Autoevaluarea, metodă complementară de evaluare

În cadrul procesului de învățământ predarea, învățarea și evaluarea sunt elementele cheie care trebuie proiectate împreună.
Orice schimbare produsă la unul din aceste elemente provoacî transformari ale celorlalte.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează , organizează și interpretează datele obținute ă/în urma aplicării unor instrumente de evaluare în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educațional.
Evaluarea are mai multe funcții:
-diagnostică
-prognostică
-de certificare
-de selecție
Evaluarea poate fi de trei tipuri:
-inițială
-formativă
-sumativă
Există mai multe metode de evaluare și anume metodele tradiționale și metodele alternative.
Una dintre aceste din urmă metode este autoevaluarea.
Autoevaluarea este o metoda complementara de evaluare a elevilor care le permite acestora sa devina din evaluati proprii lor evaluatori.
Autoevaluarea este un demers care indeplineşte o funcţie de reglare/autoreglare a oricărui sistem,iar experienţa ne demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare şi/sau autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea încetează de a mai fi utilă.
Prin autoevaluare se induce elevilor idea ca sunt maturi și că participă la evaluare și notare efectiv.
Cultivarea capacităţii autoevaluative devine necesară din considerente care privesc organizarea activităţii şcolare.
Pentru a forma capacităţi autoevaluative se pot folosi mai multe metode cum ar fi:
-notarea reciprocă, în sens de consultare a colegilor elevului evaluat;
-autonotarea controlată,-cel evaluat şi-a autoevaluat rezultatele, motivând.
-chestionarul
-scara de verificare
Notarea reciprocă
Prin această metodă se solicită celorlalți elevi să acorde note. E greu când colectivele de elevi sunt mari și când e evaluat un elev bun care a avut o prestație mai slabă.
Autonotarea
Prin această metodă se solicită elevului să-și autoevalueze prestația si să-și acorde o notă. E dificil cu elevii care se tem să-și asume răspunderea și cu elevii timizi.
Chestionarul
1. Prin rezolvarea acestei sarcini am învățat:
........................
2. Pe parcursul realizării sarcinii am avut dificultăți la:
.........................
3. Cred că mi-aș îmbunătăți performanța dacă:
........................
4. Am fost impresionat pozitiv de:
........................
5. Cred ca activitatea mea poate fi apreciată cu nota:
............................

Scara de clarificare
Fișa de evaluare Slab Mediu Bine Foarte bine Excelent
Creativitate
Motivație
Independență
Curiozitate intelectuală
Performanțe școlare
Participarea la discuții în clasă
Disciplina în timpul lucrului
Progresul realizat
Comportamentul general în clasă

Atât în ,,notarea reciprocă,, cât şi în ,,autonotarea controlată,, trebuie cerut elevilor să motiveze nota acordată .
Ioan Cerghit afirma în lucrarea Sisteme de instruire alternative şi complemantare că : ,, Autoevaluarea este posibilă şi necesară întrucât serveşte cunoaşterii (perceperii) de sine (autocunoaşterii) şi dezvoltării conştiinţei de sine(autoconştiinţei), aspecte esenţiale ce vor da posibilitatea,cu timpul, fiecăruia să descopere sensul propriei valori,premisă necesară oricărei depăşiri; o disponibilitate privită în perspectiva educaţiei permanente, care presupune angajarea individului nu numai în procesul propriei formări, ci şi în acţiunea de evaluare a propriei formări pentru a deveni capabili de autoperfecţionare”.
Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare stimulează crearea unei relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între cadrul didactic şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit.
Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea elevilor în procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia predare-învăţare-evaluare.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare încurajează crearea unui alt tip de climat de învăţare și anume unul plăcut și relaxat , elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare, prin sarcini contextualizate; realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare.
Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de progres.
Elevii nu trebuie evaluați unii in raport cu ceilalti, scopul fiind de a vedea evoluția, progresul, achizițiile și nu de a stabili o ierarhie.

BIBLIOGRAFIE:
Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis, Bucureşti, 2002;
Doicescu ,R. (coord.)- Ghid de evaluare la istorie, SNEE, ProGnosis, 2001