Sănătatea este darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să îl facă. Cea mai preţioasă comoară şi totodată cea mai uşor de pierdut sau alfel spus: comoara tot mai rău păzită de oamenii contemporani. Într-o lume a calculatoarelor şi a tehnologiilor moderne, omul este de orice mai interesat decît de sănătate. Trăim fără a ne gîndi că aravea rost să facem ceva pentru acest dar oferit de natură. Nici măcar nu ne dăm seama cîte putem face în favoarea (sau de favoarea) ei şi nu luăm în considerarare nici consecinţele care mai devreme sau mai tîrziu vor apărea, negreşit. Această indiferenţă  există datorită faptului că omul nu ştie să aprecieze ceea ce are. Un om cu probleme grave de sănătate cu siguranţă că va pune mai mult preţ pe acest dar, căci doar când treci prin chinurile unei boli realizezi cît de dulce e sănătatea. Aşa e firea omulu: nu realizează ceea ce are decît după ce pierde acel ceva.