Jocuri educaţionale

Duelul primăverii
Probleme care se rezolvă prin 1-2 operaţii
Matematica Clasa a II-a

Cutremur
Unităţi de măsurat lungimea
Matematica Clasa a III-a

Joc de colorat
Joc de colorat. Culori calde-reci etc.
Matematica Clasa a II-a

COMUNICAREA MANAGERIALĂ EFICIENTĂ : METODE DE PREZENTARE A DISCURSULUI

Învăţământ primar | Alte discipline

Propus de: ccccc | 30.03.2015 08:49 | Revista cadrelor didactice nr. 12/2015 | 914 vizualizări

n afara calităţilor morale şi manageriale, directorul unităţii de învăţământ trebuie să fie un bun comunicator, îndeplinind, în acest fel, sarcina de distribuitor de informaţii şi consultant pentru echipa pe care o conduce.

COMUNICAREA MANAGERIALĂ EFICIENTĂ : METODE DE PREZENTARE A DISCURSULUI
prof. Cristina Stan
Şcoala Gimnazială “Grigore Moisil” Ploieşti
Şcoala Gimnazială “G. E. Palade” Ploieşti

În afara calităţilor morale şi manageriale, directorul unităţii de învăţământ trebuie să fie un bun comunicator, îndeplinind, în acest fel, sarcina de distribuitor de informaţii şi consultant pentru echipa pe care o conduce. De aceea, managerul şcolar trebuie să stăpânească, dincolo de comunicarea didactică, principiile şi deprinderile unei comunicări manageriale eficiente, prin care să poată stabili relaţii interumane armonioase şi să realizeze un climat de parteneriat între toţi factorii care contribuie la educaţie.
Există foarte multe situaţii în care managerul trebuie să facă dovada unei bune comunicări orale sau scrise, cel mai frecvent, însă, sunt situaţii de comunicare orală (discursurile din cadrul şedinţelor consiliilor profesorale sau cu părinţii, de analiză a lecţiilor asistate, de la începutul şi sfârşitul anului şcolar etc.). există patru metode majore de prezentare a discursului : discurs improvizat, prezentarea unui text memorat, citires dintr-un manuscris şi prezentarea liberă.
Situaţiile de discurs improvizat nu ne lasă decât puţin timp sau deloc pentru a ne pregăti. În şedinţe, oricărui cadru didactic, nu numai directorului, i se poate cere să spună câteva cuvinte pe o temă pe care, în principiu, o cunoaşte. Pentru a face faţă acestei situaţii trebuie să ne bazăm pe cunoştinţele şi experienţa anterioară. Dacă avem la dispoziţie câteva minute, ne pregătim discursul improvizat identificând principalele pe care trebuie să le atingem. Dacă avem acces la orice tip de material pe care se poate scrie, ne notăm cuvintele-cheie pentru fiecare idee principală, fie în ordinea importanţei, fie aşa cum apar natural (cronologic sau spaţial). Această schemă ne va ajuta să nu uităm nimic din ceea ce este important de spus. Este bine să ne urmărim punctele verbal, pe măsură ce vorbim despre ele şi să ilustrăm fiecare idee cu exemple, iar la final să rezumăm şi să tragem concluziile.
Un discurs improvizat apare de obicei în contextul altor discursuri , anterioare. Acestea pot creea o atmosferă pentru prezentarea noastră. Putem face legături cu replicile celorlalţi vorbitori. Dacă ceilalţi au stat în picioare şi ni se pare că acest lucru a satisfăcut audienţa, vom proceda la fel. Pe de altă parte, dacă mai devreme vorbitorii au stat jos, le vom urma exemplul şi ne vom adapta tonul mesajului la această poziţie mai relaxată. Multe depind de succsesul pe care l-au avut ceilalţi vorbitori. Dacă aceştia au ofensat ascultătorii ţinând prezentări în picioare, rămânând aşezaţicreăm un contrast şi o distanţă faţă de ei, care ne avantajează .
A sta în picioare în timp ce vorbim este o formă de evidenţiere. Sugerează că avem ceva important de spus. Rămânând jos, audienţa poate aştepta mai puţin de la mesaj, anticipând o manieră informală de prezentare. Dacă, în cursul unei discuţii, anticipăm că vom vorbi de mai multe ori, putem să ne rezervăm modul mai formal de prezentare, în picioare, pentru momentul când facem cea mai importantă afirmaţie.
Din fericire, majoritatea discursurilor improvizate sunt relativ informale. Nimeni nu se aşteaptă la un discurs şlefuit pe moment, dar abilitatea de a se aduna ideile repede, de a le organiza eficient şi de a le prezenta cu încredere ne pune în avantaj şi în interacţiunile sociale. Principiile structurarii, dezvoltării şi susţinerii ideilor pe care le asimilăm când ne pregătim mai îndelung prezentările ne pot ajuta să devenim un vorbitor eficient.
Prezentările unui text memorat cer o abilitate considerabilă. De multe ori, novicii care încearcă să memoreze discursurile sunt atât de prinşi în reamintirea lor, încât uită să comunice cu audienţa. Prezentarea memorată devine deseori mai mult un monolog decât un discurs. Pentru că îi leagă de un text, abordarea memorată descurajează vorbitorii de a se adapta auditoriului în funcţie de reacţiile acestuia. Îi poate împiedica să amplifice punctele care trebuie clarificate. Există pericolul ca vorbitorul să sfârşească prin a privi lung către tavan, invocând sfinţii să-l ajute să-şi amintească ce urmează.
