, acest tip de predare-învățare se referă la posibilitatea de a învăța oriunde și oricând, indiferent de conectivitatea legată prin cablu – practic, grație mijloacelor digitale wireless și mobile. Este tipul de învățare realizată pe dispozitive portabile, interactive, conectate și individuale. Din aceste puncte de vedere, m-learning este un tip de învățare ce permite și mai mult personalizarea procesului de învățare, dar și responsabilizarea elevului, care poate accesa informația indiferent de momentul zilei ori de locul în care se află. Cele patru repere principale ale acestui tip de învățare sunt: oriunde oricând; oricine; orice.
Practic, aceste dimensiuni se referă la faptul că noile tehnologii digitale au permis accesul „la purtător” al cunoștințelor, dinamizând și contextualizând procesul educațional, făcându-l mai accesibil decât oricând și oferind numeroase dimensiuni ale mobilității. Pe de o parte, putem vorbi despre mobilitatea ce presupune comunicare și învățare prin cooperare, prin activități de grup și realizate în același timp – tip de predare-învățare numit și sincron. Pe de altă parte, ne putem referi la mobilitatea orientată mai degrabă pe conținuturi, prin activități individuale, care asigură de asemenea accesul flexibil la informații, însă în ritm și timp alese individual – tip de predare-învățare numit și asincron.
Caracteristicile tipului de învățare mobilă ar putea fi, așadar, următoarele: portabilitate și accesibilitate; personalizare și facilitare; adaptabilitate și conectivitate; oportunitate.
M-learning-ul se poate dovedi a fi o alternativă accesibilă și ieftină, dat fiind contextul tehnologic și social actual, în care conectivitatea este o trăsătură semnificativă a societăților noastre. De asemenea, avansul tehnologic al dispozitivelor mobile (telefoane, laptopuri, tablete) permite o varietate de activități ce pot fi realizate, de la creare și până la livrare și transformare de conținut. Nu în ultimul rând, învățarea mobilă asigură un suport continuu pentru învățare, evidențiind și mai mult necesitarea recentrării abordării educaționale pe procese (cum), si nu pe conținuturi (ce).
Ca si concluzii, este de reținut și faptul că, atâta timp cât metodele de instruire rămân neschimbate, indiferent de mediul de învățare (online sau offline), și rezultatele vor rămâne pe măsură.