DEZVOLTAREA CEATIVITATII IN ORELE DE EDUCATIE PLASTICA

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ
Prof. inv.
primar Ţecu Maria
Şcoala
Gimnziala ,,Anghel Saligny”, Focşani,Vrancea

Lumea copilului rămâne cea mai frumoasă , cea mai
curată şi cea mai inventivă. În jocul lui serios, copilul
crează lucrări deosebite şi de aceea noi, cei maturi, trebuie să
ştim din când în când să ne întoarcem în lumea copilăriei
sau, mai bine, să nu ne desprindem de ea niciodată.
Preocupările pentru studiul creativităţii,
pentru găsirea şi utilizarea unor metode de antrenare şi
facilitare a creaţiei la nivel individual şi de grup sunt
justificate de cerinţe sociale actuale.
,,Toată taina unei lecţii bune stă în căldura sufletului.
Trebuie să zbârnie sufletul dascălului ca să răsune strunele
din sufletul şcolarului”. (G. C. Longinescu)
Arta este o gramatică cu o morfologie şi o sintaxă proprie, este
limba universală care nu este maternă şi care nu se învaţă de
la sine, nefiind înţeleasă în adevăratul ei sens decât prin
cultură şi meditaţie.
Vârstei şcolare îi corespunde faza realismului vizual, etapă în
care copilul este preocupat să redea în imagine grafică aspectele
vizibile ale obiectelor. Copilul se supune în acest desen,
perspectivei vizuale sau relaţiilor active dintre imagini.
Exprimarea se transpune în imagine plastică a ceea ce vede şi
ştie. Datorită creşterii posibilităţile copilului de a observa
şi percepe tot mai adecvat realul, exprimarea şi transpunerea în
imagine plastică a ceea ce vede şi ştie, nu se mai realizează cu
aceeaşi spontaneitate ca în etapele anterioare. Întâmpină
dificultăţi în redarea realului, deoarece nu stăpâneşte
mijloacele tehnice adecvate şi limbajul plastic necesar.
În învăţământul primar educaţia plastică le oferă elevilor
mijloacele de expresie plastică şi le orientează observaţia de
la aspectele exterioare spre stadiul structurilor interne din
natură, dezvoltându-le potenţialul creator.
Limbajul formelor se vede peste tot de la fulgi de zăpadă,
la cristal, de le arhitectura frunzelor până la forma omenească.
Pentru copiii cu o viaţă sufletească bogată, lucrul cu pensula
este o modalitate ideală de desfăşurare a emoţiilor şi de
eliberare a tensiunii interioare.
Limbajul artistic al elevilor reprezintă învelişul material al
gândirii lor artistice, al acelei calităţi a gândirii, care
acţionează în câmpul sensibilităţii estetice a copilului şi
care face posibil schimbul de idei, de sentimente şi de stări
emotive.
Nici una din noţiuni nu va fi memorată mecanic, ci după
explicarea ei prin repere aceste noţiuni vor intra treptat în
vocabularul activ al copiilor, dându-le posibilitatea să creeze,
dar şi să discute şi să înţeleagă lucrările altor colegi.
Ajutându-i pe copii să stăpânească tehnicile de lucru şi
cerându-le să organizeze singuri o compoziţie ei vor ajunge să
guste şi să transforme bucuria estetică într- o componentă a
modului lor de viaţă.
Prin metodele şi procedeele pe care le-am folosit am urmarit să
antrenez acele potenţe creative care să ducă la realizări
artistice productive (şi nu reproductive) conştiente, personale,
imediate. Astfel am aplicat folosirea metodei braistoming (asaltul
de idei) care oferă posibilitatea unui grup de copii să-şi
manifeste liber spontan imaginaţia. Activităţile de desen
(pictură) cu temă aleasă se pot desfăşura grupând copiii câte
4-6, fiecare grup primeşte o foaie de hârtie şi instrumente
necesare de lucru, copiii din grup stabilesc tema, un copil începe
desenul cu elemntul pe care îl doreşte şi dă foaia mai departe
spre dreapta, copilul următor preluând ideea şi continuând-o. La
finalul activităţii fiecare grup povesteşte ce reprezintă
desenul, dupa care le afişează pe toate pentru a fi apreciate şi
admirate. Lucrările elevilor au fost analizate şi ierarhizate de
către un ,,parlament” al elevilor după următoarele
criterii:claritatea mesajului, originalitatea, expresivitatea,
contrastul şi gama cromatică, estetica lucrării.
O altă metodă care poate fi folosită cu succes este sintetica-
metoda analogiilor, având la bază principiul transformării
străinului în familiar şi pe cel al transformării familiarului
în străin.
Am comunicat copiilor prin analogie şi metafore. Rezolvarea ei este
amânată până când se constată că elevii au găsit soluţii
eficiente, cu diferite efecte plastice expresive.Se anunţă esenţa
problemei şi se stabileşte care dintre lucrările lor o prezintă
mai clar, mai expresiv.
În aplicarea acestei metode am cerut elevilor să acopere
suprafaţa foii de desen cu o tentă de culoare preferată şi apoi
cu pensula, folosind o culoare contrastantă mai închisă şi mai
deschisă să deseneze elemente care să exprime ideea de mişcare
(unu-doi pomi, o cale ferată, dealuri leneşe, soare vesel,
păsări zglobii, tren gălăgios , maşini rapide etc.).După ce au
fost finalizate lucrările a fost anunţată esenţa problemei:
rolul culorii dominante în compoziţia plastică.
Altă tehnică de lucru aplicată în scopuri dezvoltării
imaginaţiei creatoare a elevilor a fost tehnica de fuzionare la
margini a unor pete de diferite culori şi fuzionarea în masă a
culorilor, care se realizează aplicând pete de culoare, linii,
figuri colorate cu vopsea fluidă, îndoind şi presând foaia de
hârtie sau pictură făcută cu sfoara înmuiată în culoare.
După uscarea planşelor copii descoperă forme prin analogie cu
aspecte din viaţa înconjurătoare: fluturi, flori, păsări, pomi,
elefanţi. Aceste tipuri de exerciţii au la bază gândirea
divergentă şi inteligenţa creatoare. Putem spune deci că cele
mai plăcute ore pentru elevii mici sunt cele de educaţie
plastică, în care creativitatea se poate manifesta cu mult succes.
Procesul adaptării copilului la lumea celor mari nu se poate
realiza prin forme de activităţi similare cu ale adultului pentru
echilibrul său intelectual şi afectiv este necesar ca el să fie
atras în asemenea forme de activitate prin care să i se faciliteze
asimilarea treptată a realului.
Când un copil este nehotărât în faţa unei coli albe de hârtie,
neştiind ce imagine să realizeze, poate să înceapă aşternerea
absolut liberă, fără nici o idee preconcepută, a unor pete şi
linii din culorile date sau alese potrivit cu sarcinile precizate
după procedeul ,,provoacă şi vezi ce iese”, apoi continuă ceea
ce acele pete şi linii întâmplătoare îţi sugerează.
,,Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării
creativităţii, activitatea creatoare nu ar trebui îngrădită de
nici un fel de interdicţii, limitări, critici” (Lowenfeld)
Bibliografie:
AMABILE, TERESA,,,Creativitatea ca mod de viaţă”, Editura
Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1997
DAY, JENNIFER, ,,Vizualizarea creativă împreună cu copiii”,
Editura Teora , Bucureşti, 1998
ROŞCA, ALEXANDRU, ,,Creativitatea, E.D.P., Bucureşti,
1972