Cultivarea gustului pentru literatură- un ideal absolut

Cultivarea gustului pentru literatură – un ideal absolut

Rolul profesorului de limba şi literatura română este unul foarte ingrat în ziua de azi, când suntem invadaţi de mass– media, de internet. Tinerii sunt din ce în ce mai puţin interesaţi de lumea cărţilor şi, ca să îi atragi spre o activitate aşa de ”plictisitoare” trebuie să fii extrem de creativ, să fii în stare să te depărtezi de didactica tradiţională, să înţelegi în primul rând tu, ca profesor, că literatura nu poate fi predată, că tu trebuie să fii un colaborator pentru elevul tău, nu o autoritate. Dacă ai reuşit să înţelegi acest lucru, cu siguranţă orele de literatura română vor deveni atractive, interactive.
Prin obiectul literatura română nu istoria literaturii trebuie să se înţeleagă, ci literatura ca artă şi atunci intervine problema predării unei poezii care implică universuri imaginare, fictive, menite să sensibilizeze cititorul, să îi stimuleze imaginaţia. Nu se poate realiza acest demers didactic deoarece, în cazul predării unei opere literare este vorba, de fapt, despre transmiterea unor impresii sau judecăţi critice ale profesorului sau ale unor critici literari, cu ambiţia de a fi învăţate de către elevi ca unicele interpretări posibile, ceea ce este un nonsens şi favorizează îndepărtarea elevului de obiectul de care tu încerci să îl apropii de fapt.
Din natura specifică a disciplinei reies câteva cerinţe de ordin didactic, care trebuie permanent avute în vedere în desfăşurarea procesului cunoaşterii operelor literare, în context şcolar:
• Textele literar - artistice şi comentarea lor în şcoală impun înţelegerea faptului că ele devin mijloace pentru formarea elevilor ca cititori avizaţi de literatură, deci pentru cultivarea receptivităţii lor literare;
• Se impune ca elevii să fie puşi în contact direct cu operele, să fie stimulată, pe această cale, sensibilitatea lor;
• Profesorul trebuie să devină un ghid priceput care să conducă elevii în înţelegerea limbajului literar, având obligaţia de a veghea la formarea şi consolidarea deprinderilor elevilor de a citi (curent, conştient, expresiv), de a-şi exprima impresiile de lectură într-o vorbire şi scriere corecte, de a-şi însuşi un limbaj critic adecvat, de a le asigura un orizont cultural care să înlesnească surprinderea intenţionalităţilor virtuale ale operelor.
• Profesorul nu trebuie să uite că literatura contribuie la realizarea educaţiei estetice a elevilor, alături de alte obiecte, precum muzica, desenul, deci ar trebui să raporteze, de câte ori este cazul, opera literară la opere din alte domenii ale artei – muzică, pictură, sculptură, arhitectură, cinema, dezvoltându-le astfel gustul pentru frumosul artistic.
Predând în cadrul unui liceu tehnologic, unde copiii vin pentru a-şi însuşi o meserie, intrând cu medii destul de mici, s-a întâmplat uneori să mă blochez, să am impresia că nu voi reuşi să imprim frumosul în sufletele acelor elevi, având de-a face cu o luptă continuă cu mine însămi, în primul rând. Dacă m-aş lăsa dezarmată de primele impresii, de atitudinea lor faţă de materia pe care eu o predau, atunci ei ar ajunge la bacalaureat semianalfabeţi, nemaiputând fi vorba de gust estetic, de frumos artistic.
Am avut o experienţă de genul acesta anul trecut şcolar, la o clasă de Industrie alimentară, unde elevii erau foarte timoraţi, răspundeau monosilabic la întrebările mele, nici măcar nu puteau fi deschişi când propuneam un joc didactic. A venit repede întrebarea: cum să ajung la sufletele lor pentru a putea stabili un dialog cu ei? M-am repliat repede şi am înţeles că numai urmând pas cu pas principiile mai sus enunţate voi reuşi să transform acele ”raţe” în nişte lebede gingaşe. Am citit cu ei în clasă textele propuse de manual, i-am încurajat continuu să îşi exprime propriile impresii, să emită interpretări critice proprii, punând în evidenţă procedeele artistice folosite de către autor. Primul semn bun a venit după studierea poemului După melci de Ion Barbu, când le-am propus elevilor să redacteze o scriere imaginativă pornind de la ideea poemului – un copil face rău unui animal, unei fiinţe fără ajutor, din necunoaşterea tainelor lumii. După stabilirea subiectului, le-am cerut elevilor să scrie continuu, timp de 5 minute, tot ce le trece prin cap în legătură cu subiectul fără a-şi face griji de semnele de punctuaţie şi de ortografie, ceea ce am făcut şi eu. Când cele 5 minute au trecut, i-am rugat pe elevi să ordonăm şi să refacem textul creat prin scriere liberă, având 10 minute la dispoziţie. La final, le-am explicat elevilor ce avem de făcut – să discutăm cu colegul de bancă ceea ce am scris şi le-am dat exemplu personal, discutând cu un elev textul meu. I-am încurajat pe elevi să dea colegilor feedback pozitiv, această metodă ajutându-i pe copii foarte mult deoarece au început să prindă curaj, şi-au clarificat gândurile şi au acceptat cu entuziasm sugestiile făcute de către colegi. La sfârşitul celor două ore alocate, fiecare elev avea deja câte 6 ciorne şi o lucrare finală. În urma acestei activităţi s-a evidenţiat lucrarea unei eleve ”Blestemul porumbelului” cu care a şi câştigat locul al III-lea pe judeţ la un concurs de creaţie literară.
A fost un exemplu bun pentru ceilalţi colegi care au început să fie din ce în ce mai receptivi, mai interesaţi de materia mea pentru că au înţeles că nu mi-am propus să fac din ei critici literari, ci doar să dezvolt la ei darul de a vorbi frumos, de a se exprima plastic, decent, sincer.
În luna decembrie a aceluiaşi an şcolar, am mers mai departe cu ambiţia mea şi am propus proiectul ”Eminescu – o lume dăruită nouă” urmărind recomandările clare ale organizării şi desfăşurării unui proiect:
• Este de preferat ca proiectul să vizeze mai multe obiective de referinţă ale programei: există, astfel, mai multe şanse de combinare a achiziţiilor cu elemente de noutate şi, prin urmare, de structurare a deprinderilor şi cunoştinţelor.
• Este important ca, pentru fiecare etapă a proiectului, să se formuleze cerinţe clare. Din această perspectivă este necesar ca printre cerinţe să fie formulate şi sarcini care să presupună elaborarea unui plan şi revizuirea acestuia pe parcursul activităţii, elevii învăţând astfel să se raporteze la criteriile de evaluare stabilite.
• Tema proiectului trebuie să fie motivantă pentru elevi.
• Etapele proiectului trebuie să cuprindă o diversitate de activităţi care să ţintească obiectivele de referinţă stabilite pentru proiect.
• Durata proiectului trebuie să fie suficient de mare pentru a permite realizarea unor produse de calitate. Sunt necesare, de asemenea, termene precise pentru diferite etape.
• Pe parcursul desfăşurării activităţilor în sala de clasă, profesorul va avea rolul de moderator şi de facilitator.
Pentru această activitate am alocat 6 ore de curs, deoarece proiectul este atât o activitate de învăţare, cât şi o modalitate de evaluare cu un caracter profund formativ. Etapele proiectului au fost următoarele: I. Stabilirea de criterii de apreciere a proiectului şi împărţirea elevilor pe grupe de lucru, în funcţie de hobby-urile lor comune (grupa scriitorilor, grupa criticilor literari, grupa muzicienilor, grupa recitatorilor, grupa pictorilor, liderii fiecărui grup având şi misiunea de realizare a paginilor revistei); II. Lecturi din creaţia eminesciană, exersări pe texte, lecturi despre opera eminesciană şi teme de muncă independentă în clasă – orele 2,3; III. Excursie imaginară la Ipoteşti – concretizată prin prezentări Power Point şi vizionări de filme – ora a 4-a; IV. Concurs – Viaţa şi activitatea literară a lui Mihai Eminescu; V. Realizarea unor pagini cu ilustraţii; VI. Prezentarea paginilor elaborate, premierea elevilor care au obţinut cele mai bune rezultate la concurs, recital de muzică şi poezie pe versuri de Mihai Eminescu, la care au fost invitaţi profesorii liceului, dar şi elevi de la alte clase, activitatea finală desfăşurându-se pe 15 ianuarie. Acela a fost momentul în care am câştigat această clasă deplin, participând ulterior cu ei la diverse concursuri de limba şi literatura română, dar şi la concursuri extraşcolare. Acum orele au o altă dimensiune, ei fiind deja clasa a X-a, citesc operele literare, au loc multe dezbateri în clasă, iar jocurile de rol sunt aşteptate cu sufletul la gură.
Prof. Bîtu-Țup Ioana, Liceul Tehnologic Nucet, Dîmbovița

Bibliografie :
Cerghit, Ioan – Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
Pamfil, Alina – Structuri didactice deschise, Ed. Paralela 45, 2004
Parfene, Constantin – Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999