CARTEA - UN DAR DE SUFLET

Unul dintre obiectivele cele mai importante şi mai grele ale disciplinei Limba şi literatura românǎ este formarea unei atitudini pozitive faţă de lectură, această ţintă fiind un element important atât în formarea competenţei literare, cât şi a celei culturale, dar şi un obiectiv din ce în ce mai greu de atins în contextul socio-cultural actual.
Actul receptării lecturii, privit din perspectiva formativităţii individului, este un proces şi dirijarea lui prin lecturi valoroase estetic favorizează formarea gustului pentru lectură şi a discernământului în alegerea lecturilor după terminarea şcolii.
Sunt numeroase studiile care subliniază rolul considerabil al şcolii în formarea elevilor ca cititori de literatură, de carte în general, răspunderea pe care o are aceasta pentru formarea omului epocii moderne, capabil să se autoinstruiască şi să selecteze cu simţ critic şi estetic din multitudinea de mesaje cu care este asaltat pe cele care-i sunt necesare pentru conturarea personalităţii sub aspect profesional şi spiritual şi pe cele care-i deschid accesul la cultura majoră a umanităţii. Adevărata cultură nu se reduce la manualele şcolare, idee susţinută şi de afirmaţiile lui Mihail Sadoveanu: „Nu e cultură absorbirea manualelor didactice de către mulţi premianţi ai liceelor noastre. Cine se mărgineşte la zădărnicia publicaţiilor frivole şi la mecanismul strict didactic al manualelor rămâne depărtat şi sălbăticit, în afara lumii auguste a adevăratei culturi.” ( Mărturisiri)
De ce este atât de dificil pentru un profesor să determine un elev să lectureze o operă literară? E greu de răspuns. Aparent lucrurile sunt simple. Ca în orice problemă, ar trebui mai întâi identificată cauza şi apoi trebuie făcută o analiză a stării de fapt şi conceput un plan de remediere. Unii, probabil că ar da vina pe lipsa de implicare a părinţilor în parcursul educaţional al copiilor, alţii ar acuza din start existenţa calculatorului şi a Internetului şi, desigur, variantele de răspuns ar putea continua. Cauzele sunt mult mai multe decât par a fi. O certitudine este însă dezinteresul elevilor pentru lectură, un fenomen care, din păcate, prinde o amploare din ce în ce mai mare şi are implicaţii atât din punct de vedere social, cât şi economic, cultural şi psihologic.
În epoca globalizării şi a informatizării lectura a devenit pentru omul modern „un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.”(Mircea Eliade)
Proiectul educaţional pe care l-am derulat în anul şcolar trecut reprezintă o încercare de a repune în drepturi cartea şi biblioteca, de a le aduce în atenţia elevilor şi a părinţilor, de a contribui la redescoperirea lecturii prin promovarea unei conduite pozitive în relaţia cu cartea.
Ideea acestei activităţi a plecat de la o stare de fapt, deloc îmbucurătoare pentru orice profesor de Limba şi literatura română. Se ştie că în activitatea noastră lectura este cheia succesului, ceea ce presupune implicit şi interacţiunea elevului cu cartea şi, desigur şi cu biblioteca. Însă, uneori, elevul se întoarce dezamăgit de la bibliotecă pentru că singurul exemplar din romanul solicitat de el se află la un alt cititor. Astfel, se creează un cerc vicios şi elevul, dezamăgit, renunţă la a mai trece pragul bibliotecii, ceea ce pe termen lung poate avea consecinţe grave.
Bibliotecile şcolare sunt centre-resursă în procesul de instruire, formare şi educare în cadrul învăţământului preuniversitar prin exercitarea funcţiilor sale de informare şi documentare. Fondul de carte şcolară este redus în multe unităţi, din cauze variate (uzură fizică şi morală, gestionare improprie şi defectuoasă, neimplicarea reală a fiecăruia dintre noi la îmbogăţirea acestuia). De exemplu, biblioteca şcolii noastre nu a mai primit finanţare pentru îmbogăţirea fondului de carte din 2006, ceea ce, desigur, afectează nu numai activitatea didactică. Elevii noştri provin în cea mai mare parte din mediul rural şi multora le este greu să facă rost de cărţile din bibliografia obligatorie recomandată.
Ca urmare, mi-am propus să îmbin utilul cu plăcutul şi să îi invit atât pe elevi, cât şi pe cadrele didactice ale Colegiului Tehnic „Petru Poni” Roman să facă şi să îşi facă cel mai de preţ dar de Crăciun – o carte. Şi nu una oarecare... O carte preferată, o carte pe care ar recomanda-o cu plăcere colegilor şi, mai ales, o carte pe care ştiu că mulţi dintre ei au căutat-o la bibliotecă şi le-a fost foarte greu să o găsească.
Aşa că am trecut la fapte... desigur cu sprijinul şi binecuvântarea conducerii şcolii. Iniţial, cu ajutorul d-nei bibliotecar, s-a întocmit o listă cu titlurile de carte şcolară pentru care fondul bibliotecii este insuficient în raport cu cererea, după care elevii au fost sensibilizaţi prin prezentarea acestei situaţii şi solicitaţi să se implice în această activitate, donând fiecare câte o carte în beneficiul bibliotecii şcolii şi, desigur, în folosul lor şi al generaţiilor viitoare de elevi ai liceului nostru.
Ca urmare, elevii au dăruit din toată inima în jur de 80 de cărţi, atât titluri din literatura clasică românească, cât şi din literatura universală. Acestora li s-au alăturat şi cadre didactice ale şcolii şi încet, încet s-au adunat în jur de 100 de cărţi.
În spiritul sărbătorilor de iarnă, activitatea s-a finalizat la bibliotecă prin realizarea de către elevi a unui brad de Crăciun din cărţile donate, ceea ce implică şi creativitate nu numai bucuria de a dărui. Cred că ideea construirii brăduţului a fost primită cu mult mai mult entuziasm decât oricare altă parte a activităţii, cel puţin aşa spun fotografiile.
Se pare că brăduţul din cărţi a fost nu numai o provocare... Totul nu s-a redus doar la a dărui, ci a adus în ecuaţie şi verbul a construi.
În principu, activitatea şi-a atins obiectivul principal, deoarece în felul acesta elevii s-au împrietenit cu biblioteca şcolii, respectiv cu cartea. Prin simplul act de a dărui o carte de care vor beneficia cu toţii, elevii au devenit mai motivaţi /curioşi să frecventeze biblioteca şcolii şi, totodată, au conştientizat faptul că trebuie ca pe viitor să păstreze în bună stare şi să respecte cărţile pe care le vor împrumuta.