EDUCAȚIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ- FACTOR DE SĂNĂTATE

EDUCAȚIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ- FACTOR DE SĂNĂTATE

PROF. PREDA MANUEL LUCIAN

Motto: „Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”.
„Dacă doreşti să ai un copil inteligent, dotat, trebuie să-i dezvolţi forţa pe care inteligenţa i-o va cultiva, să-l faci sănătos şi robust pentru a-l face înţelept şi cu judecată...lasă-l să lucreze, obişnuieşte-l să activeze. Să ai grijă să se mişte mult. Să fie un om puternic trupeşte, în curând va deveni puternic şi intelectual”, spunea J.J. Rousseau Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice, ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal: „Mens sana in corpore sano”.Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite vârstei lor. Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii fizice. Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline. Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorită greutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă. În cadrul caracterului global al educaţiei, educaţia fizică şi sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice, cu influenţe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic şi moral. În acelaşi timp, educaţia fizică şi sportul pot fi considerate drept forme speciale de educaţie prin fizic, care conduc nu doar la finalităţi biologice, ci şi la importante aspecte psihologice şi sociale. Datorită marii lor accesibilităţi, educaţia fizică şi sportul se practică sub cele mai diferite forme, însoţind omul de la naştere până la bătrâneţe, creând astfel un stil de viaţă echilibrat şi sănătos. Educaţia fizică şi sportul dispun de strategii de aplicare şi metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferenţiate, pentru fiecare vârstă. Incluse în educaţia permanentă acestea acţionează în sistem global, fizic, psihic şi cultural favorizând integrarea socială a oamenilor indiferent de rasă, cultură sau orientare politică. Educaţia fizică şi sportul sunt totodată factori de consolidare a rezistenţei la incovenientele vieţii moderne, o bogăţie comună cu profund caracter educativ pe parcursul întregii vieţi, reprezentând un tonic pentru activităţile de timp liber individuale sau în grup. Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei componente structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi sport. Funcţia de optimizare a potenţialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influenţelor exercitate asupra organismului uman. O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în educaţie fizică şi în antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o mai bună adaptare a individului la cerinţele vieţii cotidiene. Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea potenţialului biomotric şi psihic al individului, în vederea creşterii calităţii vieţii. Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile intelectuale, calităţile fizice şi calităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile corporale. Specificul calitativ al educaţiei fizice nu constă în faptul că se depune un efort fizic, ci în obiectivele urmărite, în modul în care această activitate se desfăşoară şi în accentul pus pe valoarea formativă a conţinutului instruirii. Astfel, subiectul care participă la lecţia de educaţie fizică reacţionează printr-o conduită complexă, care înglobează deprinderile motrice, condiţia fizică, cunoaşterea şi plăcerea pentru mişcare De asemenea, evidenţiem faptul că educaţia fizică şi sportul în şcoală nu reprezintă scopuri în sine, ci contribuie la realizarea finalităţilor generale ale educaţiei, alături de celelalte discipline din curriculum-ul şcolar. În acelaşi timp, trebuie să existe preocuparea permanentă a profesorilor de educaţie fizică de a asigura un conţinut atractiv pentru lecţiile organizate, astfel încât educaţia fizică şcolară să pună bazele educaţiei fizice permanente, care înseamnă un stil de viaţă, un mod de a gândi şi de a acţiona în beneficiul propriu şi în interesul societăţii.
BIBLOGRAFIE
1. Alexe N., Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului, vol I, IV, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
2. Scrisoarea metodică, Educaţie fizică şi sport, 2017