Jocuri educaţionale

Cu răţuştele la culcare
Formarea numerelor. Clasa miilor, clasa unităţilor
Matematica Clasa a III-a

Armonia culorilor
Fracţii egale
Matematica Clasa a IV-a

Foca la distracţie
Adunări şi scăderi în concentrul 0-10000
Matematica Clasa a III-a

CARACTERUL TRANSDISCIPLINAR AL PREDĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Interes general | Toate disciplinele

Propus de: marcutatiana | 03.09.2019 20:58 | 30 vizualizări

I . Disciplinaritatea , pluridisciplinaritatea , interdisciplinaritatea , transdisciplinaritatea

CARACTERUL TRANSDISCIPLINAR AL PREDĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Nedelcu Alice, Școala Gimnazială „Vasile Cîrlova” Târgoviște, Dâmbovița

I . Disciplinaritatea , pluridisciplinaritatea , interdisciplinaritatea , transdisciplinaritatea

Pentru a face faţă schimbărilor caracteristice lumii contemporane , elevii au nevoie de competenţe strategice ca : abilitatea de a învăţa cum să înveţe , abilitatea de evaluare şi rezolvare de probleme.
Transdisciplinaritatea încorporează mai multe niveluri de intervenţie educativă . B. Nicolescu arată că „ disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: al cunoașterii.”
La rândul ei, integrarea cuprinde mai multe niveluri, ce corespund pașilor spre transdisciplinaritate.
Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. În urma acestei intersectări pot lua naştere diferite obiecte de studiu .
Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-ului. Două mari direcţii se regăsesc astăzi la nivel ideologic şi practic în şcoala românească :
- direcţia conservatoare , majoritară şi statică , ce conservă o viziune monodisciplinară ; şi
- direcţia inovatoare , minoritară şi dinamică , ce promovează interdisciplinaritatea .
Proiectarea monodisciplinară presupune delimitări precise între domeniile învăţământului , concepţie ce permite învăţătorului o expunere facilă , urmărind logica ştiinţei , cerându-i doar o bună pregătire pedagogică în specialitatea sa . Educatul se familiarizează uşor cu limbajul şi problematica disciplinei , însuşindu-şi conţinuturile şi putând să le aprofundeze fără efort deosebit. Dezavantajul major al acestei abordări este că , deşi conţinuturile sunt clare , finalităţile nu sunt la fel de accesibile .
Proiectarea interdisciplinară a conţinuturilor presupune fluidizarea delimitărilor dintre discipline , ceea ce poate conduce la o scădere în ceea ce priveşte sistematizarea materiei , rigoarea prezentării şi profunzimea investigaţiei . Pe de alta parte însă , un curriculum de tip integrat prezintă avantajul de a face vizibile învăţătorului şi elevilor finalităţile procesului , dovedindu-se mai eficient în relaţie cu scopurile generale ale educaţiei .
Pentru coerenţa întregului proces de formare a elevilor de-a lungul şcolarităţii , o integrare mai pronunţată a conţinuturilor diverselor discipline de studiu s-ar putea dovedi benefică în raport cu obiectivele specifice fiecăreia în parte . Bineînţeles acest demers trebuie realizat în mod diferenţiat , adaptat caracteristicilor grupului şcolar şi pe cât posibil , ale fiecărui elev în parte şi specificului şcolii . O abordare interdisciplinară presupune în general anumite preachiziţii, o anumită cultură generală ; de aceea eficienţa ei sporeşte pe măsura înaintării în vârstă a elevilor .
În funcţie de gradul de integrare al conţinuturilor , proiectarea interdisciplinară cunoaşte mai multe variante : ( D’ Hainaut)
1.Multidisciplinaritatea - presupune alăturarea unor elemente proprii unor discipline diferite , în scopul reliefării unor perspective comune sau realizării unor analogii .
2.Pluridisciplinaritatea - presupune abordarea unor teme aflate la intersecţia unor discipline distincte , din perspectivele şi cu instrumentele oferite de aceste discipline , demers în urma căruia se stabilesc conexiuni inedite . Pluridisciplinaritatea permite surprinderea problematicii din mai multe perspective între care exista o anumită întrepătrundere .
3. Interdisciplinaritatea - presupune o fluidizare a graniţelor între domenii în abordarea unei teme , o colaborare ce depăşeşte stabilirea unor simple conexiuni , evoluând spre realizarea unor transferuri conceptuale şi metodologice între discipline , spre realizarea unor sinteze , sau chiar a unor noi modele teoretice şi practice , aflate în zona de frontieră dintre două sau mai multe ştiinţe .
Abordarea unor teme precum ,, Omul şi mediul în care trăieşte “ , deşi poate fi realizată pluridisciplinar sau monodisciplinar , invită prin înălţimea investigaţiei implicate la stabilirea unor conexiuni între diferite discipline încât s-ar putea constitui noi discipline.
Schimbarea adusă de interdisciplinaritate este depăşirea delimitărilor formale impuse de discipline distincte , renunţând la facilităţile oferite de puterea explicativă a unor ştiinţe , în încercarea de a surprinde o imagine globală a problemei şi de a realiza sinteze inedite .
4. Transdisciplinaritatea – presupune abordarea unor teme , adeseori de mare complexitate , precum noţiunile primare sau adevărurile ultime , folosind instrumente şi reguli de investigaţii proprii anumitor ştiinţe , folosind concepte ale acestor ştiinţe , dar în alte contexte .
Elevii manifestă interes pentru problemele concrete cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi şi caută pentru multe dintre aceste explicaţii şi soluţii practice . Pentru a veni în întâmpinarea intereselor lor , învăţământul va trebui să se aplece mai mult asupra cotidianului , căci ceea ce îi interesează pe copii ţine prea puţin de domeniul teoriei ştiinţifice . Şcoala trebuie să-i pregătească pentru viaţa în lumea reală .

