Abordarea interdiciplinară a avangardei

Literatura, prin modul în care înglobează umanul mai mult decât celelalte arte, este transdiciplinară. Corelaţiile care se nasc între literatură şi celelalte ştiinţe sunt numeroase şi oferă o viziune nouă de înţelegere a lumii şi a realităţii. Astfel, se poate observa că în multele interpretări ale operelor literare, demersul didactic nu se limitează la interpretarea pur literară a operei, ci solicită realizarea de conexiuni între elementele diferitelor discipline. Aceste conexiuni permit găsirea de noi înţelesuri şi sensuri. Constantin Crăciun, în lucrarea Metodica predării limbii şi literaturarii române în gimnaziu şi liceu, afirmă că ,,izolarea obiectului cunoaşterii, care poate aduce câteva beneficii de natură informativă, fragmentează o perspectivă şi afectează unitatea cunoaşterii. Aşa se explică pledoaria pentru o abordare integrată a diferitelor domenii ale cunoaşterii.” [1].
Nevoia resimţită de a crea conexiuni între diferite domenii în vederea înţelegerii lumii şi a complexităţii realităţii a determinat apariţia interdisciplinarităţii, transdisciplinarităţii şi a pluridisciplinarităţii.
Intedisciplinaritatea trebuie văzută ca raportul între componentele aceleiaşi discipline şi transferul de metode dintr-o disiciplină în alta în vederea realizării unui dialog al disciplinelor şi căutarea unor puncte de convergenţă. Interdisciplinaritatea favorizează transferul de cunoştinţe şi facilitează rezolvarea noilor probleme.
Intedisciplinaritatea cunoaşte mai multe grade:
• ,,aplicativ (metodele fizicii nucleare transferate în medicină duc la apariţia unor noi tratamente contra cancerului);
• epistemologic (tranferul metodelor logicii în domeniul dreptului generează analize interesante în epistemologia dreptului);
• generator de noi discipline (tranferul metodelor matematicii în domniul fizicii a generat fizica-matematică, al informaticii în artă a dus la arta informatică)” [2].
În demersul de analiză a manualelor şcolare de limba şi literatura română care a fost realizat până în acest moment a putut fi observat caracterul interdisciplinar al studiului avangardei, acesta fiind vizibil, în mod deosebit, la nivelul structurii grafice a manualului prin prezenţa fotografiilor şi a reproducerilor realizate după picturi celebre. În paginile manualelor se regăsesc fotografii care reproduc coperţile unor reviste de avangardă, picturi celebre (Suprarealistul de Victor Brauner , Madona electrică de M.H. Maxy , Domnişoarele din Avignon de Pablo Picasso, Marea familie de René Magritte ), desene (Ilarie Voronca de Victor Brauner) şi fotografii reprezentând sculpturile lui Constantin Brâncuşi. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că necontextualizate, aceste reprezentări grafice rămân fără niciun ecou, ajungând să fie inutile şi anulând astfel aspectul interdiciplinar al studiului avangardei. Valorificarea imaginilor ţine atât de măiestria profesorului în arta predării, cât şi de dorinţa elevului de a cunoaşte şi, în acelaşi timp, de cultura lui generală.
La nivelul aplicaţiilor, interdisiplinaritatea este greu sesizabilă şi apare la nivelul exerciţiilor care vizează înţelegerea şi interpretarea textului, dar poate fi şi subînţeleasă în demersul de realizare a eseurilor care au ca problematică prezentarea evoluţiei avangardei, fie a fenomenului literar, fie a întregii mişcări artistice avangardiste. Accentul este pus în mod special pe prezentarea informaţiei cu caracter literar.
De exemplu, în manualul coordonat de Doina Ruşti înţelegerea suprarealismului se face prin realizarea de conexiuni între textul poetic Oglindă oarbă de Gellu Naum şi tabloul lui Victor Brauner, Suprarealistul. Manualul coordonat de Adrian Constache (Grupul Editorial Art) propune elevilor, ca temă de cercetare, proiectul în vederea prezentării unui curent de avangardă: ,,Împreună cu încă doi-trei colegi, realizaţi un proiect având ca temă reprezentarea unuia dintre curentele avangardei artistice. Ar trebui să aveţi în vedere cel puţin următoarele probleme: periodizarea, o prezentare a principalelor manifeste artistice şi a autorilor acestora, identificarea celor mai importanţi artişti care au aderat la mişcarea respectivă şi o trecere în revistă a creaţiei acestora. Puteţi completa proiectul vostru cu imagini, puteţi realiza eventual şi o microantologie de texte.” [3].
În cazul manualului coordonat de Sofia Dobra (Editura Corint), se poate constata, aşa cum a fost prezentat în capitolul anterior, faptul că se realizează permanente conexiuni, la nivelul conturării contextului, între avangarda picturală şi avangarda literară. Manualul nu prezintă avangarda doar din unghiul literaturii, ci conectează aspectele avangardei picturale cu cele din avangarda literară, pentru că, până la urmă, avangarda trebuie înţeleasă ca un fenomen global, integrator.
Binliografie:
[1]Constantin Crăciun, Metodica predării limbii şi literaturarii române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, Deva, 2004, p. 179.
[2]***, Repere teoretice şi praxeologice pentru aria curriculară limba şi literatura română. Ghid metodologic, Iaşi, 2013, pp. 113-114.
[3]Adrian Costache, Florin Ioniţă, M. N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a XII-a, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2007, p. 74.