Școala și internetul

Şcoală s-a mutat şi pe calculator, cu sau fără voia noastră, educaţi şi educatori îşi caută o mare parte din resurse în internet. Cât e de bine? Cât e de rău? Cine ştie câtă nevoie de sare are fiecare organism? Cine ştie cât de nocivă este cantitatea de n grame de sare pentru diferiţi indivizi? Aşa este şi internetul. Aproape orice întrebare are răspuns folosind internetul. Dar răspunsul bun îl află tot omul... educat. Omul educat sau educabil ştie să caute RESURSE pentru educaţie.
În ceea ce priveşte copiii, ei s-au născut în această lume a internetului. Sunt numiţi „nativi digital”: au crescut folosind câteva ore pe zi calculatorul şi internetul. Astăzi, ei relaţionează folosind chat-ul, formând comunităţi virtuale, pentru că astfel pot comunica rapid unii cu alţii, având posibilitatea că, în timp ce fac schimb de mesaje cu prietenii, să asculte şi muzică, să descarce fişiere de pe internet, să urmărească alte site-uri şi chiar să răspundă celor din jur dacă sunt întrebaţi ceva. Ritmul lor este uluitor faţă de celelalte generaţii, iar a pretinde unui copil din ziua de azi să înveţe după metode tradiţionale şi să facă acest lucru cu plăcere este foarte greu. Elevii din ziua de azi sunt demotivaţi să înveţe pentru că şcoală a rămas în urmă. O lecţie de 50 de minute în care să asculte explicaţiile profesorului sau să citească informaţiile din manual cu greu mai poate motiva un copil. Una este să îl înveţi pe un copil geografia României arătându-i pe harta fizico-geografică unde se află oraşele şi care sunt formele de relief şi cu totul altceva este să foloseşti hărţi suprapuse în care poate să descopere singur formele de relief şi oraşele folosind un soft educaţional performant. Geografika de la INTUITEXT, spre exemplu, este un program pe calculator care îi învaţă pe copii oraşele din România cu ajutorul unui ghid care cuprinde imagini, legende şi informaţii interdisciplinare cu privire la oraşul respectiv. De la un simplu desen pe harta, oraşul ajunge să fie un loc pe care copiii să-şi dorească să-l viziteze. Şi asta pentru că informaţia este transmisă interactiv, într-un mediu familiar copiilor. Dacă acum câţiva ani observăm cum răsar firele de grâu în cutia de conserve în care am semănat boabe, acum, printr-un simplu click, avem acces la simulări incredibile, fenomene şi experimente virtuale. Dacă acum câţiva ani, profesorii din diverse şcoli se întâlneau doar cu ocazia concursurilor şcolare, astăzi, peste 40.000 de profesori din toată ţară au o singură cancelarie: www.didactic.ro. Este o adevărată maşinărie pe internet, care trăieşte prin utilizatorii ei, cadrele didactice din toată ţară care postează zilnic lecţii-model, fotografii, exemple, proiecte, prezentări. Cu siguranţă, astfel de comunităţi on-line se vor dezvoltă puternic în anii ce urmează pentru că suntem în căutarea unor noi forme de educaţie, unele practice şi simple, altele bazate pe multă informaţie, din care putem uşor extrage esenţialul. Pentru adulţi, calificarea prin internet şi învăţământul prin platformele on-line sunt instrumente accesibile celor care nu au timp să urmeze un training sau un curs clasic. Iar studiile arată că regulă devine instruirea în „pastile“ scurte, de câteva minute, fiind rară instruirea prin întreruperea jobului pentru câteva ore sau zile. Mai mult, conţinutul multimedia al cursurilor on-line ajută la dezvoltarea de competenţe şi uşurează mult însuşirea informaţiilor. În plus, cursanţii îşi organizează singuri timpul, învaţă în ritmul lor şi accesează în acelaşi timp şi alte informaţii suplimentare de care au nevoie. Companiile aleg platformele on-line de instruire pentru că le dau posibilitatea de a-şi instrui angajaţii chiar dacă aceştia se află într-un alt oraş, economisind resurse importante. Cursurile şi testarea on-line sunt preferate de companii pentru că sunt eficiente în procesele de formare, evaluare şi testare periodică a angajaţilor şi asigura menţinerea performanţelor şi după terminarea trainingului. Să nu ne mirăm că educaţia pe internet va deveni peste nu mult timp preferată, pentru că răspunde cerinţelor actualei generaţii de copii, dar şi nevoilor de instruire a adulţilor. Un lucru este însă cert: mediul on-line nu va suplini profesorul şi nici nu va elimina definitiv instruirea clasică. Tendinţa evidenţă în educaţie este îmbinarea instruirii clasice cu educaţia on-line şi adaptarea conţinutului educaţional la ritmul viitoarelor generaţii.
Orice părinte este îngrijorat de dezvoltarea şi educarea copiilor lui. Dacă în urmă cu câţiva ani, televizorul era o grijă a părintelui din cauza programelor de care copiii deveneau dependenţi, acum calculatorul şi, implicit, internetul par a fi o ameninţare asupra comportamentului copiilor.
Programul copilului de vizionare a emisiunilor TV trebuie să fie limitat, de asemenea trebuie controlată de către părinţi calitatea emisiunilor sau a canalelor TV urmărite de copii. Cu timpul, posturile de televiziunea şi-au adaptat oferta şi astfel au apărut posturi cultural-educaţionale. Spre exemplu, Discovery sau Naţional Geographic oferă, prin programele lor, informaţii foarte interesante. Copiilor le plac aceste posturi şi învaţă lucruri noi şi utile, pe care de multe ori nu le află la şcoală.

