ACTIVITĂŢI PENTRU STIMULAREA STIMEI DE SINE

Majoritatea părinţilor îşi doresc ca stima de sine a copiilor lor să se dezvolte într-un sens pozitiv. Scop care a început să se regăsească şi în domeniul educaţiei, devreme ce în şcoli se desfăşoară programe de consiliere pentru elevi.
Chiar dacă stima de sine este studiată de o perioadă îndelungată de timp, continuă să aibă loc dezbateri privind natura precisă a acesteia şi dezvoltarea ei.
Trebuie subliniat faptul că, în urma acestor cercetări, există un acord privind rolul deosebit al părinţilor şi al celorlalte persoane semnificative din viaţa copiilor în formarea unei stime de sine pozitive.
Aşadar, stima de sine este un factor important în procesul de dezvoltare a copilului, afirmându-se chiar că ea este esenţa dezvoltării personale (Roberta Duncan).
Ce este, însă, stima de sine? Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de “buni” suntem comparativ cu propriile expectanţe sau cu alţii.
S-a afirmat de către unii psihologi că adevărata stimă de sine este o emoţie. Aceştia susţin că o stimă de sine profundă se manifestă printr-o dragoste adevărată faţă de propria persoană bazată pe acceptarea necondiţionată a sinelui, indiferent de caracteristicile personale sau de erorile comportamentale.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase programe destinate să dezvolte stima de sine a copiilor. În S.U.A în orice formă de activitate curriculum este astfel dezvoltat încât să implice un număr mare de activităţi pentru stima de sine, fie că este vorba de un cor de copii, de un centru de tenis sau despre taberele de elevi. Într-unul din ele (programul Pumsy) s-a ajuns la o explicare simplă, într-o primă fază, a acestui concept, astfel încât acesta să fie înţeles cu uşurinţă de către copii. Pentru aceasta este folosită imaginea unei frânghii ţinută de un simpatic dinozaur, care are trei capete: capătul “gândeşti”, capătul “simţi” şi capătul “acţionezi”. Primul pas devine, astfel, dezvoltarea abilităţilor de gândire pozitivă. Gândirii pozitive i se adaugă un alt element: acţiunea pozitivă. Ceea ce înseamnă să iei decizii corecte şi să acţionezi în direcţia potrivită. Cele două componente trebuie să se afle în balanţă, căci gândirea pozitivă fără comportament adecvat nu dobândeşte valoare. Când un copil gândeşte pozitiv şi face alegeri corecte, probabil că se va simţi bine raportat la sine şi la ceilalţi. Sunt paşii spre dezvoltarea unei stime de sine pozitive.
Revenind la una din ideile formulate la început, adultul îndeplineşte un rol esenţial în formarea stimei de sine a copilului. Un copil vrea să fie pe plac. El are nevoie de certitudine, de protecţie, apartenenţă şi recunoaştere; el se orientează după reacţiile celor din jur şi se adaptează; el vrea să fie “bun” şi să fie recunoscut ca atare. Sentimentul stimei de sine depinde, aşadar, de reacţiile celor din jur.
Atunci când adultul îl ascultă pe copil, îl încurajează, îl apreciază, îi vorbeşte cu respect, îi acordă atenţie şi îl îmbrăţişează, atunci când copilul are prieteni de încredere şi performanţe bune în activităţile şcolare sau extraşcolare, toate se constituie în experienţe care dezvoltă o imagine de sine echilibrată. Din păcate, numeroşi copii sunt supuşi unor experienţe care formează o imagine de sine scăzută: sunt des criticaţi, ignoraţi sau ridiculizaţi, li de vorbeşte pe un ton ridicat, sunt comparaţi frecvent cu fraţii, se aşteaptă să fie întotdeauna “perfecţi”, li se fixează standarde exagerate privind performanţele şcolare.
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea stimei de sine la elevi trebuie începută devreme, în mod sistematic şi adecvat pentru a preveni declinul, aproape cert, al stimei de sine în adolescenţă atât pentru băieţi cât şi pentru fete (Harper & Purkey, 1993; Orenstein, 1994; Greenberg & Lake, 1991, apud Borba, 2001).
Îmbunătăţirea stimei de sine va reduce frecvenţa comportamentelor agresive înregistrate la adolescenţi (Garabino, 1999; Pollack, 1999; Yoshikawa, 1994, apud Borba, 2001).
Iată câteva jocuri în acest sens:

1.1. AMPRENTELE DIGITALE
• Vârsta: de la 5 la 10 ani
• Durata: 15 minute
• Obiective:
 distingerea caracteristicilor individuale unice
• Echipament:
 foi de hârtie, cerneala, lupa
• Desfăşurare:
 Fiecare copil să realizeze amprente ale degetelor pe o foaie de hârtie
 Se analizează cu o lupă amprentele şi se evidenţiază faptul că sunt diferite de la o persoana la alta.
 Se poate crea un colaj pornind de la aceste amprente.