II . Care sunt caracteristicile activităţilor transdisciplinare ?
Activităţile transdisciplinare :
- sunt create pe demersurile intelectuale şi afective ale elevilor;
- au ca scop formarea unor competenţe cu caracter transdisciplinar :
a . competenţe de tip cognitiv ,
b . capacităţi de tip creativ( elaborarea de idei , rezolvarea de situaţii problemă investigarea , elaborarea de soluţii originale );
c . capacităţi reflexive ( autocunoaşterea , autoaprecierea , adaptarea la mediu )
d . capacităţi de interacţiune socială ( integrarea în activităţile de grup , cooperarea );
e. capacităţi comunicative ( perceperea mesajelor , transmiterea unor mesaje prin diverse coduri , ascultarea activă , comunicarea verbală , nonverbală ;
f . capacităţi motrice .etc.
- vizează obiective de referinţă ale mai multor arii curriculare , elevii fiind puşi în situaţia de a aplica în situaţii noi cunoştinţe dobândite şi deprinderi formate în cadrul lecţiilor din săptămâna respectivă sau din cele anterioare
- traversează barierele disciplinelor , organizând cunoaşterea ca un tot unitar , întrucât activităţile dintr-o zi sunt părţi ale unei teme , lecţiile pot avea legături unele cu altele , fără a se desfăşura una după alta cu distanţe clare între ele
- se realizează prin modul de organizare grupal , în perechi , sau individual , în funcţie de situaţie
- au aspect de joc respectând astfel particularităţile vârstei
- valorifică inteligenţa dominantă a fiecărui copil ( lingvistică , logico - matematică , spaţial – vizuală , muzicală , corporal – kinestezică , ş .a .) prin diversificarea sarcinilor de învăţare .

III. Exemple de activităţi transdisciplinare pentru o anumită temă
Tema : Sărbători de primăvară
Scopul : - însuşirea unor cunoştinţe despre sărbătorile de primăvară
- formarea deprinderilor de a confecţiona obiecte specifice sărbătorii Pascale
- educarea gestului estetic
- formarea deprinderilor de comunicare orală
Astfel, la clasa a II-a, activitățile transdisciplinare propuse au fost: disciplina CLR ( Povestea Iepurașului, pregătire daruri pentru cei dragi – Scriere felicitări), MEM ( Surprizele din coș), AVAP (Ștampile pentru ouă), MM ( Ștafetă –„Cursa Iepurașului”).
IV. Concluzii
Sintezele inter şi transdisciplinare reprezintă demersurile didactice cele mai promiţătoare , dar şi mai greu de aplicat . Ele presupun activităţi bine pregătite , puncte de vedere globale criterii şi exemple problematice cu caracter comun : natura , comunicarea , democraţia , drepturile omului , filosofia etc.
Prin transdisciplinaritate se urmăreşte ca sistemul informaţional să realizeze coerenţa între elementele sale, să adapteze situaţiile de învăţare la cerinţele educaţionale, să ofere posibilitatea afirmării personalităţii elevului .

Bibliografie :
1. Constantin Cucoş , ,, Pedagogie”, Ed. Polirom , 2006 , Iaşi
2. . Mirela Mihăescu , Aniţa Dulman , Claudia Mihai , ,,Activităţi transdisciplinare – Ghid pentru învăţători” , Editura Radical , 2004 , Craiova
3.*** ,, Învăţămâtul primar”- Revistă dedicată cadrelor didactice , Nr. 4 , Ed. Discipol, 2000 ,
4.***,,Iniţial” – Publicaţie de informare şi opinie pentru învăţământul pre/ primar, Nr. 16- 19,Ed.
C.C.D. Grigore Tăbăcaru , Bacău , 2004

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 7 evenimente

«SEPTEMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Toate evenimentele

Sondajul zilei

Cum alegeți manualele? Votați și comentati!

258 voturi | 6 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Pentru cadrele didactice din preuniversitar: Abonaţi-vă la Premium și puteţi avea mai multe puncte la dosarul personal!