CONSILIEREA PĂRINȚILOR PENTRU REUȘITA COPIILOR

Educația, definite în termini foarte simpli, este un process al cărui scop essential este acela de a ușura o anumită modificare în comportament. Părinții sunt primii educatori ai copilului, educarea acestuia începând în mediul familial.
Copiii au mare nevoie de părinți, fără să-și dea seama de acest lucru. Personalitatea lor fragedă poate fi modelată discret, cu mult tact și mai ales cu argumentele cele mai rationale de care dispunem.
Orice intervenție brutală în sufletul copilului îi creează resentimente și îl îndepărtează de părinâi sau de educator. Noi, cadrele didactice, nu putem rămâne indiferenți la dramele copiilor cu părinți excentrici sau consevatori, părinți care nu au timp de a petrece momente de calitate cu copiii lor, sau dimpotrivă, părinâi care trudesc din greu, care luptă cu greutățile vieții pentru educația copiilor.
Parteneriatul școală-familie își propune schimbarea mentalității părinților, a atitudinilor și comportamentelor acestora.
În decursul anilor la catredră m-am axat și pe dezvoltarea parteneriatelor cu părinții elevilor din clasă. Activitățile desfășurate sub tema ”Educația părinților” s-au desfășurat în sala de clasă sub formă de ”masă rotundă” în care au avut loc dezbateri, discuții, împărtășirea experienței personale pe marginea unui suport material prezentat în fața părinților.
În astfel de dezbateri se pot supune discuției următoarele tematici:
• Comunicarea părinților cu copiii;
• Educația și mediul de viață al copilului;
• Părintele, model de viață pentru copil;
• Pedeapsă și recompensă;
• Încrederea – asumarea responsabilității;
• Programul zilnic al școlarului;
• Cât de bine îmi cunosc propriul copil? ;
• Copii terorizați de părinți și părinți manipulați de copii;
• Jocul în dezvoltarea armonioasă a copilului;
• Ce așteptări am de la copilul meu? ;
• Stima de sine a copilului;
• Autoritatea și falsa autoritate parentală;
• Cauzele apariției comportamentului violent la copil;
• Anturajul copilului la școală și în afara școlii;
• Siguranța copilului meu;
O preocupare permanentă în întâlnirile cu părinții a fost identificarea dificultăților pe care le
întâmpină aceștia în comunicarea cu propii copii, precum și mijloacele de optimizare a comunicării dintre aceștia. Părinții le-a fost aplicat un chestionar despre modul cum comunică cu copilul, în scopul de a identifica factorii care distorsionează comunicarea eficientă.
Chestionarul cuprinde itemi de felul următor:
1. Discutați zilnic cu copilul dumneavoastră?
2. Cât timp alocați discuțiilor?
3. Despre ce discutați?
4. Ce probleme credeți că vă reduc din timpul pe care vreți să îl petreceți cu copilul dumneavoastră?
5. De ce credeți că uneori copilul refuză să comunice cu dumneavoastră?
6. Ce faceți atunci când copilul greșește?
7. Considerați că sunteți un exemplu pentru copilul dumneavoastră?
8. Cum încercați să vă apropiați de copilul dumneavosatră?
9. Ce simțiți când comunicarea cu copilul dumneavoastră este bună?
10. Dar când nu este bună, ce credeți că nu ați făcut?
11. Ați apelat la cineva din framilie sau din afara ei pemtru a rezolva o problemă de comportare? Dacă da, la cine?
12. Îl ajutați pe copilul dumneavoastră la efectuarea temelor? Dacă da, cât și cum procedați?
13. Verificaâi zilnic temele copilului dumneavoastră?
14. Ce credeți că ar trebui să facă școala pentru a îmbunătăți comunicarea cu familia?
Chestionarul aplicat a constituit o provocare și un prilej de reflexie pentru părinți, dar și un punct
de pornire pentru activitățile următoare. Prezentând rezultatele chestionarului în fața părinților fără a face nominalizări, am realizat o optimizare a relațiilor de comunicare între părinți și copiii lor prin formularea unor concluzii care au avut menirea de a îndruma preocupările părinților în această direcție.
Părinții trebuie să fie buni ascultători pentru copiii lor și să găsească timpul necesar pentru a comunica cu aceștia. Când copilul dorește să comunice ceva, părintele ar trebui să întrerupă orice altă activitate, acordându-i atenția cuvenită, renuntând la atituduinea dominatoare. Este important să i de ofere copilului regulile de bază ale comportării însoțite de exemple concludente. O slabă comunicare poate crea probleme emoționale, copilul pierzându-și încrederea în adulți și retrăgându-se într-o lume a sa. De asemenea, poate avea loc o scădere a performanțelor școlare ca drept pedeapsă involuntară pe care copilul o aplică părintelui prea ocupat; au loc unele tulburări de comportament, copiii manifestându-și suferința în mod violent. Dacă părintele folosește forța pentru obținerea comportamentului dorit, comunicarea va avea grav de suferit, abuzul fiind o metodă devastatoare pentru copil. Aplicarea frecventă a unor pedepse neadecvate va duce la întreruperea comunicării.
Observând efectele negative ale lipsei de comunicare, dar și satisfacțiile pe acre le au părinții care reușesc o bună comunicare cu proprii copii, s-a concluzionat că pentru a avea un copil ”bun” trebuie să depui o muncă susținută și nicidecum să-ți neglijezi copilul în favoarea altor preocupări.
Metoda cea mai adecvată pentru educația copilului este dialogul care poate avea loc în orice împrejurare, la plimbare, la joacă, la muncă, la spectacol etc.
O educație sănătoasă îl face pe copil să devină deschis la nou, creativ, adaptabil, cooperant, comunicativ, tolerant, responsabil, competent, încrezător, împlinit și fericit.
Putem ajunge la aceste finalități prin educarea integrată, parteneriat familie-școală, motivare individualizată și pregătirea continuă a elevului pentru viață.

Bibliografie:
Elena Ciohondaru, Succesul relației dintre părinți și copii, acasă și la școală, Editura Humanitas, București, 2004;
Ecaterina Adina Vramas, Consilierea și educarea părinților, Editura Aramis, București, 2002.