Bucuria de a fi dascăl

Bucuria de a fi dascăl….

Meseria de dascăl este cea mai frumoasă,dar si cea mai grea meserie în acelaşi timp.Frumuseţea ei rezidă din responsabilitatea dascălului de a transforma ,şlefui acel diamant ,care este copilul,de ai da stălucirea aceea orbitoare prin sudoarea frunţii tale.A fi dascăl înseamnă a fi în acelaşi timp mama,tată,soră,frate,înseamnă a vedea cu toţi cei o mie de ochi ai minţii orice se întamplă în clasa,acasă ,dar şi în celelalte medii în care se perindă elevul şi a îl îndrepta mereu în direcţia cea bună.
Meseria aceasta este minunată deoarece dascălul primeşte un om pur,copilul ,în braţele sale,iar acesta trebuie să îl pregătească pentru viaţa ce îi stă înainte fară ai strivi puritatea,sinceritatea şi bunătatea cu care l-a înzestrat Dumnezeu.Pentru a da şi a forma o personalitate activă,creeatoare şi autonomă,dotată cu bogate cunoştinţe din cât mai multe domenii ,conform idealului educational,dascălul trebuie să se pregătească temeinic astfel încât să aibe ce oferi,să poate oferi totul cu drag .
Dascălul trebuie să aibă puterea de a zâmbi,chiar şi atunci când sufletu-i plânge,să fie mereu empatic,să şteargă mereu lacrima de pe obrazul elevului său,dându-i mereu încredere în sine şi un motiv de bucurie.Să fie mereu tânăr chiar dacă obrazul îi este brazdat de riduri,iar părul albeşte,să se ridice din abisul din care cade ,când pe stradă întâlneşte un fost elev care pe lângă faptul că nu îl salută,se face că nici nu îl vede.Să dea dovadă mereu de perseverenţă,putere de muncă şi o ambiţie infinită.Dascăliţa este mama veşnic tânără şi iubitoare a tuturor elevilor săi.
În ciuda tuturor impedimentelor si a greutăţilor de care ne lovim zi de zi în opinia mea aceasta este cea mai frumoasă meserie din lume.