De ce ar trebui să învăț matematica?

De ce ar trebui să învăţ matematica?
Iată întrebarea pe care Cosmin, un elev de liceu, a adresat-o într-o după-amiază, rezemat într-un cot pe masa pe care se pregătea să-şi îşi facă temele, tatălui său, profesor de matematică. Răspunsul tatălui a fost pe cât de simplu pe atât de înţelept şi de convingător: „matematica au utilizat-o şi cei care au confecţionat masa pe care îţi rezemi tu acum cotul“. Prima reacţie a lui Cosmin a fost să nu ia în serios acest răspuns, dar la o privire mai atentă a mesei a înţeles că matematica există în tot ce îl înconjoară.
Şi bineînţeles, Cosmin nu este singurul elev care şi-a pus acestă întrebare. De-a lungul anilor, în activitatea mea la catedră, mi-a fost dat să aud deseori această întrebare care personal nu mi-a trecut vreodată prin minte. Eu am găsit mereu în matematică izvorul voinţei şi al perseverenţei, deprinderea cu arta de a raţiona just, de a gândi sănătos, puterea spiritului de inventivitate şi a capacităţii de analiză şi sinteză.
Şi chiar dacă poate unii vor schiţa un zâmbet ironic îndrăznesc să spun că matematica poate fi chiar şi distractivă uneori. Orice domeniu, oricât de riguros ar fi, are şi aspecte mai puţin formale - iar matematica nu este din fericire o excepţie. Matematica, aşa cum se predă ea în şcoală, este din păcate prea puţin atractivă şi aceasta deoarece manualele, fie ele vechi sau noi, ne oferă doar şabloane de rezolvare a unor exerciţii şi probleme mai mult sau mai puţin răspândite. Şi de altfel, tot mai mulţi elevi învaţă matematica (dacă o fac), doar de frica examenelor. Oare să nu aibă această materie nimic care să merite timpul pierdut cu studiul?
Cred că un absolvent de liceu trebuie în primul rând să rămână cu abilitatea de a gândi, de a elabora raţionamente - şi abia apoi cu însuşirea unor algoritmi de calcul. Dezvoltarea acestei abilităţi presupune: reorganizarea programelor şi a manualelor şcolare şi eliminarea rigidității expunerii.
Cu certitudine că inserarea în cadrul anumitor lecţii a unor activităţi precum completarea unor rebusuri matematice, dezlegarea unor probleme de genul „Descoperă unde este greşeala“ sau de matematică distractivă şi de ce nu a unor ghicitori matematice ar spori substanţial atractivitatea matematicii.
Iată un exemplu de rebus matematic care ar putea veni în sprijinul elevilor de clasa a XII-a în reactualizarea cunoştinţelor teoretice.

REBUS MATEMATIC

De la A la B pe verticală, veţi obţine ceea ce într-o exprimare superficială reprezintă o dreaptă faţă de care graficul unei funcţii „se apropie oricât de mult“.

A
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
B

1) Operaţia considerată inversă derivării (într-un anumit sens) se numeşte ...
2) Teorema numită şi forma trigonometrică a teoremei lui Pitagora generalizată şi utilizată în rezolvarea triunghiului oarecare este teorema ...
3) Semnul derivatei întâi al unei funcţii derivabile este utilizat pentru determinarea intervalelor de ... ale funcţiei.
4) Este o metodă de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare cu numărul de ecuaţii egal cu numărul necunoscutelor şi determinantul matricei sistemului nenul şi se numeşte metoda lui ...
5) Semnul exprimat în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea se numeşte …
6) Numărul real care poate fi reprezentat sub formă de fracţie ordinară dar şi sub formă de fracţie zecimală periodică cu perioada diferită de (9) se numeşte ...
7) Direcţia, sensul şi modulul sunt cele trei elemente care definesc un ...
8) Relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii unui polinom poartă numele unui mare matematician francez numit François ...
9) Reprezentarea geometrică a graficului funcţiei de gradul al doilea poartă numele de ...

Şi dacă am reuşit să vă conving câtuşi de puţin că matematica este parte integrantă a existenţei noaste vă propun să vă distraţi cu noi şi să dezlegăm împreună misterul greşelii din raţionamentul următor:

Profesor de matematică, Barbu Sanda
Liceul Teoretic „Ion Creangă” Tulcea