În condițiile în care timpul liber are tendința să crească, oamenii trebuie să fie învățați să se bucure de acesta. Fără o pregătire adecvată, timpul pentru sine poate deveni o povară, un motiv al decăderii, al alunecării în plictiseală și inactivitate. În acest sens, dascălul are datoria de a imagina mai multe traiecte acționale ce vor contribui numaidecât la formarea personalității copilului încă din grădiniță. Petrecerea timpului liber, ca şi alte aspecte ale vieţii umane, nu pot rămâne în afara sferei de impact indusă de schimbare, cel mai important aspect fiind modul cum utilizăm timpul liber care a evoluat în volumul şi cantitatea sa, datorită schimbării în valorile societăţii, de la importanţa marginală la un fenomen central în viaţa omului. Astfel, structura timpului liber şi-a pierdut din izul luxuriant existent odată şi a devenit o parte esențială a existenţei, cel puţin pentru ţările dezvoltate.