Posturile de televiziune s-au adaptat noilor cerinţe educaţionale, iar, în ultima perioada, au apărut noi cai de informare – calculatorul şi internetul –, adaptate şi acestea în acelaşi ritm propagării educaţiei. Oferta educaţională online este tot mai diversificată şi cuprinzătoare, îmbinând armonios atât exerciţiile suplimentare şi lectură cu învăţarea calculatorului şi a opţiunilor internetului, cu comunicarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale prin intermediul comunităţilor online. Realizatorii siturilor sunt echipe de informaticieni, profesori şi profesionişti implicaţi în educaţie şi creaţie, oameni conştienţi că utilizarea excesivă a internetului poate duce şi la efecte comportamentale negative, aşa încât se propun şi activităţi dincolo de calculator, creative şi recreative, întâlniri în care să apară noi informaţii, dar să se şi aplice practic unele cunoştinţe aflate în cadrul virtual. Comunicarea virtuală se îmbunătăţeşte substanţial la o întâlnire reală cu persoanele din lista ta de cunoscuţi pe internet, cu care deja ai împărtăşit idei, pasiuni, vise. Formarea unor comunităţi online pentru copii ce au acelaşi aspiraţii creează spaţii educaţionale, în care cunoştinţele şi informaţiile acumulate circulă şi se dezvoltă.

Ca părinţi, avem obligaţia morală să oferim accesul neîngrădit la tot ce este mai bun pentru copiii noştri. Şi acest lucru îl putem face prin direcţionarea lor înspre situri educaţionale, unde pot face exerciţii suplimentare într-un alt mod de cât cel tradiţional. Internetul este atrăgător pentru copii, iar pe aceste situri pot găsi premii pentru rezultatele lor, îşi pot face prieteni noi, cu care să descopere pasiuni comune şi cu care să concureze în obţinerea rezultatelor. Şi toate activităţile copilului pot fi încurajate şi supravegheate de părinţi, prin accesul părintelui la contul copilului, unde observă ce probleme a rezolvat, unde a întâmpinat dificultăţi sau cât timp a petrecut pentru dezvoltarea şi perfecţionarea să.

Deschiderea spre tot ce este nou, inovator, dar în acelaşi timp util şi educativ presupune dorinţa de performanţă şi autodeparire. Lasă copilul tău să devină cel mai bun atât la şcoală, cât şi în societate.

Bibliografie

 IOAN DRĂGAN, Comunicarea. Paradigme şi teorii, vol. 1, Bucureşti, Editura Rao, 2007b.
 IOAN DRĂGAN, Comunicarea. Paradigme şi teorii, vol. 2, Bucureşti, Editura Rao, 2007b.
 MIRON IONESCU, IOAN RADU, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004
 MICHAELA LOGOFĂTU, MIHAELA GARABET, ANCA VOICU, EMILIA PĂUŞAN, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor în şcoala modernă, Editura Credis, Bucureşti, 2003