Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor de la şcoală determină cadrele didactice să găsească metode şi procedee optime de intervenţie, prevenire şi stimulare a elevilor şi ar contribui la o mai bună adaptare a conţinutului învăţământului şi a programei la necesităţile celor ce sunt implicaţi în procesul instructiv-educativ.
Instruirea diferenţiată porneşte de la ideea că nu există elev bun sau slab, recunoscându-se faptul că elevii au capacităţi cognitive diferite, stiluri proprii de învăţare etc. Tratarea diferenţiată nu înseamnă renunţarea la un program unitar de pregătire, ci înseamnă crearea situaţiilor favorabile pentru fiecare elev, pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de formare proprie.