O altă problemă a discursurilor memorate este că trebuie scrise înainte. Majoritatea oamenilor nu scriu foarte bine în limbaj oral, pentru că au fost antrenţi în stilul scris. Între stilul oral şi cel scris există diferenţe majore. Un stil oral bun utilizează tipare scurte, directe, conversaţionale. Chiar fragmentele de propoziţii pot fi acceptabile. Repetiţia, reformularea, amplificarea sunt mai necesare în vorbit decât în scris. Trebuie folosite imagini pentru ca auditoriul să vizualizeze subiectul.
Dacă simţim nevoia memorării unui discurs, trebuie să ne asigurăm că acel discurs are un bun stil oral. Putem memora doar unele părţi ale discursului-introducerea sau concluzia- dar trebuie să evităm, în general, memorarea lui în întregime.
Prezentarea citită dintr-un manuscris cere cel puţin tot atât talent ca şi prezentarea memorată. De asemenea, dă naştere cam la aceleşi probleme.
Majoritatea oamenilor nu citesc bine cu voce tare pentru alţii. Sună ca şi când ar citi, nu comunica. În plus, când vorbitorul intenţionează să citească dintr-un manuscris, nu repetă îndeajuns, nu se familiarizează cu ideile. A citi dintr-un manuscris pregătit este preferabil doar când o înlănţuire exactă de cuvinte este imperativă sau când constrângerile de timp sunt severe (prezentarea materialelor la simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice etc). Pe de altă parte, discursul oral poate include citate sau date statistice care se cer citite.
Pentru a face o prezentare citită care să funcţioneze în interesul şi nu în defavoarea oastră, este bine să ne asigurăm că mesajul are stil oral. Dacă e posibil vom folosi un print cu litere vizibile şi vom practica prezentarea discursului din manuscris pentru a ne familiariza cu el.
Prezentarea liberă este pregătită şi repetată, dar nu scrisă şi memorată. când vorbim oral, ne folosim adesea de un scurt plan pe post de declanşator al memoriei. Acest plan de cuvinte-cheie este o versiune mai scurtă a planului formal mai complet. Se lucrează pornind de la un tipar sau o secvenţă de idei care a devenit foarte prezentă în mintea noastră. De fiecare dată când repetăm planurile, cel din mână şi cel din minte, cuvintele vor fi uşor diferite. Pentru că discursul nu este scris dinainte, limbajul pare mai spontan şi natural. În plus, acest mod de preyentare permite adaptarea la auditoriu pe măsură ce îi observăm reacţiile. Ne-a înţeles? E nevoie să definim un cuvânt pe care tocmai l-am folosit? Când prezentăm liber, putem monitoriza răspunsurile auditoriului şi putem face pe loc modificări.
Pentru că este nevoie de pregătire şi repetiţie, prezentarea liberă este mai şlefuită decât discursul improvizat. Pregătirea şi repetiţia se văd din organizarea mai îngrijită a materialului, susţinerea completă a punctelor de vedere şi uşurinţa cu care este prezentat discursul. Şi pentru ca ordinea şi alegerea cuvintelor nu sunt prestabilite, prezentarea orală permite o mai mare flexibilitate şi spontaneitate decât cea memorată sau citită. E mai uşor să dăm aparenţă de conversaţional când avem contactul direct cu ascultătorii, pe care-l permite prezentarea orală.
Comunicarea eficientă nu se rezumă numai la abilitatea de a vorbi. Liderii eficienţi trebuie să fie în aceeaşi măsură şi buni ascultători. Ascultarea critică este o abilitate dobâdită care implică auzirea, înţelegerea, interpretarea şi rememorarea mesajului. Abilitatea de comunicare a managerului, şi nu numai, constituie o exigeţă fundamentală pentru calitatea raporturilor interpersonale dintr-o organizaţie.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 16 evenimente

«NOIEMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Magia toamnei

Propus de: 77adn

Sondajul zilei

Părinții se plâng că elevii au prea multe materii și ore. Conform noului plan-cadru, elevii claselor a VII-a și a VIII-a au 31-34 ore pe săptămână. Elevilor le-au fost introduse materii noi dar, și unele discipline din vechiul plan-cadru sunt considerate inutile de către părinți. Ce discipline, în opinia dumneavoastră, ar trebui eliminate?

525 voturi | 30 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: teoiordachioaie Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

A fost imbunatatit modul de vizualizare a documentelor. Acum puteti sa le vizualizati, apoi le descarcati