Nu e o banalitate:omul sfinteste locul....un exemplu concret si simplu.

Marele vinovat de falsa scară valorică a copiilor noştri îl identificăm rapid la o analiză superficilă: Televiziunea, descoperirea epocală care în societatea românească, din lipsă de alternative viabile, a devenit capcana viciului, imbecilizându-l pe om, făcându-l să nu mai gândească, să nu mai acţioneze. Vine omul acasă, mănâncă ceva în ritm de manea, se întinde pe pat, deschide televizorul, urmăreşte 3-4 telenovele siropoase (la cele româneşti nici nu mai trebuie să citească subtitrarea), plânge puţin şi adoarme. A doua zi aşteaptă rezolvarea miraculoasă a situaţiei sale profesionale, financiare, familiale.
Realitatea este una pe cât de complexă, pe atât de simplu de abordat. Şcoala este cea care trebuie să găsească metode şi mijloace de atenuare a efectelor nocive ale televiziunii, prin asumarea managementului educaţional.
Ştim foarte bine că, pentru a ajunge la schimbările comportamentale dorite, e nevoie ca asupra copilului să acţioneze convergent principalii factori educaţionali: familia şi şcoala. Cum familia, influienţată de propria experienţă de viaţă, are tendinţa de a considera că e suficient a se ocupa doar de satisfacerea nevoilor primare ale copilului (hrană, îmbrăcăminte, cheltuieli zilnice), ignorând importanţa comunicării afective şi a dezvoltării sentimentului de apartenenţă, şcolii îi revine sarcina educării familiei pentru educaţia copilului. O educaţie care se face dincolo de băncile şcolii şi în afara orelor de clasă. Este educaţia timpului liber al copilului şi al părintelui.
Modele concrete ale unei astfel de educaţii ne-ai oferit şi tu prin activităţile din şcoala de vară, şi prin acestă foaie de suflet pentru părinţi.
Ţine-o tot aşa pentru că noi, cei mulţi şi mărunţi lucrători la Direcţia de Furnizare a Energiei Electrice şi Termice pentru Suflet şi Minte, vă suntem alături, stimate Cadre Didactice ale Şcolii din Drăguşani!