Interacţiunile pe care copiii le stabilesc unii cu ceilalţi reflectă într-o bună măsură specificul relaţiilor pe care le întreţin cu adulţii.
Prin urmare, dacă ei manifestă teamă şi nesiguranţă în raport cu vârstnicii, aceasta se datorează sentimentelor de teamă şi nesiguranţă pe care le resimt în preajma persoanelor mature în proximitatea cărora trăiesc şi se dezvoltă.
Studii mai vechi (Maudry şi Nekula, 1934) au arătat că achiziţionarea de către copil a comportamentului social şi configurarea unor atitudini explicite faţă de ceilalţi copii cu care intră în relaţie se dobândesc treptat. Astfel, până la aproximativ 9 luni copiii manifestă reduse tendinţe de a intra în relaţii de tip cooperant cu ceilalţi.