Dependenta de calculator si de televizor-un real pericol

Dependența de calculator şi de televizor a copiilor -considerată nocivă

Cercetările din ultimii ani au demonstrat fără dubiu că folosirea în exces a televizorului şi a calculatorului dăunează grav sănătăţii copiilor, şi în special funcţionării creierului. Studiile arată că mintea copiilor ajunge să fie dependentă de starea de pasivitate, de neconcentrare şi de lipsa gândirii care i-a fost indusă zilnic prin vizionarea fără limită a emisiunilor tv. Orele petrecute zilnic în faţa ecranului, influenţeaza definitoriu modul în care creierul va răspunde pe viitor provocărilor lumii reale. Emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor, nu se dezvoltă normal, ceea ce duce la deficienţă în gândirea logică şi analitică, în vorbire, în construirea frazelor, în scris şi citit, procese care se desfăşoară în această parte a creierului nostru.
Vizionarea prelungită afecteaza capacitatea de concentrere a atenţiei, slăbeşte motivaţia şi favorizează comportamentele primare, instinctive: bulimia, agresivitatea, violenţa de orice fel.
Acesta este motivul pentru care pediatrii, psihologii şi educatorii recomandă limitarea timpului vizionării la una, cel mult 2 ore pe zi.
Copiii nu ştiu să se apere de pericolele acestei tehnologii care fascineaza şi care dă dependenţă. Noi, adulţii, avem responsabilitatea de a-i apăra şi călăuzi pe cei mici până când vor căpăta discernământul necesar de a se descurca singuri in viaţă.
Se vorbeşte foarte mult de drepturi. Oare n-ar trebui să le asigurăm copiilor noştri dreptul la dragoste şi atenţie, dreptul de a se bucura cât mai mult de prezenţa noastră, de a petrece cât mai mult timp cu ei pentru a le stimula mintea şi trupul cu altceva decât televizorul şi de a-i feri de influenţe negative? A educa un copil înseamnă o responsabilitate uriaşă în acest mileniu si, analizând cu seriozitate lucrurile, ne punem întrebări alarmante tot mai des: Ce se întâmplă cu noua generaţie? Cum se explică scăderea capacităţii de a asculta, de a vorbi coerent, de a citi, de a raţiona logic şi analitic, de a rezolva probleme şi de a gândi în general? De ce adulţii se plâng de instabilitatea psihică şi fizică a copiilor? Oare aceştia au vreo vină?
Cercetările psihopedagogice, experienţa didactică, observaţiile de zi cu zi, demonstrează că mediul în care creşte şi se formează copilul are influenţe copleşitoare asupra evoluţiei personalităţii lui. De aceea, stă în puterea noastră să-i oferim copilului un mediu educaţional sănătos, lipsit de griji, calm, plin de afecţiune şi atenţie. Părinţii şi educatorii, împreună, constituie cea mai bună călăuză pe care copilul o poate avea pentru a înţelege lumea înconjurătoare, pentru a-şi forma caracterul, pentru a relaţiona cu ceilalţi şi a se adapta grupurilor din care fac parte.
Prin urmare, copiii au nevoie de adulti să-i înveţe binele şi frumosul, să-i ajute să descopere farmecul lecturării unei cărţi, să capete informaţia nu numai de la televizor, să iubească natura, cărţile, pictura şi poezia.
Părinţii şi educatorii trebuie să le deschidă drumuri, să le arate frumuseţea acestei lumi şi să prevină dependenţa de T.V. şi computer.Totul cu măsură, discernământ şi afecţiune.

http://www.qbebe.ro/psihologie

Prof. Soare Carmen, Scoala George Bacovia, Sector 4 Bucuresti