Şcoala cu
bune practici

39 şcoli
Şcoli înscrise Înscrieţi o şcoală Precizări

Direcții de modernizare a metodologiei didactice

Învăţământ gimnazial | Limba şi literatura română

Propus de: cocosel | 09.07.2019 22:05 | Revista cadrelor didactice nr. 57/2019 | 1268 vizualizări

Perfecţionarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se principiile didactice. Individualizarea şi diferenţierea, activizarea şi participarea/implicarea conştientă în învăţare sunt criterii care nu pot fi eludate.

Pedagogii au fost preocupaţi permanent de perfecţionarea metodologiei didactice, din raţiuni dictate în primul rând de evoluţia societăţii. Termenul „perfecţionare“ desemnează mai multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiţionale şi adaptarea lor în raport cu atributele specificităţii populaţiei şcolarizate, preluarea unor metode din alte domenii şi adaptarea lor la specificul educaţionalului, conceperea unor metode noi de instruire-educare. Evident că acest efort este – cel puţin practic – eficient doar din perspectiva abordărilor sistemice a elementelor procesului instructiv-educativ.
Perfecţionarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se principiile didactice. Individualizarea şi diferenţierea, activizarea şi participarea/implicarea conştientă în învăţare (care trebuie să devină autoînvăţare) sunt criterii care nu pot fi eludate.
Activizarea, spre exemplu, este o tendinţă dominantă în procesul de perfecţionare metodologică, ea reprezintă „o suită de acţiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare şi modelare a personalităţii lor (celor care învaţă – n.n.) prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii pe care o desfăşoară“ (M. Ionescu, V. Chiş) . Aceste acţiuni vizează:
• stimularea şi cultivarea interesului pentru cunoaştere;
• valorificarea inteligenţei celor care învaţă (şi a celorlalte funcţii psihice implicate în învăţare), prin efort propriu;
• formarea şi exersarea capacităţilor de însuşire a cunoştinţelor;
• formarea şi exersarea abilităţilor de orientare autonomă în probleme practice;
• cultivarea spiritului investigativ;
Activizarea eficientă presupune:
• pregătire psihologică (specifică) pentru învăţare,
• controlul şi prevenirea surselor de distorsiune a comunicării didactice activizatoare,
• organizare şi desfăşurare raţională (pe principii psihopedagogice) a învăţării.
Eforturile cercetătorilor şi ale practicienilor au urmărit perfecţionarea strategiilor de
predare-învăţare, valorificând achiziţii ale cercetării psihopedagogice, dar şi din alte domenii de cunoaştere. Finalitatea acestor preocupări are în vedere realizarea unei activităţi de instruire şi învăţare eficiente. O direcţie de acţiune în acest sens o constituie reevaluarea metodelor „tradiţionale”, criticate mai ales pentru caracterul pasiv al elevilor în procesul de predare-învăţare. Avem în vedere în primul rând metodele de tip expozitiv. Iată câteva procedee prin care se poate încerca modernizarea expunerii: folosirea procedeului genetic, a explicaţiei, ancorarea în realitatea timpului, sprijinirea pe cercetările personale ale cadrului didactic, anunţarea prealabilă a planului şi a obiectivelor urmărite, problematizarea, folosirea unor elemente ale artei dramatice, întrebări retorice, luări de poziţie, realizarea unor sondaje de opinie, formularea unor judecăţi de valoare, ilustrarea cu ajutorul mijloacelor de învăţământ, folosirea foliilor în prezentare, prezentare cu ajutorul calculatorului, expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere etc.
De asemenea, în modernizarea conversaţiei avem în vedere folosirea unor întrebări variate (convergente, divergente, de evaluare, problemă, retorice etc.), valorificarea experienţei personale a elevilor, folosirea permanentă a modalităţilor de feed-back, utilizarea convorbirii inverse (când elevii pun întrebări), întrebări şi răspunsuri date de grupe de elevi etc.
În ceea ce privește folosirea strategiilor de tip activ-participativ, acestea nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice. Prin metode activ-participative înţelegem toate situaţiile şi nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puşi şi care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al formării şi-i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria lor formare. A activiza înseamnă, deci, a mobiliza/angaja intens toate forţele psihice de cunoaştere ale elevului, pentru a obţine în procesul didactic performanţe maxime, însoţite constant de efecte instructiv-educative, optimale în toate componentele personalităţii.
Puşi în situaţii variate de instruire, profesorii, împreună cu elevii trebuie să folosească acele strategii didactice de tip activ-participativ, având în vedere şi valenţele formativ-educative ale acestor metode, procedee, mijloace de învăţământ, moduri de organizare a învăţării. Efectele în plan formativ-educativ se referă la implicaţiile lor asupra dezvoltării structurilor intelectuale ale copilului. Sunt încercări în psihopedagogia contemporană de constituire a unei adevărate didactici a intelectului, care să valorifice potenţialul intelectual al individului. Omul nu este numai intelect, el are în substanţa sa originară şi capacitatea de a vibra în faţa lumii (prin intermediul valorilor morale, estetice, religioase, profesionale, al „noilor educaţii”). Acestor domenii trebuie să le acordăm atenţia cuvenită deoarece aici ne confruntăm cu cele mai mari probleme, care vor avea consecinţe negative asupra proiectării viitorului.
Folosirea unor strategii de tip euristic, similare cercetării ştiinţifice a dat rezultate bune în planul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, al formării priceperilor, deprinderilor etc. Puşi în ipostaza unor mici cercetători, elevilor le face plăcere să redescopere adevăruri ale ştiinţei.
Concluzionând, putem desprinde următoarele direcții de modernizare a metodologiei didactice:
• restructurarea metodelor tradiționale în scopul transformării lor în strategii eficiente de activizare și mobilizare a elevilor;
• asigurarea unui caracter dinamic și deschis metodologiei didactice prin accentuarea noilor teorii de psihologie și pedagogie în care elevul este subiect activ al cunoașterii , profund implicat în propria sa formare;
• diversificarea metodologiei didactice, impusă de necesitatea punerii de acord a diferitelor teorii ale învățării cu posibilitățile reale ale elevilor;
• optimizarea relației metode – mijloace de învățământ ;
• amplificarea caracterului formativ al metodelor de predare – învățare.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 47 evenimente

«MARTIE 2024»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Toate evenimentele

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre simularea Evaluării Naționale pentru clasa a 8-a? Votați ceea ce vi se pare mai important, comentați.

149 voturi | 4 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN