Cooperarea, de la vorbe la fapte

Cooperarea - de la vorbe la fapte

prof. înv. primar OSVALD GABRIELA
Şcoala Gimnazială Nr. 11, Oradea
Jud. Bihor

,,Un lucru bine făcut este rezultatul unui proiect bine gândit”, iată cuvintele care mi-au îndrumat paşii atunci când mi s-a oferit şansa de a prelua o clasă în alternativa educaţională Freinet. Totul era nou pentru mine, dar am ştiut că voi realiza lucruri măreţe. Primul lucru pe care l-am aflat despre această alternativă a fost faptul că elevii lucrează în grupuri, ceea ce îi face pe copii să se comporte diferit faţă de ceilalţi, viaţa cooperativă având un impact puternic asupra personalităţii fiecăruia.Copiii sunt mult mai apropiaţi, dar şi mai comunicativi şi încearcă să ia deciziile corecte în orice situaţie apărută în viaţa clasei.
Elevul nu este o fiinţă izolată, el face parte din clasa şcolară, iar însuşirea de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, formarea de capacităţi are loc în condiţiile existenţei permanente a elevului în cadrul grupului social, care poate să favorizeze, dar şi să defavorizeze atât procesul de informare cât şi cel de formare a lui. Am putut observa că elevii mei se influenţează reciproc, iar această influenţă se resimte în cantitatea şi calitatea învăţării. Acţiunea colectivă a grupului dă rezultate superioare activităţilor individuale, de aceea mă folosesc de grup pentru a influenţa şi schimba atitudinea, comportamentul unor elevi în sensul dorit. În cadrul grupului se dezvoltă sentimentul de aparteneţă, atât de necesar echilibrului şi sănătăţii psihice a copilului şi tot în cadrul grupului său găseşte şi recunoaşte capacităţile sale, are primele succese. Chiar şi în timpul pauzelor copiii formează mici grupuleţe şi îşi petrec vremea mai mult împreună, jucându-se.
În cadrul grupului apar liderii, care exercită aceeaşi funcţie şi în îndeplinirea sarcinilor şi menţinerea coeziunii grupului. Ca profesor, nu mai sunt persoana care propune conţinuturi, dau lecţii, formulez sarcini, ci stimulez şi întreţin activismul investigator al elevului, creez condiţiile necesare ca el să se comporte într-un anume fel, să descopere şi să-şi pună probleme. Mă orientez către specificul intereselor şi capacităţilor elevului, sunt atentă la realizările şi creaţiile acestuia.
Relaţiile de comunicare în cadrul grupului au ca obiect diferite situaţii şi aspecte ale vieţii şi afectivităţii fiecăruia. Se transmit informaţii, solicitări, corectări, aprecieri, încurajări sau dimpotrivă nemulţumiri sau dezamăgiri. Stările afective pozitive generează motive sau constelaţii de motive, interese pentru diferite obiecte de învăţământ, formarea convingerilor şi chiar a concepţiei despre lume şi viaţă.
Pe lângă aspectele emoţional-afective care apar în cadrul grupului, există şi momente de tensiune şi conflict, deoarece viaţa în grup dezvoltă norme, valori, convingeri care exercită atât influenţe cât şi convingeri asupra elevilor. În consecinţă personalitatea elevului se manifestă în interdependenţă cu viaţa grupului din care face parte, cu normele şi valorile pe care acestea le dezvoltă.
Grupul influenţează fiecare persoană din cadrul lui, schimbându-i imaginea despre sine, reacţiile, comportamentele, atitudinile şi performanţele, dar, totodată fiecare elev, la rândul lui, va influenţa grupul, subliniindu-i structura şi funcţionalitatea. Clasa mea de elevi cooperanţi se comportă într-o măsură care denotă coeziune, coordonarea eforturilor, valorizarea fiecărui membru în parte, atenţie acordată tuturor, o bună comunicare între toţi elevii, stabilirea unor relaţii amicale între colegi, deci ARMONIE. Cunoscând puterea de influenţare a fenomenelor psihosociale ce apar în cadrul clasei, încerc să exploatez la maximum influenţa lor pozitivă, formativă, contribuind în felul acesta la transformarea lor în adevărate forţe dinamizatoare ale procesului educaţional.
Pentru încurajarea exprimării şi a comunicării în şi în afara clasei, folosim tehnici variate cum sunt convorbirea, textul liber şi mai ales perfecţionarea acestui text prin contribuţie colectivă, ca şi corespondenţa şcolară, lecţii-anchetă, prin care elevii caută informaţia în mediul exterior, reţeaua de întrajutorare şi altele. Dacă vorbim de corespondenţă şcolară, clasa a demarat anul trecut şcolar o astfel de corespondenţă cu o clasă din Timişoara, corespondenţă care le permite micilor elevi o deschidere spre socializare, şi-au făcut prieteni noi de la care află multe lucruri interesante şi inedite. A permis crearea unei legături cu altă clasă din alt mediu geografic, lărgeşte câmpul de relaţii afective care intră astfel în câmpul vieţii şcolare. Elevii devin critici asupra producţiilor corespondenţilor ceea ce atrage implicit exigenţa în realizarea corespondenţei. Ultima scrisoare primită a fost o adevărată monografie a oraşului Timişoara realizată într-o manieră inedită, ceea ce a atras interesul copiilor, dar şi dorinţa de a-şi perfecţiona realizarea produselor proprii. Consider că activităţile generate de această corespondenţă sunt funcţionale, generează învăţarea şi favorizează punerea în practică a numeroase tehnici: ancheta, cercetări, jurnalul şcolar. Una dintre anchetele documentare realizate de elevi a fost necesară tocmai pentru a putea răspunde provocării corespondenţilor de a le prezenta oraşul nostru. Pentru asta am stabilit împreună sursele de obţinere a informaţiilor şi modul lor de abordare, partea de cercetare şi experimentare propriu-zisă, prelucrarea informaţiei, bilanţul fiecărei etape parcurse, bilanţul final şi realizarea formei finale. Fiecare şi-a asumat o responsabilitate. Ancheta documentară este o tehnică de bază în pedagogia Freinet şi înglobează o serie de valenţe: urmează demersul activităţii de cercetare, încurajează activitatea de cercetare a copiilor, stimulează dorinţa de cunoaştere, favorizează munca în echipă, instrumente de lucru cu largi valenţe în cadrul muncii educative, instrument principal în cadrul unui învăţământ activ, stimulează comunicarea atât în relaţia copil-copil cât şi în relaţia copil-dascăl sau copil-adult. Consider că, organizând astfel demersul activităţii de cercetare, i-am încurajat şi i-am stimulat pe elevi să-şi cunoască mai bine localitatea, am favorizat munca în echipă într-un climat cooperativ, dar şi competitiv. Prin distribuirea sarcinilor de cercetare după posibilităţile lor de implicare, elevii au reuşit să cuprindă un volum informaţional bogat şi să comunice eficient pentru obţinerea sau prezentarea informaţiilor. Copiii au lucrat cu multă plăcere deoarece au fost motivaţi, iar faptul că produsele muncii lor vor fi privite şi apreciate de colegi din altă localitate îi motivează suficient, chiar dacă nu-i cunosc pe aceştia în mod direct. Munca elevilor a fost apreciată de către cei din Timişoara.
Această tehnică nu este o activitate care o facem în plus, este motorul vieţii clasei şi implică un alt mod de viaţă: trebuie emise noi idei, confruntate puncte de vedere, luate decizii, împărţite sarcini. Activităţile determină astfel noi structuri. Rolul nostru, al cadrului didactic este foarte important. Trebuie să manifestăm exigenţă în ceea ce priveşte prezentarea prin neacceptarea a ceea ce nu este bine scris sau neterminat. Copilul trebuie să înveţe să fie critic cu el însuşi şi să înveţe să-l respecte pe celălalt. De asemenea, trebuie să manifestăm exigenţă privind ritmul schimburilor pentru reciprocitate, şi evitarea decalajelor. Nicio scrisoare nu rămâne fără răspuns. La primirea scrisorii, afişez scrisoarea, apoi o citesc cu voce tare şi imediat apar întrebările. De aici rezultă pistele de lucru, proiectele de cercetare sau anchetele. Corespondenţa şcolară este un mijloc de a induce comportamente pozitive: rigoare, atenţie, socializare, autonomie, responsabilizare, perseverenţă datorită activităţilor puternic motivate desfăşurate de elev. Prin corespondenţă deschidem ferestrele clasei, lăsând să pătrundă aici plăcerea de a citi, a scrie, de a-l descoperi pe partenerul de aproape sau de departe. „Înainte de toate cultivăm dorinţa internă de a comunica cu alte persoane, cu alţi copii, mai ales dorinţa de a-şi face cunoscute gândurile, sentimentele, visurile, speranţele. Prin urmare va fi pentru copil o modalitate naturală de a învăţa, la fel cum se învaţă mersul.”, spunea Freinet.
Un învăţământ în care se pune accent pe rezultatele achiziţiei şi pe reproducere a unor abilităţi dinainte cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creează ierarhii, va trebui să fie modificat înspre unul care să dezvolte oameni care vor putea să înveţe toată viaţa, să poată inventa şi colabora pentru a se realiza în aceste profesii viitoare.
A preda în alternativa Freinet este o sarcină complexă şi nobilă, dificilă, dar şi plăcută, flexibilă şi mândră, exigentă şi liberă, un mediu în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie şi forţă spirituală. Cea mai profundă lecţie pe care ne-a lăsat-o Freinet a fost, în definitiv, o lecţie de viaţă: unirea eforturilor, colaborarea, apropierea oamenilor printr-o muncă comună efectuată în vederea unei progresive eliberări pentru pace şi pentru progres a umanităţii. În această mare operă a păcii şi progresului, aşa cum repetă constant Freinet, este loc pentru toţi oamenii de bună credinţă, oricare ar fi ideile la care aderă fiecare.

BIBLIOGRAFIE:

► Abric, J.C., Psihologia comunicării -teorii şi metode, Editura Polirom, Iaşi, 2002
► Iucu, R., Managementul clasei de elevi, Editura D.Bolintineanu, Bucureşti,1999
► Păun, E., Clasa de elevi ca grup educaţional (în Sociopedagogie şcolară), EDP, Bucureşti,1982
► Postelnicu,Constantin, Fundamente ale didacticii şcolare, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
► Zlate, M., Zlate, C., Cunoaşterea şi activarea grupurilor şcolare, Bucureşti, Editura Politică, 1982