CALITĂȚILE EDUCATORULUI DE SUCCES

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un educator pentru a se considera un cadru didactic de succes sunt următoarele: să îndeplinească în cadrul activităților desfășurate cu copiii (pe durata ciclului preșcolar) toate obiectivele prevăzute în programa școlară și să aibă o atitudine reflexivă față de propria muncă; să creeze și să implementeze în activitatea profesională o serie de inovații curriculare care să anticipeze schimbările ce vor apărea în viitor; să dovedească o bună relaționare cu preșcolarii, părinții și comunitatea locală; să aibă un stil didactic și un comportament cât mai apropiate de cele ale unui educator ideal.
În ceea ce privește calitățile unui cadru didactic de succes, ele ar trebui să fie vizibile încă înainte ca acesta să fie calificat profesional. Puține persoane sunt înzestrate nativ în mod echilibrat cu calități care corespund unui educator ideal, dar prin perseverență și efort susținut propriul comportament poate fi remodelat. Dintre cele mai importante calități pe care le poate prezenta un educator am putea enumera: simțul umorului (un copil va fi mai deschis față de o persoană veselă decât față de una cu fizionomie gravă și atitudine belicoasă sau tragică); spiritul ludic (jocul este cea mai importantă activitate a unui educator în lucrul cu copiii pentru că aceștia sunt dispuși să învețe mai curând de la un autentic partener de joc, decât de la un cadru didactic scorțos); creativitatea și imaginația (sunt două calități indispensabile în crearea și organizarea conținuturilor și a ambientului educațional); atenția și abilitățile de comunicare (educatorii cu atenție distributivă au șanse mai mari să dețină controlul clasei fără a depune un efort prea mare); empatia (educatorii empatici vin mai ușor în întâmpinarea nevoilor și așteptărilor fiecărui copil în parte, având capacitatea de a se transpune și de a rezona emoțional cu preșcolarii); calmul, răbdarea și fermitatea (aceste trei calități sunt direct proporționale cu gradul de disciplină al preșcolarilor); spiritul organizatoric (educatorul trebuie să dovedească spirit organizatoric în amenajarea mediului educațional, organizarea activităților, facilitarea resurselor, elaborarea documentelor, relaționarea cu părinții și colegii); simțul dreptății (presupune aceeași măsură de lucru pentru toți copiii și evitarea ierarhizării); capacitatea de a lucra în echipă (presupune existența unui scop comun, a unei strategii comune și a încrederii între parteneri) și sănătatea (fizică și psihică).
În funcție de specificul lor, calitățile enumerate pot fi structurate astfel: calități intelectuale (inteligență, creativitate, imaginație, memorie, spirit de observație, limbaj bogat), calități moral-afective (sinceritate, dragoste pentru profesie) și calități moral-volitive (fermitate, simțul dreptății, răbdare, perseverență, stăpânirea de sine, curaj, voință). Aceste calități de voință și trăsături morale se dezvoltă în activitatea desfășurată zi de zi în sala de grupă și în afara ei.
Dacă se ține seama de calitățile pe care le-am enumerat mai sus se va observa, în timp, dezvoltarea capacităților psihice ale copiilor: inteligența, memoria, imaginația, dar și formarea de trăsături morale, favorizând astfel dezvoltarea personalității acestora.

BIBLIOGRAFIE:
Munteanu, Camelia, Munteanu, Eusebiu Neculai, Ghid pentru învățământul preșcolar: o abordare din perspectiva noului curriculum, Editura Polirom, Iași, 2009.
Robu, Maria, Empatia în educație: necesități pedagogice moderne, Editura Didactica Publishing House, București, 2008.