Dascalul de azi in scoala de maine

Dascălul de azi în şcoala de mâine

REALIZAT,
PROF.ÎNV.PRIMAR
BUZGAR MARCHIŞ DOMNICA

ŞCOALA DE MÂINE ÎNCEPE AZI

Trăim într-o lume agitată, preocupată de rezultate rapide şi
facile. Ritmul vieţii este altul faţă de acum 100 de ani, este
unul mult mai rapid.
Omenirea se dezvoltă mai repede decât poate chiar ea suporta.
Informaţiile vin peste noi şi nu avem decât două soluţii –
acceptare prin adaptare sau respingere, ceea ce ne face incapabili
de a trăi viitorul. Pe lângă adaptaţi şi inadaptaţi, există
cei care creează viitorul cum spune ALVIN TOFFLER „Cea mai bună
cale de a prevedea vitorul este de a-l inventa.”
Învăţământul are acest rol de a inventa viitorul, de a forma
oamenii care să poată trăi în acord cu provocările timpului.
Educaţia va trebui făcută în acord cu ceea ce cere societatea,
nu după criterii artificiale.
Se spune că „ un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă
”. De-a lungul timpului părinţii au acreditat ideea că, de
felul cum porneşte copilul în ciclul primar, depinde foarte mult
formare lui ulterioară.
Se poate spune că cel care asigură succesul în viaţă al
elevului din ciclul primar este dascălul. El învaţă copilul să
scrie, să citească, să se exprime, să calculeze, îl ajută să
cunoască mediul înconjurător, să înţeleagă momentele din
istoria poporului român, să observe şi să admire frumuseţile
ţării.
Dorinţa noastră, a cadrelor didactice este ca elevii noştri să
înveţe multe de la noi, să-şi formeze priceperi şi deprinderi,
să ne copieze într-o oarecare măsură. Dar oare noi, cadrele
didactice suntem întotdeauna modele pentru ei?
Pretindem să fim respectaţi de elevii noştri, de părinţi. Dar
noi i-am respectat întotdeauna? Sunt întrebări care trebuie să
ne dea de gândit unor colegi dascăli.
Învăţământul românesc are dascăli buni, cu dargoste pentru
profesia aleasă. Ei sunt la datorie, ca soldatul în post.
Apăsaţi, dar nu încovoiaţi de greutăţile vieţii, ei sunt
atenţi la privirile celor din bănci, la ochii lor îndreptaţi cu
dragoste spre catedră.
Mileniul în care am păşit este dominat de noile tehnologii
multimedia, care facilitează într-un mod uimitor comunicarea
între oameni.
La modă sunt mesajele electronice, e-mailurile, nu scrisorile; dăm
mai puţine telefoane pentru că ne vedem cu ei prin tehnologiile
4G. Tot ce am vrea să aflăm este la vedere – pe internet. Noi,
cadrele didactice avem posibilitatea să ne desfăşurăm
activitatea la clasă cu ajutorul PC – ului.
Fluxul bogat şi variat de informaţii, reflectând complexitatea
lumii în care trăim, se revarsă permanent şi asupra copiilor.
Învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei
elevilor de a şti să utilizeze calculatorul. Acest lucru a dus la
nevoia de a regândi mijloacele educaţiei în contextul unei
societăţi bazate pe beneficiul informaţiei şi al informatizării
şi pe stimularea unor demersuri interactive care să conducă la o
mai mai mare eficienţă a învăţării şcolare şi la plasarea
elevului în centrul actului educaţional.
Problema esenţială a cadrelor didactice din şcoala de mâine este
transpunerea reformei derulate în acest sens, din plan conceptual
în plan operaţional, oferind educaţie la nivel european, care să
răspundă exigenţelor actuale şi de perspectivă ale
societăţii.
Tot corpul profesoral trebuie să contribuie la promovarea politicii
privind descentralizarea învăţământului preuniversitar,
asigurarea calităţii în educaţie, formarea de resurse umane şi
iniţierea de programe cu finanţare externă, informatizării
şcolilor rurale şi educaţiei timpurii.
Globalizarea solicită un om deschis spre comunicare, pentru că ea,
comunicarea, are un rol esenţial şi fundamental în progresul
omenirii.
Modernizarea învăţământului se poate înfăptui în interesul
elevului – cetăţean european – prin deschidera dascălului
sprenou, fiind mereu şi firesc în mijlocul provocărilor, fiind
oameni ai timpului pe care îl trăim.
Cui îi place profesia de DASCĂL munceşte cu pasiune, manifestă
sentimentul noului, se bucură de succesele muncii sale şi se
întristează de insuccese. Dragostea faţă de profesie se
manifestă prin preocuparea de a se perfecţiona necontenit, de a
găsi căi noi de educare a elevilor.

„Fiecare copil pe care îl educăm este un om pe care îl
câştigăm.”