sper din suflet sa nu te superi pe mine

Transdisciplinaritatea
Gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului( mergând uneori până la fiziune ) îl reprezintă transdisciplinaritatea. Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învăţare ale elevilor în centrul experienţelor de învăţare producând o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învăţare. D’Hainaut (1986, p.98)  face distincţie, în plan curricular între transdisciplinaritatea instrumentală şi cea comportamentală:
-   transdisciplinaritatea instrumentală este orientată spre rezolvarea unor probleme urmărind să-i furnizeze elevului metode şi tehnici de muncă intelectuală transferabile la probleme cu care se confruntă ;
-   transdisciplinaritatea comportamentală intenţionează să ajute elevul să-şi organizeze fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse.
R. Titone citat de Dobridor Negreţ, (2008, p.223 ) construieşte în 1974   un model holodinamic al învăţării, conform căruia învăţarea umană se desfăşoară pe trei planuri :
-      învăţarea tactică , exterioară şi extrinsecă  a cărei rezultate iau forma unor comportamente periferice observabile ;
-      învăţarea tactică, interioară atinge planul superior al proceselor cognitive ;
-      învăţarea egodinamică este intimă şi profundă antrenând toate capacităţile şi procesele psihice umane: intelectuale, afective, axiologice.
 

dupa cum vezi, abordarea constructivista a cunoasterii este o tema care depaseste ciclul primar, cel mult poti spune pluridisciplinaritate
inca odata scuze!

Pentru a exista proiectare transdisciplinara trebuie sa existe un curriculum transdisciplinar. In contextul curriculum-ului actual putem vorbi doar de interdisciplinaritate, multidisciplinaritate sau pluridisciplinaritate, dar nu de transdisciplinaritate. Pentru asa ceva trebuie consultat Basarab Nicolescu, sau, cel putin, citite cartile acestuia.