1.2. BROŞURĂ DESPRE MINE
• Vârsta: 8 - 18 ani
• Durata: 60 de minute
• Participanţi: 4 minim, 20 maxim
• Echipament:
 Creioane colorate, o foaie de hârtie şi o agrafă de birou pentru fiecare persoană.
• Obiective:
 Creşterea stimei de sine a participanţilor,
 Să faciliteze participanţilor împărtăşirea feedback-ului pozitiv cu colegii.
• Desfăşurare:
 Foaia de hârtie va fi colorată şi împăturată în trei
 Participanţii decorează prima pagină cu numele lor scris în maniera în care doresc ei.
 Sunt listate categorii care vor fi abordate în interiorul broşurii (aproximativ 10). De exemplu, calitatea mea principală, cel mai semeţ moment, activitatea mea preferată, ceva la ce sunt bun, etc.
 După listarea categoriilor participanţii vor furniza un răspuns pentru fiecare. Ei sunt asiguraţi că nimeni nu va citi ceea ce au scris, deci se pot simţi liberi să scrie orice, indiferent cât este de pozitiv.
 Participanţii împătură broşura şi o închid cu agrafa de birou.
 Fiecare pasează broşura persoanei din dreapta.
 Când o persoană primeşte o broşură de la un vecin o întoarce (nu o deschide) şi scrie un comentariu despre aceasta pe spate.
 Însemnările pot fi lucruri simple (pentru persoanele mai puţin cunoscute), ca "Îmi place freza ta" sau pot fi foarte personale pentru persoanele mai bine cunoscute. Pot fi anonime sau pot fi semnate.
 Broşurile vor fi date în cerc de la unul la altul până când fiecare persoană va semna pentru fiecare, şi fiecare îşi va primi broşura din nou.
 Persoanele petrec 5 minute în linişte şi citesc ceea ce ceilalţi au spus despre ei.
• Discuţii:
 Dacă a fost plăcut să citească lucrurile scrise de alţii despre ei,
 Dacă cineva a fost surprins de ceea ce a fost scris,
 Dacă cineva vrea să-şi clarifice ceva ce nu a reuşit să citească sau nu a înţeles,
 Dacă a fost greu sau uşor să complimenteze pe alţii sau să primească complimente.
 Sunt încurajaţi să păstreze broşura şi să o recitească atunci când nu se simt bine cu ei înşişi.

1.3. PUBLICITATE
• Vârsta: 8 - 18 ani
• Durata: 60 de minute
• Participanţi: 2 -10
• Echipament:
 Ziare, foarfecă, lipici, hârtie, culori
• Obiective:
 Promovarea creşterii stimei de sine
 Identificarea trăsăturilor de personalitate pozitive
• Desfăşurare:
 Se discută despre reclame, despre scopul lor şi despre modul în care sunt prezentate mesajele (vizual sau prin cuvinte). Se adaugă promovarea aspectelor pozitive ale produsului, calităţile fine. Se abordează, de asemenea, modul în care reclamele conving o persoană să cumpere un produs.
 Sarcina participanţilor este să creeze o reclamă care să fie convingătoare pentru un prieten.
 Indivizii îşi vor descrie aspectele pozitive prin pictură, cuvinte sau o combinaţie a celor două.
 La sfârşit participanţii îşi împărtăşesc reclama cu alţii. Ceilalţi sunt lăsaţi să confirme calităţile pozitive ale prezentatorului.

1.4. SUNT SPECIAL
• Vârsta: 10 - 18 ani
• Durata: o şedinţă, dar şi câteva zile sau săptămâni
• Participanţi: oricâţi
• Materiale:
 Ecusoane roşii şi albastre
• Obiective:
 Să arate participanţilor că înainte să-i respecte pe alţii ei trebuie să se respecte pe sine
• Desfăşurare:
 Activitatea poate fi împărţită în două exerciţii în aceeaşi zi sau desfăşurată pe durata a câtorva zile sau săptămâni.
 Partea I: fiecare participant primeşte un ecuson roşu şi-şi scrie numele propriu pe linia aflată deasupra a două cuvinte: "este special(ă)". (de exemplu, Ana scrie "Ana este specială"). Fiecare participant face apoi o listă de trăsături pozitive care-l fac special. Fiecare participant se ridică şi spune câte o trăsătură care-l face unic. Participanţii poartă ecusoanele cel puţin o zi.
 Partea a doua: fiecare participant îşi scrie numele pe o bucată de hârtie care este aşezată cu faţa în jos pe masă. Fiecare client extrage un nume. Dacă extrage propriul nume pune biletul jos şi extrage altul. Fiecare client primeşte un ecuson albastru şi scrie numele extras pe rândul de deasupra cuvintelor "este special" (de exemplu, dacă Ana extrage numele lui Ion, ea scrie pe ecusonul albastru "Ion este special". Fiecare participant face o listă cu trăsăturile care o fac pe persoană a cărui nume l-au extras specială. Ei poartă ecusonul cu numele colegilor cel puţin o săptămână. Fiecare coleg se ridică în picioare şi spune o trăsătură care-l face pe colegul lor special.

„Pentru tine, dar de la cine?” sau „Oglinda” sunt alte jocuri care pot fi utilizate tot în scopul dezvoltării stimei de sine a copiilor. Cu speranţa că le veţi găsi la fel de interesante cum le-am găsit noi, vă lansăm invitaţia de a parcurge şi a lucra cu copiii dumneavoastră aceste jocuri şi activităţi

BIBLIOGRAFIE:
1. Hartwell, Elizabeth A. (2001). Body image. http://blueprint.bluecrossm.com: Blue Cross and Blue Shield of Minnesota, Inc
2. Hopkins G. (1998). Fourteen MORE Activities for the First Days of School! www.education-world.com
3. www.6seconds.org (1998). Emotional Intelligence Toolbox: Expression Journals
4. www.eric.ed.gov (2000). Examinating Ideas about Body Image. AskERIC Lesson Plan
5. www.exploratorium.edu. (1998) Playing Game with Memory
6. http://www.pbs.org/wgbh/nova/thin/ (2001) NOVA Online -- Dying to be Thin
7. www.self-science.com (2001). Self-Science Emotional Intelligence Lesson Archive