Bullying-ul – cauze și soluții

Bullying-ul implică: „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de opresiune din partea victimei.” (Rigby, 2002)
Cu toate acestea, nu orice act de violenţă este o acțiune de bullying. Conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară, bullying-ul apare atunci când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)
Literatura de specialitate face distincția între trei tipuri de bază ale comportamentului de tip bullying:
● fizic: lovire, pocnire, împingere, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic, ciupire;
● verbal: insulte, amenințări, tachinare, poreclire, bătaie de joc, șantaj, împrăștierea de zvonuri și minciuni;
● emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate, ridiculizare, manipulare
Bullying fizic: acesta este poate cel mai vizibil tip de bullying și implică acte de violență fizică sau amenințări cu violența. Exemplele includ împingeri, lovituri sau furtul de bunuri personale. Bullying-ul fizic poate provoca răni grave și poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății victimei.
Bullying verbal: constă în utilizarea limbajului agresiv pentru a răni, a intimida sau a discredita victima. Acesta poate include insulte, glume răutăcioase, porecle jignitoare, sau amenințări verbale. Impactul său poate fi devastator pentru stima de sine și sănătatea mentală a victimelor.
Bullying psihologic: se concentrează pe manipularea relațiilor sociale ale victimei. Agresorii pot să excludă intenționat victima din grupurile sociale, să răspândească zvonuri false sau să compromită relațiile acesteia. Bullying-ul social poate avea consecințe emoționale grave și poate duce la izolare socială.
“De ce copiii se agresează” este un subiect complex, dar poate fi explicat prin următoarele motive:
Pentru a câștiga putere
La fel ca și adulții, copiii trebuie să se simtă puternici . Deși nu sunt pe deplin independenți, ei își doresc să aibă o autoritate stabilită în sensul că trebuie să fie ascultați și recunoscuți.
Este important ca adulții să recunoască această nevoie și să lase copiii să-și exercite puterea de a alege ce să poarte și cum să se comporte, în limitele raționale, desigur. În cadrul grupului lor de colegi, copiii au și nevoia să se simtă puternici, astfel încât opiniile lor să fie auzite, sugestiile lor acceptate și ego-ul validat.
Pentru a atrage atenția
Pe măsură ce bebelușii devin copii, conștientizarea lor de sine crește și ei învață cine sunt, cine le este familia și cum funcționează mediul în care se dezvoltă. Copiii simt că lumea se învârte în jurul lor și odată cu aceasta vine și nevoia de atenție din partea celorlalți.
Copiii mici agresează pentru că doresc să atragă atenția asupra lor. Această tendință poate proveni din faptul că ei nu primesc această atenție de la părinți și bullying-ul devine astfel modalitatea de a o atrage.
Ca o metodă de apărare
Cel mai ironic dintre cazuri este atunci când copiii se simt amenințați și folosesc hărțuirea pentru a preveni ca ei înșiși să fie hărțuiți. Din păcate, acest lucru este valabil mai ales pentru copii mai mari și adolescenți, unde se formează cercuri sociale speciale – băieții sportivi, fetele populare, tocilarii etc.
Având în vedere posibilitatea de a alege între a-i hărțui pe alții sau a fi hărțuiți, majoritatea copiilor aleg în mod logic prima opțiune.
În sistemul educaţional preuniversitar intervenția pentru prevenirea şi combaterea bullyingului se realizează la nivelul: unității de învăţământ, inspectoratulului şcolar, Centrului de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, Casei corpului didactic şi Ministerului Educaţiei.
Intervenţia multidisciplinară în situaţiile de bullying se realizează interinstituţional, prin acţiuni de cooperare între instituţiile abilitate, precum unităţile de învăţământ, serviciile publice de asistenţă socială sau direcţiile de asistenţă socială, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, poliţie, precum şi în parteneriate promovate de Ministerul Educaţiei cu alte autorităţi publice centrale şi organizaţii neguvernamentale.
Membrii ai echipei multidisciplinare specializate, familia şi cadrele didactice contribuie la integrarea copilului-victimă sau martor, precum şi a copilului agresiv în unitatea de învăţământ, respectând, în toate intervenţiile, interesul superior al copilului.
Prevenirea fenomenului bullying este un proces la care trebuie să contribuie toți actorii principali, implicați în educația copilului, respectiv părinți, profesori și alte persoane calificate (psihologul școlar, medicul școlar etc.).
Părinții, personalul școlii, precum și alți adulți, a căror activitate este tangențială cu școala și/sau intră în contact cu copiii, pot și trebuie să ajute copiii în următoarele aspecte:
- să înțeleagă ce reprezintă bullying-ul
- să îmbunătățească comunicarea cu copiii
- să încurajeze copiii să facă ceea ce le place
- să ofere modele comportamentale pozitive și dezirabile social

Bibliografie:
1. Craig et al., A cross-national profile of bullying and victimization among adolescents in 40 countries, International Journal of Public Health, 2009
2. Rigby K. , New Perspectives on Bullying, Ed. Jessica Kingsley Publisher, 2002